805 matches
-
Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar în volumul lui Ion Murgeanu, este exprimată explicit în repetate rânduri: Din nimic ce sunt mai tare m-am nimicit ori: Asta sunt, prietene, un nimeni. Există aici și nostalgia neîmplinirii visurilor, și recunoașterea zădărniciei impuse de conștiința limitelor de multe feluri ale omului: sunt învins cu fiecare carte / în fiecare rând ce-l scriu fără ecou, dar poetul știe că, în esență, în ciuda tuturor dezamăgirilor, chiar dacă, de pildă, nemurirea n-a fost niciodată partea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
presupune că percep în același mod stimulii realității) a universului, de la nivelul imediat, străbătându-i apoi toate bolgiile, și până la cosmic (lumi stele / paralele care nu există), într-o tentativă de a-i determina pe cititori să perceapă, la unison, zădărnicia oricărui efort de a identifica în lumea aceasta ceva senin. Universul receptat de eul liric este oximoronic, aflat întrun echilibru frenetic, fiind compus din bile și cuburi / linii și plane / gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective, așa încât, deși textele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia alergării după mirajul statorniciei - Te chem mereu, te fură depărtarea -, Florentin Popescu trăiește revelația gratuității alegerii între formele înșelătoare ale realității (Țin alături în palmă / două fire mici de nisip / și-n timp ce mă ncearcă-ntrebarea / de-a ști în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lungul celor treizeci și opt de ani de creație din care sunt selectate poemele, opera poetului este consecventă, în primul rând, în privința investigării sinelui. Selecția de versuri din 2006 reliefează, de la început, un eu dezabuzat care, asemenea multora, remarcă zădărnicia existenței sau, mai degrabă, a cunoașterii, de vreme ce doar o zi după alta / doar un șir de minciuni / ca să le-aud / nici n-ar fi trebuit să mă nasc. Resemnarea este sentimentul care se observă în atitudinea pe care o dezvăluie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în toate poemele. De pildă, într-o poezie (ziua de mâine), artistul mărturisește: cel mai tare mă tem de ziua de mâine / când crengile plopului se vor scufunda / cu tot cu ochii mei... ori: parcă îmi fuge sufletul de sub picioare, pentru că semințele zădărniciei sunt peste tot și, de aceea, eul constată apolinic: ce frunze ce liniște mare ni se suie în trup / de la pământul care ne măsoară clipele. În consonanță cu temele amintite este și cea, de asemenea străveche, a identității oamenilor în fața
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
această Întîmplare. Femeile au aruncat, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic. Întîmplare care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai dragă și i-a spus-o pe patul de moarte. * Nu mă lăsa singur cu Timpul! Ia-mă cu tine! * Cea mai formidabilă întruchipare a materieiOMUL. Și cea mai dramatică aventură a pulberii cosmice: conștientizarea ființei umane și divulgarea zădărniciei. * Omule! Fii bun! * Din timpul care trece poți lua doar ce rămâne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
țării: „N-au mai rămas prea multe de vânzare/ Nici pe pământ și nici în subteran/ Doar la Buzău mai este un vulcan și orizontul ce se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
urmau, după zilele de febră în care întocmeam dosarul, zilele când mă zbăteam în cleștele neputinței de a da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe vremuri, când jucam șah, câștigam ori cu "albele", ori cu "negrele". Foarte rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gării. Era, probabil, cea mai proastă soluție, dar singura spre care m-au împins mereu defectele mele. Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat totdeauna să-mi lipsească cu totul. Instinctiv, căutam, poate, în felul meu să mă acomodez cu zădărnicia acestei gări și cu singurătatea ei absolută, să supraviețuiesc, înțelegînd sau mai degrabă intuind că, în ritmul normal de existență, n-aș fi putut rezista multă vreme. Or, nu știam cât aveam de stat aici. De aceea mă comportam cumva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o eliberare; doar nu sânt nici primul, nici ultimul încornorat. Apoi am strigat cu pumnii strînși: ― Și ce dacă m-a înșelat? Doar nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și cu toate acestea mi se părea că nu sufăr destul. Aș fi voit (ciudățenie!) să parcurg toată întinderea suferinței omenești până la hotarul morții. Or, mă aflam încă departe de acest liman
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe cine să ierți și de ce? Pentru ce păcat, pentru ce mîrșăvie? Și de ce anume să te căiești? Toate vorbele mari, virtute, umilință, devin vagi aici. Nimeni nu e umil la mare. Nimeni nu mai e preocupat de avertismentul Eclesiastului. Zădărnicie? Poate. Dar nu aici, unde moartea nu înseamnă nimic. Numai iubirea e tragică. Viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosi această șansă. Restul e vulgaritate. Succes
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
văzând că avionul nu se pregătea de aterizare, a întrebat stewardesa ce se întîmplase. Până la urmă, acest ghinion l-a făcut celebru. Unsprezece ore de zbor inutil l-au scos din anonimat. L-au transformat în vedetă. Aici până și zădărnicia poate să devină, uneori, rentabilă. După masă, stau, o vreme, la televizor. Mă joc schimbând canalele. Sunt vreo optzeci. Și, exceptând filmele, pe nici unul nu zăresc o figură posomorâtă, o persoană prost dispusă ori abătută. Volubilitatea agresiv voioasă le place
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și în particular. Și, departe de a suferi când trebuia să mă despart de un obiect sau de o sumă de bani, încercam, dimpotrivă, nesecate plăceri, printre care stătea la loc de cinste o anumită melancolie iscată uneori de gândul zădărniciei tuturor acelor daruri și a ingratitudinii care, după toate probabilitățile, le va urma. Îmi făcea chiar atâta plăcere să dau, încât nu puteam suferi să văd în asta o obligație. Corectitudinea în chestiunile bănești mă plictisea de moarte și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mă judece ca pe un impostor creator de zeități pământene, chiar dacă eu le-ași numi excepții de la regula credibilității. La urma urmei, chiar și Sisif, cred, că a fost o creație-parabolă a inteligenței grecești, pentru a ilustra cât mai plastic zădărnicia eforturilor sau, dimpotrivă, forța umană de a suporta o pedeapsă nedreaptă, așa cum mulți români au suportat-o în nu prea îndepărtatul secol apus cu toate ale sale... Dar să fiu mai explicit. În cazul de față am recurs la fabula
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe spate. Pe gură îi ieșeau cuvinte vechi, la fel de vechi ca acelea cu care-l lovise ea. Aș spune-o, dacă aș fi făcut așa ceva. Nici măcar nu am văzut-o. Nici măcar nu pot să-ți spun cum arată. O copleși zădărnicia, inutilitatea oricărui dialog. Nimănui nu-i pasă cum văd ceilalți lumea. Simți o nevoie profundă să distrugă orice tentativă de relaționare. Să trăiască în acest gol, spre care ducea întotdeauna loialitatea. Iubirea nu era antidotul pentru Capgras. Iubirea era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia muncii ei îi dublează energia. Conexiunile ei se accelerează. Seamănă cu acel caz din ultima carte a doctorului Weber, femeia cu demență frontal-temporală care a început brusc să producă cele mai somptuoase tablouri. Un fel de compensație: când o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
penisul i se încordară cu o furie uluită. O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile, dădu din umeri și bodogăni: Hm, poate că e mai înțelept să faci așa. Peste o jumătate de minut, se trezi cu ea lîngă el. — îmi cer scuze, îi zise ea. — Nu-i cazul. Poate că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte galant și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]