46,037 matches
-
totală, este împletirea celor mai frumoase comori ascunse din inimă, i se aduc ofrande florale, îi sunt închinate orele nopților târzii, parfumul grădinilor înflorite, murmurul străzilor. // În adâncul ochilor tăi,/doar în vis m-am pierdut ca o pasăre/în zbor deasupra nemărginirii./ Ce iubire e asta?/ Dacă ne vom găsi cândva,/mă voi lăsa cuprinsă de brațele tale./ Te voi topi, așa cum soarele topește/un om de zăpadă,/făcându-mă una cu tine./ Poeta, ca o vestală delicată, le adună
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
E ceasul când, în mână cu o pană, Un tânar sta cu Dumnezeu la cină. El har primea-n cuvânt să-i fie hrană În trecerea lui scurtă spre lumină. Un boț de lut cu sufletu-n credință Râvnind un zbor rebel de albatros S-a dăruit în tot cu prisosință, Dar crucea i-a fost grea, drumul spinos. Ca magma mută-i clocotea iubirea, Dorințele-trăiri incendiare; Pentr-adevăr-tunet i-a fost rostirea, Jugul dreptății-tristă resemnare. Iubind în taină rătăci în lume
LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380653_a_381982]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ZBORURI UCIGAȘE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Zboruri ucigașe Aliaților din NATO Privim răniți cum zboară avioane Pe cerul capitalei României Diplomații perverse cu blazoane Au pus la cale moartea Coloniei
ZBORURI UCIGAŞE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380616_a_381945]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ZBORURI UCIGAȘE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Zboruri ucigașe Aliaților din NATO Privim răniți cum zboară avioane Pe cerul capitalei României Diplomații perverse cu blazoane Au pus la cale moartea Coloniei Străini veniți la noi pe neștiute -Născuți din conspirație și crimă- Adepții teoriei “revolute” Vor Bucureștiul altă
ZBORURI UCIGAŞE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380616_a_381945]
-
Popor Român, le spune că vrem PACE Și RE-NTREGIREA pentru veșnicie * Cei ce ne-au vrut colonie Să-și ia și să-și ducă SCUTUL -Pân’ sună de vecernie- Unde-a-nțărcat iapa mutul Virgil Ciucă București ,19 iunie 2016 Referință Bibliografică: Zboruri ucigașe / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ZBORURI UCIGAŞE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380616_a_381945]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se întâlniră-ntâmplător Printre tarabe, la Obor. Clipind ca libelula-n zbor, Ea îi zâmbi fermecător. El, crăișor de prin Bihor, Opt clase, dar viticultor, Pe dată se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au
CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380664_a_381993]
-
cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covor Și-o striga scurt, în... La major: - Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor Se stinse-ncet al lor amor. Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor”, Ea-i face și-azi pui la cuptor. El, Bandi chel și fumător, De tescovină amator, Rar o invită-n dormitor Și-n
CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380664_a_381993]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
Istorie) Grădinii adiacente casei de vară a poetului, îi dedică o poezie de recunoștință. Aici el își consacră timpul cizelării textelor și grădinăritului: „Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
pentru totdeauna, dar și a contopirii spiritelor superioare, ce parvin dintr-un trecut îndepărtat, conștientizat, recunoscut, proiectat, fără discontinuități, în eternitate. „Însoțitorul umbrei” „s-a unit cu ea dinspre moarte” și, cu o credință nestrămutată, își continuă, tot împreună cu ea, „zborul” spre Nirvana. Finalitatea nobilă face ca actul justițiar prezent să se înscrie în statornicul cod al onoarei, care domină poetica avatarurilor. Se pare că acerba luptă împotriva impurității se poartă pe tărâmul literaturii, dar, de această dată, nu în alianță
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și mister.Cheamă Domnu cu glas de alăută,Cu sunet blând prelins în trup de lutNe aduce tainic priveliștea știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe aripi doar albe dimineți.Azi trupu-n care ieri amiezile-au apusîntre acum și apoi se îndoaie supus.Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil ... Citește mai mult Ecoul pașilor se stingehohotind surd în tăcerea timpului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nu-ți tulbur amăgireaascult cum trupul își scutură frunzișullumina fumegând pe finister în searăau mai rămas în noi himereamiezile de varaanemică ispită cu tinere dogorirotindu-se căruntepe umerii prea slabi să poarterodul grădinilor încă neculesîn sufletul inundat de ceațășoimii își poartă zborul indecistot mai aproape de pământamețiți de efigiile anotimpuluicând puteau săruta soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. cerul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. A fost o vreme când Purtam doar orizonturi Prin ramurile verzi În trupul nesăpat de-a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreția înălțării lor...// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Durerea sufletului blând pătimitor...// Copaci și păsări și iubire
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
mea cu marea, Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați... Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea. Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat Încă nu am uitat să mă nasc din nou Într-un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi ... Citește mai mult Deși luni
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
rupt logodna mea cu marea,Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați...Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre deseCulese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și viseși interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am statîncă nu am uitat să mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând ne-am dorit să uităm zborul... VIII. LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR) DE ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIȚĂ, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013. La guarigione degli angeli (Însănătoșirea îngerilor) de Gabriel Dragnea, poem tradus în italiană de poeta
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Vreau să pătrunzi în taina gândurilor mării Și să-i descânți tăcerea ascunsă-n ochii mei. Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Se naște un copil ce ne hrănește clipa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei Când tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Culorile adorm târziu în orhidee Pe trupul meu curg lacrimi de femei Cum la poeți plâng
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
tăcerea ascunsă-n ochii mei. Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Se naște un copil ce ne hrănește clipa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei Când tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Culorile adorm târziu în orhidee Pe trupul meu curg lacrimi de femei Cum la poeți plâng doruri din condeie. Culorile adorm târziu în orhidee Tot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvară Și umbra-i
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]