1,162 matches
-
isterică. La un moment dat el se întoarse și o lovi peste față. Șocul fusese atât de mare pentru biata Creață Lîncât picioarele i se muiaseră și dădu să cadă. El o prinse de după umeri și o ridică pe brațe. Zbiera disperat la cei din jur să i se aducă apă. Am sărit ca un arc care fusese prea întins și se rupsese, dar n-am făcut nici un pas căci cineva mă prinse de mână. Nu mai e treaba ta, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo, la Adriatica, îmi încropeam engleza de mult uitată prin nefolosire, ca-n bancul cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto! și doi se miră pe mal ce de limbi străine știe, întrebându-se totuși la ce i-au folosit. Mai mult, la vremea aceea eram încă legată de bonjurism și nu mi-era clar că vom trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara de mâncare, a zis deodată: — De ce ai slăbit tu așa? de ce ești trasă la față? Ce ai? — N-am nimic, taică, ce să am? Și mi-a izbucnit în față sângele... Atunci a zbierat la mine: — Mâncare e asta, ori ce e? Și m-a plesnit peste obraji cu palma, m-a izbit cu pumnul în piept... Eu stam doborâtă la pământ... Ș-am înțeles că poate a aflat ceva... Nu, Chivo, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și iarna asta, ca toate... răspunse râzând Niță. —Așa-i, - iarna n-o mânâncă lupii niciodată... Da’ totdeauna eu, iaca așa, pe după Bobotează, încep a mă gândi la primăvară. Iarna trăim, da’ ne cam înădușim... Așa-i și Iana mea... zbiară după soare de primăvară, nu altceva!... Faliboga se îngrămădi mai bine lângă horn. Mihalache Prescurie zise: —La primăvară vine și cuconașu... odată cu cocoarele... Faliboga dădu din cap și oftă: — Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să-i convingă mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ariellei este uluitoare, dar, cum ești invitat în locul de taină doar ca să ți se facă morală, e greu să te bucuri de ea). Toată lumea alerga isteric de colo-colo și nimeni nu îmi spunea nimic pe un ton normal, ci doar zbierau la mine să xeroxez tot felul de chestii, să comand mâncare, să lipesc diverse lucruri la un loc. În ciuda acestei atitudini de toată jena, am fost impresionată de mărcile pe care le reprezenta McArthur, de campaniile de mare clasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu zgomot. Am exclamat amândoi „Scuze!“, el a încercat să îmi maseze fruntea învinețită și, cu ocazia asta, mi-a vărsat cafea fierbinte pe mână. Firește, n-am putut să zbier de durere deoarece mă aflam într-un loc public. Tot ce-am putut să fac a fost să dau din mână energic sperând că durerea va dispărea și, în timp ce făceam asta și mă minunam că lichidul n-a produs mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și dacă o luai puțin razna cu capul și aveai coșmaruri și trezeai toată casa, alergând de nebună la miezul nopții și zbierând ca din gură de șarpe, aduceau preotul parohiei să facă o sfeștanie. Nu că ar fi ajutat vreodată la ceva, dar nu deranja pe nimeni. Pur și simplu așa stăteau lucrurile. —Rachel o să fie la New York să mă ajute, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe asta? Nu. — Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. — Și e adevărat? a mârâit Helen. Mi-am lăsat capul în jos. Da. —Din CE cauză? a zbierat Helen. Un alt bărbat? Un coleg de serviciu? — Da. —Lucrează până târziu în ultimul timp? Stă mult cu colegul? N-aș putea să spun eu partea asta? s-a milogit mama. —Gu-RA! — Da, am spus. — Situația n-arată prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bătrâna îl cercetează. În hol, mama și Helen, cu brațele întinse la nivelul urechii și cu degetele arătătoare unite în forma unor pistoale imaginare, au dat încet ocol apartamentului imaginar, cu genunchii îndoiți și fundurile împinse în afară. — Stai! a zbierat mama, trăgând un șut zdravăn în ușa de la bucătărie. S-a deschis cu o violență neașteptată și s-a izbit cu putere de ceva care s-a dovedit a fi tata. —Cotul meu! s-a tânguit el, apărând de după ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
disprețuitoare. Îmbrăcată de parcă ai fi adunată de pe stradă - la patruzeci de ani! — Și știi ce se zice despre patruzeci de ani? Claire i-a pus mâna pe umăr lui Helen. Că mături podeaua cu fundul? — Viața abia începe! i-a zbierat Claire în față. Viața ÎNCEPE la patruzeci de ani. Se zice că patruzeci e noul treizeci. Și că vârsta e doar un număr. Și că ești tânăr atâta timp cât te simți tânăr. Acum dispari! A făcut o piruetă pe tocurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și zece în cea pentru bărbați, nu avea nici pe departe atâtea responsabilități ca mine. (Cincizeci și opt de produse, în nenumărate combinații cromatice. Părea că lansăm ceva nou o dată la două săptămâni.) Lauryn a intrat ca furtuna și a zbierat: —E gata comunicatul de presă? —Vin acum, am spus, în timp ce Teenie îmi șoptea la ureche: Mai întâi se ard grăsimile. Apoi țesuturile subțiri, se duc și mușchii, și în sfârșit organele. În momentul acesta organismul se consumă, de fapt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
târât picioarele pe un drum întortocheat, ocolitor, dar în cele din urmă am ajuns la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de sus, mergând pe stradă într-un costum fistichiu roșu aprins. La naiba. M-a prins din urmă și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit la propria persoană. —Am venit acasă pentru un minut, în timp newyorkez, apoi plec din nou să caut - (S-a oprit ca să zbiere) BĂRBAȚI TARI. Vino să stăm de vorbă în timp ce mă schimb în rochița de petrecere. —OK. În apartamentul thailandez al lui Ornesto, chiar lângă un Buddha aurit, era o fotografie înfiptă în perete cu un cuțit de bucătărie. Apărea fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
las meniul în grija mamei din cauza conflagrațiilor provocate de broccoli la nunta lui Claire. (O luptă îndârjită care a ținut aproape o săptămână, în care mama susținea că broccoli e „de fițe“ și nimic altceva decât „conopidă altoită“, și Claire zbiera că, dacă nu poate mânca leguma ei preferată la nunta ei, atunci când o putea mânca?) Din punctul meu de vedere, mâncarea e întotdeauna oribilă la nunți, așa că n-are rost să te cerți dacă să le servești oaspeților broccoli grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lista invitaților. — Te deranjează dacă o invit pe Janie? a întrebat Aidan. Era o întrebare încuietoare. Normal, nu voiam să vină dacă avea inima frântă și dacă, la partea cu „Se opune cineva?“, avea să sară în picioare și să zbiere: „AR FI TREBUIT SĂ FIU EU!!“ Dar ar fi fost drăguț dacă puteam să ne cunoaștem și să ne comportăm civilizat. Sigur. Trebuie s-o inviți. Așa că a făcut-o, dar am primit o scrisoare drăguță de răspuns, mulțumindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar mai fi trebuit spălat și n-am putut să văd cât de bătrâni și înțelepți îi erau ochii pentru că evita să mă privească în ochi. Apartamentul ei a fost de asemenea o dezamăgire: la un televizor așezat pe colț zbiera Montel, jucăriile copiilor erau împrăștiate pe podea și se simțea un miros foarte puternic de pâine prăjită. Morna a redus volumul la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aici în weekend, mă duc să meditez, dar hai să ne vedem joi seară. Bine? M-a făcut să confirm, da. —Pa-pa. M-am întins pe canapea, încercând să îmi recapăt dispoziția necesară pentru plâns. Sus, Ornesto continua să-și zbiere cântecele și asta mi-a trezit o amintire: uneori eu și Aidan obișnuiam să cântăm. Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
picioare și trosneau, cântând: — O să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de dans. —Și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și ÎMPINGEȚI ÎNAINTE și ROTIȚI, zâmbiți, băieți, ZÂMBIȚI, ce mama dracului, și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și... OK, opriți muzica, OPRIȚI, OPRIȚI! Zdrăngănitul pianului s-a oprit treptat. —Brandon, a zis tipul mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru tine, dar nu am nici un fel de control asupra lucrurilor ăstora. — Ce-ar fi dacă am încerca..., am întrebat. Vreau să spun, ai fi dispusă la o ședință individuală? Poate dacă n-ar fi rudele moarte ale altor oameni, zbierând la urechea lui Leisl despre ulei din semințe de rapiță și chestii de-astea, ar exista o posibilitate ca Aidan să se facă auzit. Dar Leisl a scuturat din cap cu amărăciune. Nu mă împac cu ședințele unu-la-unu. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lipeau de perete, punându-mi o labă de-o parte și de alta a feței, lătrând așa de tare că mă dureau timpanele. Buni Maguire se tăvălea pe jos de râs. — Nu-i lăsa să vadă că ți-e frică, zbiera, răzând cu așa poftă încât dădea cu bastonul de pământ. Simt mirosul fricii. Simt mirosul fricii. Toată lumea zice că Buni Maguire era o „figură“, dar asta numai pentru că n-a pus niciodată câinii pe ei. N-ar mai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și avea să ajungă cu siguranță la noi până în ora unu. Unu s-a făcut două, care s-a făcut trei, și apoi patru. După câte se pare, șoferul de camion se rătăcise în drum spre Manhattan. —Țărănoi afurisit, a zbierat Lauryn. La dracu’, asta e o nebunie. Apoi a trântit telefonul și s-a uitat la mine. Într-un fel sau altul, asta era numai vina mea. Intrasem în criză de timp cu asta pentru că fusesem așa de nesăbuită încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lor ne-a fost returnat marți după-amiază prin curier și ratasem spațiul editorial. Lauryn nici acum nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii pentru seara de plâns, mi-am dat seama în sfârșit de ce fusesem atât de irascibilă: mă coceam. Magazinașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai folosi produse Visage în veci. Fantoma de la Operă? a zis Ariella. Încearcă să-l convingi să-și pună un sac în cap. Wendell a dat din cap eficient. S-a făcut. Ariella părea să lâncezească. N-avea la cine zbiera; eram cu toții prea eficienți azi. Duceți-vă, ne-a zis tuturor, dând din cap. Ștergeți-o, ieșiți de aici, am treabă. Când m-am întors în birou, aveam un mesaj pe mesageria vocală. —Bună! Sunt Merril Dando de la Merril Dando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]