604 matches
-
Ierusalimului, s-a înființat la Mănăstirea Cetățuia o tipografie în limba greacă. Patriarhul era unul dintre cei mai luminați prelați greci ai vremii. El a avut un rol de frunte pentru apărarea dogmaticii ortodoxe în acești ani când Biserica era zbuciumată de dispute teologice. Patriarhul Dosithei, prin activitatea sa culturală și prin publicarea de lucrări teologice a redus simțitor efectele prozelitismului religios. În anul 1663 împreună cu Patriarhul Nectarie a făcut prima călătorie în Țările Române unde a stat aproape opt luni
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
orice istoric, orice romancier, orice politician, orice poet: să trăiască în istoria durabilă și permanentă, să nu moară. Zilele astea l-am citit pe Proust, prototip al scriitorilor și-al solitarilor, și ce tragedie cea a singurătății sale! Ceea ce îl zbuciumă, ceea ce-i permite să sondeze abisurile tragediei umane îi e sentimentul morții, dar al morții de fiece clipă, e faptul că se simte murind în fiece clipă, că-și disecă leșul propriului suflet, și cu câtă minuțiozitate! În căutarea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fost trauma, încât și acum se resimt sechelele acelor timpuri. Chiar dacă scrie un gând pe zi, concentrat într-un cuvânt, un semn de circulație sau o boare de vânt, fiți convinși că, în câteva ere sau semne zodiacale, Nilă va zbuciuma lumea din temelii prin noutatea și inversarea tuturor valorilor euclidiene, homerice, tantrice, vedice, somnambulice, asurbanipalice, alb-negru și color. Anihilarea sa din fașă n-a avut sorți de izbândă, dovadă că acum ne aflăm în altă lume (ceea ce Nilă anticipase) în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duc la programul religios, dar mă ascundeam după biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de Brigit. Cel mai rău mă simțeam în preajma lui Chris. Cu toate că nu făcea parte din grupul meu, la Cloisters nu existau prea multe secrete. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că te frămânți peste poate să afli cine-i criminalul. Nu te mai zbuciuma, știm cine îi. Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în întregime. Se zbuciuma întruna, tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă îmbrățișa pierdută, ca în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă lași tu!" Și de câte ori eram împreună lângă vreun pericol - deasupra unei stânci în excursii - o simțeam mișcată, își uita vorba și privea în spațiu. Pricepeam că se petrecea ceva anormal în ea. De cele mai multe ori vedeam clar ce o zbuciuma pe Irina, uneori însă nu înțelegeam bine, fie că în ea se petreceau lucruri neobișnuite, fie că firea mea curioasă, nesuprapunîndu-se pe starea ei normală, o făceau să mi se pară ciudată (căci eu nu puteam părea față de mine ciudat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încercarea de a desface, mândria rănită m-ar nenoroci și mai mult; sau totul a fost o glumă - și trebuie să am răbdare. Și totuși, când văd în fiecare dimineață cutia de scrisori goală, după ce o noapte întreagă m-am zbuciumat așteptând; după ce, coborând scara, mă închin lui Dumnezeu, la care nu m-am gândit niciodată, cerîndu-i o veste - nu mai sunt stăpân pe mine. De altminteri, nu mai primesc nimic de la nimeni, au complotat cu toții împotriva mea. Sentimentul care mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mire de vechile ei disperări, numindu-le "nebunii de copil". Dar, măcar pentru clipa aceea, a fost măreață. A stricat toată arhitectura presupunerilor mele. A arătat că eu sunt cel ușuratec, căci n-am fost în stare decât să mă zbucium. Și noua mea durere de acum, nemângâiată și, poate eternă, totuși e limpede, netedă, ca a cuiva care nu mai are nici o nelămurire. Și aceasta numai grație ei. Nu se mai vede nimic. Cerul s-a apropiat de mare, scoica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Numai că devotamentul se cam dusese naibii în dimineața aceea londoneză întunecată, umedă și plină de frunze. Londra avea puterea, constatase Naomi, să facă din primăvară toamnă printr-o simplă schimbare a calității aerului și luminii. Tufele de lemn-câinesc se zbuciumau ca măgarii priponiți, iar șuvoaiele de ploaie murdară i se scurgeau pe obraji și pe acoperământul de plastic al căruciorului în care se afla Cecile. Naomi se simțea rău. Se simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pornografiei. Asta sună de multe ori ca vorbăria unui DJ nebun: Felu-n care mișcă ea, e o știre ce nu-i rea, și eu nu-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Duda asta mare, însă, nu poate sau nu vrea să creadă. O situație clasică. Ei, dragostea e oarbă, mi-am spus eu și m-am foit pe scaun. Ca să fiu sincer, cele de pe scenă nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată din tânărul New York și zăpușeala de afară se dovedeau un adversar mult prea redutabil pentru sistemul de aer condiționat. Am remarcat că din haina mea închiriată începuseră să se strecoare valuri de adevărată duhoare și nu era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile, chiar și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
beneficiază de un plus de lumină chiar de la citatul camaradului de suferință, N. Steindhardt: “Cât de bine văd că singurul lucru important nu-i decât eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma”(Jurnalul fericirii), și în mod egal din notele de lectură ale Părinților Nicolae Dascălu (Mitropolia Moldovei și Bucovinei), Cornel Cadar (Episcopia Catolică), cuvântul înainte al tinerei autoare care crede ”cu tărie că generațiile actuale, înainte de a învăța istoria și limbile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Marie, ești făcută pentru meseria asta și știi bine acest lucru. Locul dumitale e aici. - SÎnt și logodnica lui Christian, răspunse ea. Locul meu e lîngă el. - Ce vei face mai mult la Plymouth În afară de a aștepta și a te zbuciuma? - Nu vreau să mai vorbesc despre lucrurile astea. - Crezi cu adevărat că e de ajuns să iei distanță ca să uiți? În fața absenței răspunsului ei, deveni brutal. - SÎnt uciși frații și nepotul dumitale și o ștergi? Nu credeam că ești genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În viață. - O metodă bine cunoscută a activiștilor IRA, comentase Fersen, parcurgînd la rîndul lui faxul. Marie Încercase pe dată sentimentul că fusese manipulată. - Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A falsificat registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru el, ce ținea doar de frăgezimea vârstei. Lumina Și Bătrânul se gândea cumva admirativ, cu oarece invidie la viața tumultuoasă și bogat afectivă a străbunicului, freamăt pe care el nu a reușit să-l atingă, cu toate călătoriile lui zbuciumate până la capătul lumii. Bătrânul a plecat într-o zi din satul său și s-a însurat, a avut copii și nepoți departe de aceste locuri, în care s-a întors după mai bine de cincizeci de ani; după cum spun unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la stânga, fața bestială, lătra fără încetare. Dar negresele tinere, mai cu seamă, intrau în transa cea mai înspăimântătoare, cu tălpile țintuite de pământ și cu tot trupul străbătut de zvâcnituri tot mai violente pe măsură ce urcau înspre umeri. Capul li se zbuciuma dinainte înapoi, parcă despărțit de trunchi. Tot atunci începură cu toții să urle fără oprire, scoțând un lung țipăt colectiv și monoton, fără modulații, ca și cum trupurile s-ar fi încordat din cap până în picioare, cu toți mușchii și cu toți nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet să-mi umple golul vieții mele Să nu uiți Tu niciodată să nu-mi uiți privirea O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină opărită. Porcule, cum vorbești așa? Negaționistule, antisemitule, peremistule! N-are nume? Ceva cu iș. Chiar nimeni nu Înțelege limba asta? Liniște! Mai țineți minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după atâta conviețuire cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]