990 matches
-
acest sens, cum spuneam, pregătirile au început din vreme. Întâi și-ntâi, pe rând, fără zarvă, au fost scoase de prin ungherele unde au fost alungate câteva personalități literare marcante, de care noua literatură s-a debarasat în 1948 cu zarvă mai mare sau mai mică, după „periculozitatea” inculpatului. Căci nu generozitate ori interes artistic, ci calcul nemilos văd eu în aducerea pe ring a lui G. Călinescu și Camil Petrescu - trecuți pe linie moartă la Academie ori la Institut, a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
are o conotație pozitivă, ea își cere scuze imediat: „așa-numita experiență”, se corectează imediat, specificând că nu a fost o amintire plăcută. Moartea surorii ei prilejuiește apariția unor fenomene incomprehensibile în casa Sarei. Brusc, casa s-a umplut de zarvă - oameni ciudați veneau și plecau, stăteau pe podea -, o experiență amenințătoare pentru un copil atunci când acestuia nu i se dă nici o explicație. Rutinele normale ale familiei sunt întrerupte. Nici un adult nu-i dă totuși vreo explicație Sarei, care începe să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cere socoteală unui vilegiaturist care, fără venirea mea, s-ar fi distrat cu cei doi copii ai săi, făcând castele de nisip sau pescuind scoici... Se auzeau voci mai frecvente și mai deslușite, pe care vântul le aducea dinspre plajă. Zarva mașinilor devenea mai susținută. Era un fel de nuanță de liniște victorioasă în cadența care punea treptat la unison zgomotele zilei. Prezența strigoiului care eram nu putea schimba absolut nimic. Cu toate astea, ceea ce m-a scos din somnolență a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amintindu-mi de prima mea vizită în Berlinul încă împărțit în două de Zid. Tăcerea ta, tăcerea cuiva care știe unde se duce, mă apăsa. Am început să vorbesc, simulând ironia, atunci când am văzut perdelele din voal, când am auzit zarva aceea folclorică: — Știu că am devenit suspect în ochii tăi și în ochii lui Șah. Cum, oare? Am cutezat să pun la îndoială utilitatea eroicei noastre activități. Dar, chiar și dacă m-aș prăbuși sub bănuielile voastre, cred că am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a locuitorilor unui târg moldovenesc. Protagonistul, alter ego al autorului, asistă mirat la momentele cruciale ale existenței: nașterea, nunta, moartea. Buiumaș, copilul interiorizat, avid de învățătură, atunci când este trist sau descumpănit în fața vieții, se retrage în sine, abandonează străzile și zarva urbei. De fapt, C. surprinde atât duritatea, cât și poezia acelui mediu amalgamat social, etnic și religios, bizarul și blândețea, egoismul și generozitatea oamenilor care îl populează. Natura își desfășoară amplu anotimpurile și tot Buiumaș este cel care admiră frumusețea
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe o fugăreală prin toată casa, cu momente amuzante: în clipa când Coco, pe covor, era să fie prins de cei doi, zboară, de unde strigă „Bau!” Zarva se reia și crește în intensitate; intră Gigel care nu este observat; după câteva clipe intervine) Gigel: Stop!Stop! Ce-i hărmălaia asta, că speriem vecinii... Coco (cu scrisoarea în cioc, i-o dă lui Gigel): Mama, tata... Miki: Uite
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
brațe și ies în timp ce Miki cântă : Cu cântec înainte MIAU ! Ce-ntâmplare! În pădure/ Puișorii să mi-i fure/ Doi tâlhari s-au infiltrat/ Și în curte au intrat/ Puișorii i-au furat/ Pe Moțat l-au îmbătat/ În pădure zarvă mare/ Fapta asta e teroare/ Animale, păsări toate/ Adunați-vă surate! pleacă în pădure) Tabloul VII Prin pădure, pe o cărare, Ana și Raluca, cu arma de vânătoare a pădurarului în poziție de tragere. Miki merge înaintea lor Miki (miroase
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
răreau, căci norii erau mai ușurați. Plini de glod ca niște draci, oamenilor le sclipeau dinții. - Păzea ! izbucniră deodată glasurile. Purtată de val, o plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă și căngile mușcară grăbite în plavie. Sub vântul ce căzuse, ploaia curgea mai liniștită. Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel care a devenit acum Ministru. Mulțimea a asaltat Palatul în care domnea pacea, sub îndemnul vorbelor meșteșugite ale Ministrului, și a mânjit cu sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce s-a mai întâmplat. Oare plecase camionul? Se închiseseră porțile? Trebuia să mă uit pe geam înainte de a părăsi ultimul etaj, dar acum era prea târziu. Eram deja la etajul doi și mă apucasem să cobor spre unu. Multă zarvă! Câteva râsete izbucneau ici, colo. Cineva spunea glume, poate. Nu se mai auzeau trilurile păsărilor. Mulți elevi care încă se perindau, aparent fără scop, dar și mai mulți care strigau pe nume pe alții, trimițându-i în diverse locuri. Mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au fost lăsați zăcând la pământ, cu răni grave pe mai tot corpul. Concomitent, s-a iscat o zarvă de nedescris în rândul elevilor și toți au început să strige: "Dreptate!", "Libertate!", "Moarte Guvernului!". Văzând acestea, profesorii, împreună cu Inspectorul și directorul, s-au retras de pe scenă în mare grabă, ieșind pe unde au intrat. Au fost urmați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în securitatea temporară dată de interiorul liceului. Câțiva șefi de clasă au reușit să scape de mâinile Gardienilor. Li s-a format o gardă protectoare și au fost escortați în grădină, pentru a se reculege și pentru a se calma. Zarva din curtea interioară a cuprins asemeni unui foc sălbatic și restul grupului de elevi ce era pe coridorul împrejmuit de pereții liceului, risipindu-se apoi în spațiul deschis din afara școlii, unde exista sub forma unor zvonuri și a rarelor lozinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu intră pe ușile alea! spusei hotărât arătând spre ușile din lemn de stejar ale cancelariei. Văzând că s-a înțeles despre cine vorbeam și despre care uși, am continuat: Ceilalți, cu mine! Mergem să curățăm etajul ăsta! O mare zarvă s-a auzit atunci de afară. M-am uitat pe fereastră și am fost furat de gânduri când am văzut marea de elevi din curtea interioară. Glasurile a celor două mii de suflete înghesuite între pereții de ciment ai liceului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în penumbră, căci nu mai era nici o urmă de lumină la orizont, iar steaua noastră nu putea fi văzută nici de ochii pătrunzători ai lui Vladimir, nici de ai mei. Soarele nu mai exista! În întunericul podului, se auzea doar zarva făcută de Soliteraj. În drum spre el, în acel întuneric, mi-am amintit de un altul. De ce unii își pun lumânări la geamuri noaptea? Nu știi? făcu el mirat. Ciudat. Ei sunt cei care au încredere în Împărat și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Preferă să moară decât să trădeze. Am ajuns la Soliteraj și i-am zis să lucreze mai încet. Se putea auzi zgomotul până jos și am fi fost descoperiți. Nici o problemă, zise el învoindu-se. Băieți, țipă el ca să acopere zarva, de acum, lucrăm încet și lent! Clar? Drept răspuns, toți se mișcau mai atent și mai încet și nivelul zgomotului scăzuse simțitor. Munca celor din pod nu se mai auzea începând cu etajul doi. Mergeam spre infirmerie, căci îi eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și Vagabonzii erau neliniștiți în stratul gros de zăpadă și mârâiau ușor înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
face tot ce pot... Va trebui să fiți precaut, pentru că, de câțiva ani, a Început să sufere cu inima. Nu mai suntem tineri. Nici Maigret. În seara aceea se simțea bătrân. Era nerăbdător să se Întoarcă la soția lui, la zarva molcomă a plimbărilor lor zilnice prin Vichy și la micile scaune galbene din parc. Coborâră Împreună. — Vă duc cu mașina, șefule? — Prefer să merg pe jos. Pavajul lucea. Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai vadă alta. Dintr-o dată dealurile din vale, satele, apoi casa lui, grajdul cailor, chipul lui Riku îi trecură unul câte unul prin fața ochilor. Se întrebă cu dor ce făceau copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai trecut prin Taxco și o săptămână mai târziu am intrat în Mexico după o ploaie năprasnică. Când orașul ni s-a arătat din vârf de deal, japonezii au rămas tăcuți. Nici măcar negustorii cei curioși n-au dat să facă zarvă. Răceala cu care au fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau de cumpărături și s-au luat după noi. Ne-am întâlnit cu frații din ordinul nostru care ne ieșiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lepădau de credința lor păgână fiind primiți în sânul credinței celei drepte. Apoi, se rugă împreună cu toți cei adunați în biserică pentru ca Japonia să devină cât mai curând cu putință un pământ creștin. Starețul își făcu cruce. În acel moment zarva din biserică se stinse și toți își plecară capetele îngenunchind. Din altar, am aruncat o privire înspre soli, cărora li se încredințaseră locurile din rândul al treilea. Matsuki lipsea. Nishi privea îndeplinirea ritualului cu interes și curiozitate, pe când Tanaka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspunse cu un glas puternic, neclintit, ca o stâncă: Nu, nu pot. Nu pot să mă fac creștin. După ce Velasco ieși din camera lor, cei trei soli se așezară pe scaune și rămaseră nemișcați vreme îndelungată. Prin fereastra deschisă pătrundea zarva din jurul Porții Toriana. La amiază, chiar și Sevilia se potolea pentru un timp. Lumea se închidea în case și se odihnea în tihnă. — Seniorul Shiraishi, zise Nishi cercetând cu o privire vinovată chipurile obosite al lui Tanaka și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un târziu sosi un trimis de la seniorul Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și a-l întreba fel de fel de lucruri. Îl luă cu el doar pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Și să întoarcă și Eu să-i vindec.” Ieri ne-a urmărit o furtună. Valuri înspumate își arătau colții albi, vântul sufla cu putere și făcea parâmele să scârțâie, iar cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]