1,953 matches
-
mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
arenă, un câmp de luptă, o vărsare inutilă de sânge ( oricâte adevăruri se vor dori a spune), și, toate, pentru satisfacerea orgoliului, eului îndumnezeit care se vrea stăpân pe cântecul de sirenă al cenușilor imperiale.Poetul trăiește cu intensitate, cu zbucium, clipele euforice ale stării de poezie, ființa fiind străbătută de o infinitate de forțe necunoscute. Metaforele stilizate conferă versului vigoare, noblețe, încărcătură emoțională.Oricât ar vrea să se elibereze de presiunea timpului, acest “călău” care nu cunoaște nicio milă, “luna
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind să-l sfâșie, după cum s-ar fi cuvenit. Adormi cu fața scăldată în lacrimi, așa cum se obișnuise de ceva timp încoace. Fără vise, fără zbucium, un suflet uscat, cu înveliș lichid și sărat. Dimineața veni solară și cu cântec de păsări vesele. Deschise ochii și, pentru prima dată după multă vreme, zâmbi nedeslușit începutului de zi. Cu inima fremătând de un zumzet de neînțeles, parcă
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Un bancher singur, în vârstă, a început o relație cu o tânără săracă, frumușică și curățică. I-a închiriat un apartament, o întreținea. Într-o zi a venit la ea inopinat și a găsit-o în pat cu un tânăr. Zbucium, gelozie. “I-am dat totul și ea ma înșală ... îmi pune coarne ... Până i-a dat Dumnezeu gândul cel bun. I-a căsătorit pe cei doi tineri. Toate relațiile au rămas aceleași. Cei doi trăiau întreținuți de bancher. Acesta venea
DESPRE GELOZIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349369_a_350698]
-
Autorului Nu-ți spun adio,căci eu știu prea bine Că vei trăi mereu în gândul meu, Și-n suflet ești alăturea de mine... Ca pe-o icoană te-oi purta mereu. Și raza soarelui parcă sfidează Când îmi privește zbuciumul tăcut. Căldura ei în suflet îmi veghează, Ca să nu uit, că odată te-am iubit. Când am plecat te-am luat la mine-n suflet. Și-n gândul meu mereu vei dăinui. Acuma nici măcar nu pot să cuget, Dar știu
NU ÎŢI SPUN ADIO ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349436_a_350765]
-
să descopăr că se circumscriu acestui dicton al lui Seneca, autorul angajându-se într-o aventură poetică prin intermediul căreia își poartă cititorii într-un univers vibrând de emoție. Emoție pentru că, ce e dragostea dacă nu emoție, freamăt și neliniște și zbucium? Aventura sa poetică este construită și se derulează pe un singur element presocratic și anume pământul. Adevărat, uneori poetul depășește condiția primară a umanului, sentimentul dragostei conducându-l în sfere superioare, poate, doar pentru a-și urma iubita, pentru a
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
este zbuciumată, uneori, așa cum însuși autorul ori numai gândul său este, dar cum să nu se-ntâmple și așa, dacă iubita dorește în dragoste mai mult decât i se oferă, mai mult decât se poate? Cum să nu simți un zbucium lăuntric plin de îngrijorare atunci când ai convingerea că, voit, ea dorește să te îndepărteze? Și ce-mi ceri tu: să nu mă mir, Să sufăr doar, să nu zâmbesc, Să beau otrava din potir, Când spui să nu te mai
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
tuturor neamurilor pământului.[26] 2. Am Israel și vocația sa în contextul revelației monoteiste șimaitice. În acest context, rolul pe care-l ocupă Moise este fundamental. Sufletul celui ce a simțit taina întâlnire cu Dumnezeu”[27] va fi marcat de zbuciumul asumării unei responsabilități enorme: eliberarea poporului din robie și ,,oblăduirea” lui spre pământul făgăduinței (Ieș. 6, 8; Oseea 12, 14). Conștient de măreția misiunii pe care Iahve avea să o încredințeze, în raport cu posibilitățile limitate ale firii omenești, Moise apelează la
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
cei mai alintați de buzele sale pricepute și de limba sa neastâmpărată. Aflase slăbiciunea fetei din prima noapte de dragoste. O simțise cum se înfiora când se retrăgea din ea și o pătrundea din nou cu tot mai multă vigoare. Zbuciumul corpului său transmitea și dorința sa de a o pătrunde cât mai adânc. O vedea cum se zbate, cum se ridică și își înfige unghiile în mușchi mâinilor sale. Dorea să lase ceva la care să mediteze partenera sa până
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
întins!” La televizor era în plină desfășurare o emisiune de divertisment, unde Angela Similea, într-o superbă rochie de seară, ne spunea cum este „Să mori de dragoste rănită”. Toate se potriveau cu starea noastră psihică. Exista o senzație de zbucium, de emoție în fața unui nou examen, de teamă că orice gest neînsemnat pe care îl faci, ar putea să strice o beatitudine interioară nemaitrăită până atunci. Iată ce pot face sentimentele dintr-un om, când întâlnește persoana a cărei rezonanță
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
drumul care leagă Pitești de Râmnicu Vâlcea. Este un obiectiv obligatoriu de vizitat pentru aceia care își iubesc partia, neamul și istoria. Dar și pentru cei care vor să găsească o oază de liniște, să se oprească o clipă din zbuciumul cotidian. Construcția este o bijuterie arhitectonică, înconjurată de o grădină imensă și de câteva hectare de pădure. O explozie de verdeață și de flori, care răsar de unde nu te aștepți. Două superbe magnolii înforite. În muzeu, piese rare de mobilier
„DRUMUL CRUCII” LA RÂMNICU VÂLCEA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344561_a_345890]
-
Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de a doua părți unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoi cucul și pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul și freamătul naturii de la țară, la care se adăuga propriul lui zbucium sufletesc. -Beethoven, domnilor, recreează lumea amintirilor...-le șopti Micheru, căutând să fie cât mai scurt în explicații, pentru a nu deranja auditoriul. Sunetele se jucau nestingherite prin marea sală, fugeau parcă unele după altele și se spărgeau de pereți, aruncate
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
aceleași sentimente, dar și le stăpânea. „Din durerea lumii s-ar naște fluvii de lacrimi.” -gândi el și se întrebă dacă nu cumva apa pe pământ s-a născut din lacrimile omenirii, dacă nu cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-o nuntire celestă.... -Doamneee,grăi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică-sa o chemase la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe și o luase și
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
încredere în ea că-l va salva de la moarte, iar ea putea, în sfârșit să-i ofere iubirea ei ascunsă amar devreme... Muri peste un an, an în care Gențiana a făcut tot ce era omenește posibil să-l salveze. Zbuciumul sufletesc prelungit prea multă vreme a îmbolnăvit-o. A rămas cu tristețea întipărită în ochii albaștri , ochii care i-au pecetluit destinul cu o dramă...drama altor ochi decât ai părinților... Referință Bibliografică: Gențianneblue / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
fericită? - Dacă mă gândesc strict la trăirile și clipele de extaz ce mi le-ai dăruit, da, sunt fericită. - Restul nu mai contează. Cu atât ne alegem de la viață. Nu singură spuneai că viața este o continuă alergare și un zbucium permanent, să ne meargă bine în afaceri, să nu rămânem în urmă cu ratele la bănci? - Este adevărat, trebuie să mai trăim prin noi și pentru plăcerea noastră. Păcatul mare este că aceasta o găsim uneori în afara familiei și nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
WEEKEND (53): DE LA UNIRE LA REUNIRE Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului (gânduri de ianuarie) Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomație și oarece noroc. Privind rațional faptele a fost un proces firesc în contextul Revoluției de la 1848, care descătușase energiile popoarelor europene. Reformele declanșate în multe țări dădeau mari speranțe, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova și
TABLETA DE WEEKEND (53): DE LA UNIRE LA REUNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347566_a_348895]
-
știe citi, nu cuvinte, ci golul din ele, Prinse-n vârtejuri nebune de doruri și jele, Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de sânge cu tot și cu toate, Cu tot ce e viață, cu tot ce e moarte, Cu
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
a agățat o piatră și nu pot să mă mai desprind din brațele ei. (din nou) Sfinx! Păpădie: E prăpăd. Ce s-o fi ales de ei? Piatră: Sfinx! (La un moment dat se face liniște. Un timp se aude zbuciumul furtunii ce frământa natura, pe urmă se luminează.) Păpădie (ieșind din adăpost) E liniște. Furtuna a trecut. Parcă nici nu a fost vreodată. Nu știu nimic de Piatră și Sfinx. Piatră: (pe la mijlocul muntelui) S-a luminat! Acum pot observa roca
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
fi gândind la al ei iubit, Pe care-n tăcerea-i adâncă l-a părăsit? S-o fi gândind la ai ei părinți, Ce sunt pe veșnic adormiți? S-o fi gândind la numele ei predestinat, Ce-nseamnă dor și zbucium înaripat? S-o fi gândind la a ei viață, Și crede că nu mai are importanță? S-o fi gândind la al ei destin Ce are un gust amar, ca de pelin? Ea doar stă la măsuța ei rotundă, Lacrimile
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
zarzavagiu, un asemenea prilej de a se da mari în apărarea drepturilor inamovibile pe care aceste guvernări postdecembriste le calcă în picioare de 25 de ani?! O măsură simplă și nezgomotoasă ca în Ungaria ar fi rezolvat problema fără tot zbuciumul liderilor celor mai fățoase partide și a mediei aservite sau înrăite la exagerări. Dar asta nu le-ar fi folosit la a se arăta care de care mai mari apărători ai drepturilor cetățeanului, fără să spună cât de numeros este
DRAMOLETA NAŢIONALĂ CU FRANCUL ELVEŢIAN de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350149_a_351478]
-
ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului.Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră.Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu:” În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu:” În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul demiurgos se oprește-n van ;/ În orice minte lumea își pune întrebarea/ Din nou:de unde vine și unde merge floarea/ Dorințelor obsure sădite în noian
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]