10,579 matches
-
o zi n-ai mai venit și-am intrebat norul de ești acolo; el mi-a zis: Nu, n-a venit! Și-am întrebat stelele dacă nu te zăresc în vreun colț al lumii și mi-au spus că te zăresc doar în inima mea. Am intrebat și păsările cerului dacă nu te-au văzut în drumul lor, căci am croit un dans al iubirii numai pentru tine și nu aș vrea să-l vadă nimeni. Mi-am întrebat singurătatea: Ce
DANSUL PARADISULUI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380226_a_381555]
-
OCHILOR TĂI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M-am mutat în ochii tăi, de dor, Cerul necuprins sunt, îi ador, Sufletul în largul lor iubesc, Prin scântei de stele îi zăresc, Sunt al lor etern explorator. M-am mutat la tine în cetate, Să-ți fiu grădinar eternitate, Floare-a inimii, etern aduci fior, M-am mutat în ochii tăi, de dor. Taină a nebuniei ce mă doare, Amarul scăldat de
RONDELUL OCHILOR TĂI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380238_a_381567]
-
cunoscut. O ridică. Nu se înșelase; era ceea ce li se arătase deseori la instruiri și de altfel, o găsise destul de des asupra celor reținuți la graniță - o frunză de canabis. Aruncă o privire mai atentă în beci. Într-un colț, zări un sac cu marginile răsucite ca să fie aerat. Părea plin cu plante uscate. Oftă și lăsând să-i cadă dintre degete, frunza pe care o recunoscuse cu ușurință, pe podea, începu să urce cu cele două sticle în mână, scara
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
de ușa dormitorului ei și apăsând cu precauție clanța, întredeschise ușa. În semiîntunericul odăii, întinsă pe pat cu fața în sus și sforăind cu întreruperi, bătrâna dormea profund. Cu pași de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în fiecare seară, sau mai ales atunci când nemulțumirile o tulburau peste măsură, diazepamul prescris de medic și își strecură o folie neîncepută de pastile în buzunar. Apoi, se îndreptă
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
ascultat, Însă in locul lui, mai rămăsese doar o spumă. Tocmai trecuse un tânăr ignorant, Și cu adidasu-i de firmă, l-a strivit, Văzându-mă în lacrimi, îmi zise-apoi galant: ,, Îmi pare rău, era atât de mic, nu l-am zărit. Din toate astea, ce-aș putea să înțeleg? Cine era micuțul, iubirea sau fericirea mea? Sau sufletu-mi, care nu mai era întreg. Însă, când m-am trezit, pe cer mai strălucea o stea, Din așternuturi, petale mici de vise
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
la bord, Oameni privesc la el cu drag Iar marinarii sunt pe pod. Malul încet se-îndepărtează, Abia, abia că se mai vede, Copii și mame lăcrimează Și lumea-n Dumnezeu se-ncrede. Dintr-un pavilion regesc, Batista albă se zărește Și marinarii toți zâmbesc, Regina lor îi urmărește. Departe de tărâm dorit, Batista ei îi însoțește, Merg fără frică-n nesfârșit Știind că cineva-i iubește. Dar ziua ce nu și-o doreau A-nnegurat batista mării, Salve de tunuri răsunau
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
în pământ, într-un târziu deschisei ochii. Totul era negru !!!Doamne, nici nu mai văd ! Încet -încet începui să mă acomodez ; se însera. Deasupra mea începea cerul... Era liniște, trebuia să plec. Am scăpat ! nu au oprit, nu m-au zărit ! Buzele-mi erau fripte, obrajii, arși, iar urechile-mi adreau, să ia foc. Încă simțeam pulsul inimii în urechi, nu credeam că mai ajung acasă. Apucai bostanul cu o forță de care nu mă credeam în stare și-l dusei
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
cuvânt al limbii române’’. Studiul monografic al lui Viorel Coman intră în profundă vibrație și consonanță cu oceanul operei lui Fănuș Neagu, fiind, aidoma acestuia, unic, spectaculos, doldora de idei. Autozidindu-se în capodopere... Credem că, în subconștient, criticul l-a zărit pe Fănuș ca pe Mare Meșter Mare: arhetip al povestitorului, al ziditorului (prin cuvinte), un Manole care, pe măsură ce-și înalță opera, își sacrifică soția, pe Ana, zidind-o în dalba Mânăstire, dar - diferit în raport cu nestemata baladă - fără a
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
Și părul parcă mi-a albit, De când, tu, mama, ai plecat. Nu-i zi să nu-ți vorbesc, măicuța, Să-ți spun ce simt sau ce gândesc. Încă mai sunt a ta fetiță, Chiar de-n veci, nu te mai zăresc. Te simt cu mine pretutindeni, Ghidandu-mi pașii cu răbdare. C-o zână din povești tu semeni, Iubirea-ti nicicând nu dispare. În Andrea tu te-ai stins deodată, Când sărbătorile-aprind totul. Doi ani sunt fără ține, mama, Nimeni n-
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Și părul parcă mi-a albit,De când, tu, mama, ai plecat.Nu-i zi să nu-ți vorbesc, măicuța,Să-ți spun ce simt sau ce gândesc.Încă mai sunt a ta fetiță,Chiar de-n veci, nu te mai zăresc.Te simt cu mine pretutindeni,Ghidandu-mi pașii cu răbdare.C-o zână din povești tu semeni,Iubirea-ti nicicând nu dispare. În Andrea tu te-ai stins deodată,Cănd sărbătorile-aprind totul.Doi ani sunt fără ține, mama,Nimeni n-
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
om fără de vină Creatorul a venit Creatorul cel sublim Însuși El s-a coborât Fiul slavei—Prinț Divin La noi iată a venit El Acel ce ne-a iubit Mai ”nainte de a fi În plan când El ne-a zărit De atunci El ne iubi Și cu Tatăl ce-mpreună Lutul fin l-a frământat Până când apoi în urmă A Lor Chip iată i-au dat Și-a suflat în nări suflare Și omul a devenit O ființă pe cărare
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
uneori să-Ți amintești De mine. PREASIMPLĂ DECLARAȚIE DE DRAGOSTE N-am fost ființă, n-am fost gând, n-am fost dorința, n-am sperat, n-am plâns, n-am visat, n-am așteptat... Până în clipa în care Te-am zărit și sufletu-Ți iradia Lumină. De atunci, trăiesc, gândesc, sper, plâng, visez, aștept și cu fiecare fărâma din ființă mea, TE IUBESC! PENTRU OCHII TĂI TRIȘTI Pentru ochii tăi triști aș pictă dimineți peste-al nopților cer, Aș inventa îngeri
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
o noapte caldă de sfârșit de iarnă. Povestea cu gâdilici de primăvară va fi rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii. * Mă uit în oglindă și mă văd fără vârstă, fără rețineri, fără ezitări și prin lumina albă se zăresc două linii paralele, dincolo de mândre iele, într-o fugă, sărutare, într-un geamăt, îngânare; se transformă-n punct albastru, apoi într-un mic pilastru, într-o mare de trăire... eu mireasa și el mire. Referință Bibliografică: Rhea / Elena Spiridon : Confluențe
RHEA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378257_a_379586]
-
norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește și suflă cu putere lumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l urmează și existența cu bune și rele colorează... Referință
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
Valul trecu, dar în urma lui marea fierbea, și alte mii de valuri jucau încoace și încolo, sub un cer deja sinistru. Când își aruncă privirea înspre barca vecină și cea elegantă, Hans aproape că nu o mai văzu. Apoi o zări răsturnată, cu lucruri puține deasupra apelor. Persoanele din barcă se luptau să se prindă de rămășițele bărcii. Atunci, Hans știu că venise momentul de acțiune, că trebuia să dea ajutor celor de la barca răsturnată, ce luase apă și se scufunda
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
până când și în scurtul meu episod cu războiul și, de câte ori îmi aduc aminte de ea, o recitesc: “Dragă Mihaly, îmi scria ea, nu mă obișnuiesc deloc fără tine, stau zile întregi la fereastră să te văd și nu te mai zăresc, te-aștept să vii de undeva și nu mai vii, trimite-mi vorbă pe vânt sau pe lună că noaptea dorm cu geamul deschis s-o pot săruta. De ce întârzii, au m-ai uitat, așa îți ții tu promisiunea? Stau
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
misterioasă...’’, care poate a fi chiar Moașa nașterii ființei întru Domnul (Moartea): ,,chipul ei avea o transparență infinită,/ semăna cu o tuberoză care-și schimbă/ necontenit culoarea împrumutând noi culori/ de la șarpele curcubeului,/ de la vipera luminii,/ (...)/ și, totuși, cineva o zărise, poate, poetul/ peste a cărui tristețe princiară/ (...)/ cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumină -/ (...)/ adăsta un cântec neștiut de
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
am străbătut, pe rând, oceane și am călcat mai multe continente... și-am întrebat prin gări... pe stadioane... parlamente... interogând pe toți, Ioni... Mării... și Ane... Dar n-am descoperit-o, nicăieri, ascunsă... de parcă-ar fi-nghițit-o-ntreg pământul, că n-a zărit-o luna... nici soarele... nici vântul, nisipul... apa... cerul... E-o taină nepătrunsă !... Ori, poate, au omorât-o... și mi-au îngropat-o?... Că n-a fost chip să-i mai zăresc făptura și-nnebunind, creștea în pieptu-mi ura... Numai în
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
ascunsă... de parcă-ar fi-nghițit-o-ntreg pământul, că n-a zărit-o luna... nici soarele... nici vântul, nisipul... apa... cerul... E-o taină nepătrunsă !... Ori, poate, au omorât-o... și mi-au îngropat-o?... Că n-a fost chip să-i mai zăresc făptura și-nnebunind, creștea în pieptu-mi ura... Numai în propriu-mi suflet n-am cătat-o !... Și-atunci, am început să strig din toți rărunchii: -„Spuneți-mi, clar, voi n-ați găsit o țară făcută, de-unii dintre proprii fii, de-
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
mine și lasă animalul!” Omul s-a oprit, s-a dat mai în spate, speriat și el de ce va urma. - Dă-te la o parte, că-i catârul meu. Și-l omor dacă vreau! Cu ochii făcuți roată mi-am zărit vecinii, cu capetele lașe, ițite pe după porți. Dau să-l intimidez sau să mă salvez, că tot nu știam: - Da-ți telefon, oameni buni, la 112, să vină poliția să-i confiște catârul, conform legii!... Prind curaj, îi confisc biciul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LA ȚARĂ Autor: Ionică Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Te-am zărit în vis, mamaie, Chiar la poartă așteptând, Îmbrăcată-n simple straie, Și cu zâmbetul tău blând. Aveai mâneci suflecate, Sub batic, păr din argint, Palmele adânc brăzdate, Ca-ntr-un joc de labirint. Dimineți, să mergi la sapă, Când bătea
LA ȚARĂ de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377139_a_378468]
-
număr total de accesări:accesări- număr total de voturi:voturi- număr total de cititori:cititori->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. LA ȚARĂ, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. Te-am zărit în vis, mamaie, Chiar la poarta așteptând, Îmbrăcată-n simple straie, Și cu zâmbetul tău blând. Aveai mâneci suflecate, Sub batic, par din argint, Palmele adânc brăzdate, Ca-ntr-un joc de labirint. Dimineți, să mergi la sapă, Când bătea
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
Sărbătoarea Mare, Hristos Domnul a-nviat, Iar acel moment în care, Te-apucai de preparat. În cuptorul din ograda, Puneai cozonaci și pasca, Mulți copii eram grămadă, Lângă casa părinteasca. Treizeci și, eu cred să fie, ... Citește mai mult Te-am zărit în vis, mamaie,Chiar la poarta așteptând,Îmbrăcată-n simple straie,Si cu zâmbetul tău blând.Aveai mâneci suflecate,Sub batic, par din argint,Palmele adânc brăzdate,Ca-ntr-un joc de labirint.Dimineți, să mergi la sapă,Cănd bătea
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela închise apa. Păși, goală, prin fața oglinzii mari, pentru a-și lua halatul. Pentru un moment își zări în oglindă pielea rozalie, culoare provocată de temperatura apei, acoperită cu picuri mari în care se reflectau luminile multicolore de la spoturile din baie. Era ca un boboc de trandafir înrourat. Se vedea așa cum era în realitate: femeie frumoasă, la 31
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
fără a ne-ntâlni. * Am răsărit departe-n grădina neștiută Când tu desfășurai pe cer aripi de vise Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise. * Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând La margine de viață fără să am vreo vină Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând Aceeași melodie de suflete lumină. * Poate că-n astă viață timpul ne presează Și că lumina noastră-i aproape a se stinge
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]