1,106 matches
-
este modelul de viață și cel mai aproape de felul meu adevărat și plăcut de a fi! Acum este toamnă! Vara încă se mai zbate în cumințenia golului din mine! Ca un om matur este toamna! Gospodar, grijuliu, grav, mai rar zâmbitor, purtând cu resemnare bucuriile și tristețile lui! Mă uit acum în jur și observ că mai sunt frunze, iarbă, flori. Probabil că bruma, încercată de sentimentul milei sau remușcări, stă pe undeva pe gânduri! Privesc copacii și știu că ei
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger, O melancolie încă mai e tristă, Viață-i zâmbitoare, dar și pesimista, Cu largi cugetări, umilit de iarnă, Mai am scrum pe tâmple, amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
politică, a două comportamente radical diferite. Radicalism asumat mai ales de acea parte a rezistenței anticomuniste, care a văzut tot timpul în comunism ceea ce trebuia (și trebuie) văzut, adică ansamblul unei practici odioase, chiar și cînd ele îmbracă staniolul perfidiei zîmbitoare. Ei bine, întregul front democrat înfiripat, ca o minune, după 1989, a preluat acest comportament de la cei care au înfruntat, psihic și fizic, teroarea concentraționară și a încercat să-l impună societății post totalitare. Că această societate n-a prizat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie și în nuanța lui gorbaciovistă, n-ar mai fi fost nevoit să joace rol de gigolo democratic, să producă numere de atracție pentru uzul prostimii, ci s-ar fi servit, comod, de arsenalul est-totalitar, punîndu-și la punct, dur și zîmbitor, adversarii politici. N-o mai poate face acum, dintr-o mie de motive, mai întîi din pricina modificării radicale a conjuncturii politice general europene, apoi, pe lîngă celelalte, din duplicitatea dictată de interesele regimului pe care-l girează și, nu în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nobil-belicosul cocoș, care înaintea reuniunii a ținut creasta, foarte, foarte sus, de altfel îndrituit, în chestiunea flancului sud-estic, iată-l acum față-n față cu stăpînul lumii, încă june și constant imperativ. Zîmbitor (ah, zîmbetul de saxofonist al mondenului Clinton!), zîmbitor dar neînduplecat. La urma urmei, comunicatul final traduce nespus de clar acest dialog mut al mîinilor, buzelor, ochilor. Comunicat care pe noi ne aduce cu picioarele pe pămînt. Dar pe un pămînt, de data aceasta, mai sigur ca oricînd. Sublimul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la altul. Necesară scoaterii, o clipă, din chingile claustrării clinice. Omenirea asta, nevoită să se strecoare prin țarcul coșcovit ce-o poartă fie spre Piața San Marco, fie spre gară, pare tehui-halucinată de ce și-a propus. Fețele, chiar și rar zîmbitoare, se circumscriu, consimțit, unui subit sindrom maniacal. Fără previzibil remediu cît durează autoimpusa deambulare. Doar copiii... Singurii, ei, zbenguindu-se printre picioarele pedestrașilor, rîzînd și țipînd firesc, par... normali în acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Americă trebuie să-și arate (și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu mașini și organe de pază. Hrușciov, în schimb, l-a privit și, amuzat, a început să-1 dirijeze ca un conducător de orchestră, îndelung. A fost rândul protestatarului să fie uluit. Scena s-a închis când Hrușciov s-a urcat zâmbitor și amuzat în limuzină. Mi-am zis atunci: acest om iubește show-ul. In 1962, lucrând în aceeași clădire, imaginea lui mi-a revenit, ajutându-mă să înțeleg mecanismul gândirii sale. Am refăcut concluzia, adăugând: acest om iubește show-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
timpul crizei personajul de referință. Timp de o săptămână, l-am văzut zilnic, începând cu 22, seara, când îl întâlnisem la o recepție de unde se grăbea să ajungă la sediu pentru a asculta declarația lui Kennedy. Era un om amabil, zâmbitor, senin. După moartea în condiții misterioase a lui Hammarskjold, în cursul vizitei sale în Congo în 1961, mișcarea de nealiniere ce se constituise la Bandung în 1955 îl adusese în fruntea organizației. Primii secretari generali ai ONU fuseseră nordici europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră, un bărbat cu brațele pline de tatuaje vorbea despre un lac înghețat umplut cu cadavre goale. Și toți oamenii din vagonul de clasa a treia care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestea. - Autoritățile s-au săturat în cele din urmă de toți schilozii din piață, de strigătele lor, de încăierările lor. Dar, mai presus de toate, ei ofereau o imagine urâtă despre marea Victorie. Știi, soldatul e preferat foarte viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul de onoare. Iar aceștia... Pe scurt, într-o zi, sosesc mai multe camioane și milițienii încep să smulgă samovarele din lăzile lor și să le arunce în benă. Cum arunci butucii într-o căruță. Un moscovit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate pentru o noapte, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dea muguri, Tot ce-a lucra putură ciocane, dalte, strunguri, Tot ce încîntă ochii și suflet, frumuseți, Tot ce pământul are și area [mai] de preț Grămadă să stea toată la mine în comori Și când voi trece mândru, puternic, zâmbitor, Un împărat... pe frunte purtând [mîndră] coroană Să-ngenunchez la tine așa ca la icoană Și, arătîndu-ți toată averea fără samă, Să-ți zic: "Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. " Ca robul cel din urmă să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îți este capul, preaînălțate Doamne, Ș-oricît de prost e Roman, el totuși nu e prost. Să râd dar la mormîntu-ți, să-mi plec genunchiul dar La Mihnea Sânger Vodă... să fac ceea ce nu voi, Să spun minciuna [asta] cu gura zâmbitoare, Să-ți fiu dușman de moarte... Vezi că te-am priceput! SC[ENA] III MIHNEA, ROMAN ROMAN Măria Sa dorește să te mai vadă încă, Să-ți dea cele din urmă a sale-nsărcinări... Și, hatmane, mi-a pus-o pe suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascultam... și ce e?... Astăzi sânt om întreg Și-apoi trecut-a vremea când mă duceați de mână Voi, sfetnicii cei veștezi... oștirea cea bătrână A lui Stefan cel Mare... Astăzi mă încongior Cu tineri ca și mine, voioși și zâmbitori; M-am săturat de fețe triste, posomorâte, Eu voi amici... nu sfetnici! Voi zile aurite, Iar nu-ngropări pustie și cugete-amărîte Cari-n trecut mă-ngroapă și iarăși în trecut! ARB[ORE] Trecu Ștefan cel Mare... o dată l-am avut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-a lățit asupra feței lui... De-oi reuși! Cântecul ei! ȘT[EFAN] Ce-ai zis tu, Maio? M[AIO] Nimic, Doamne! Zic că visați! ȘT[EFAN] (beat) 2262 Prin noaptea mea cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri care mint, C-un ocean de raze, cu îngeri de cristal, Pierduți într-a lor suflet sublim și ideal, Pin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud? Or nu? MAIO Da, Doamne, l-auzi l Sfărmata liră - ȘTEFAN 2254 Prin noaptea [mea] cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri cari mint, C-un ocean de raze, c-un înger de cristal, Pierduți într-al lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea, Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
esistință, cadavrul fără suflet nu are esistință, lumea fără Eu nu are esistință. 5 2258 a {EminescuOpVIII 255} 6 2257 Zeea-morții: al mormintelor amin, zeea pământurilor și a stelelor stinse, Zeea neființei // sau a ființei fără cunoștiință. Zeea-viață: albă și zâmbitoare, zeea stelelor aprinse, a pământurilor împopulate, a valurilor proaspete și repezi, a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea-nimic: zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină. 7 2254 De ce-ascunse amicei sale luni întregi? Că lipsea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard, când se inspiră, Arderea lor arată la noaptea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei amară: Nu voi să fie-aievea - să fie, nu... să pară! Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr! POESIS Îmbrac a lumei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zâmbitori, Pun într-a lumei doruri a doinei balsam drag Ce îndulcește simțul ca mirosul de frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrozie și nectar fac din vin Și din femeie înger, și din amor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nehmen [sau] Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt. Trecutul e viitor și viitorul trecut. Anul 15... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cumcă n-are să fie recunoscută. Odată... în timpi mari... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ocupa, din principiu și meserie, cu chir Gocovei, întunecoasă bufniță ce cutreiera tribunalele României, care, -n loc de "cocoveau! " îngîna, încet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că, uneori, redevenea Maria cea din Câmpie, năvalnică și năbădăioasă, liberă și fără credință. De stările acelea, care erau cel mai mare secret al ei, încerca să scape. ― Și îmi încredințezi mie cel mai mare secret al tău? întrebă Rim zâmbitor. ― Ce taine s-ar putea ascunde în spatele unor ochi de slujnică? Ș-apoi, dacă n-ai fi fost tu, poate că astăzi nici n-aș mai fi fost printre cei care pot face confesiuni. În momentul acela, o bubuitură asurzitoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Deși regret să o spun, trebuie să recunosc că a reușit. Nu am nici un suspect, nu știu cum s-a făcut de frații aceia au ajuns să creadă că-și pot risca viața pentru o simplă orgie. Abatele continuă să-l privească zâmbitor. ― Ei, uite, tocmai de aceea cred că nu ești decât un soldat prost. S-ar putea să mă înșel, dar după câte mă duce pe mine mintea, doi oameni care sunt gata să moară pentru o femeie oarecare e clar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încît a avut nerușinarea de a organiza o paradă militară atunci când sonda noastră i-a descoperit într-un târziu ascunzătoarea. - Desigur că asta spune mai multe despre îngîmfarea lui patologică decât despre inteligența și forța sa militară, completă Oksana privind zâmbitor spre Johansson. Bărbatul îi surâse la rândul lui și apoi se întoarse din nou spre Tader. - Probabil că nu vom putea obține niciodată loialitatea voastră deplină. Se prea poate ca acest lucru să fie normal... Ceea ce e de neacceptat însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asigure că nimic nu le va stânjeni asolizarea. - Perfect, bătu N'Gai Loon din palme. - Ce-o fi așa de bine!? se miră Bella. Atacă din trei părți, sunt aproape de noi și tu te bucuri. - Răbdare, Sire! clătină din cap zâmbitor N'Gai Loon privind spre monitor. Abia atunci văzu Bella felul în care se petreceau lucrurile pe orbită. Vânătorii lui Heyyn făceau ravagii printre navele clonelor. Era limpede că se mișcă de cel puțin două ori mai repede. Acuratețea loviturilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]