1,522 matches
-
plece de acolo pentru că bătrânul îl omoară cu zile din cauza copilului ăla. Dar maică-sa n-are de gând să vină să-l ia? Nu reușesc să îmi dau seama de la Arthur dacă tipa e cumsecade sau e doar o zdreanță. E foarte confuz, dacă nu discută lucruri abstracte. Dar nu înțeleg ce fel de femeie e aia care-și lasă copilul - dacă s-a hotărât să-l facă? O fi nebună la cap, mă-nțelegi. Păi nu ți-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bine împărțită de pe o stradă din E1 - ca de pildă Lake Street, unde se află terenurile de gunoaie și sticle goale - ca o teribil întocmită biserică a nebunilor, cu infinitele ei compartimente unde adoratorii ei își târăsc căruțul încărcat cu zdrențe și oase. Și mă copleșea uneori nefericirea când îmi dădeam seama că eu eram zămislit într-un astfel de loc. Oare cum se face că ființele umane se lasă așa de ușor păcălite de coțcăriile istoriei în timp ce niște biete viețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
formele, cu franjurii lor grei de moarte tăvăliți în argint de Sapolio pe un fundal negru. Cerșetorii cu vocile lor schelălăinde de pe treptele bisericii interpretează pentru noi ultimele clipe de neputință , într-o spaniolă străveche, bisericească, și își arată prin zdrențele fâlfâinde cioturile și bubele. Cărăușii cu lungile lor sfori de cânepă, pe care le înfășoară în jurul frunții pentru a menține greutățile pe spinare, stau întinși în gunoi la ora siestei și își dăruiesc aceeași neglijare de care au parte morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
copleșit de entuziasm și m-am ridicat imediat în picioare. Cerșetorii și pierde-vară strângeau deja bănuți în stilul lor medieval, iar speculanții și potlogarii și ceilalți arătau cui puteau rănile și bubele căpătate pe străzi și ascunse sub bandaje și zdrențe. Cu capul înclinat pe spate, Troțki se uita și estima biserica aceea vastă, și cu o săritură în care nu i se citea defel povara vârstei, a urcat scările și a intrat repede înăuntru. După el a urmat un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o jalnică aparență de respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander, rolul soțului înșelat. Exprimat mai simplu, aveam nevoie de timp ca să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o mie de oameni, iar cine a apucat să urce În vagon s-a spălat cu apă rece. Într-o altă parte a curții au rămas separat mormane de cadavre, un grup de muribunzi și sute de evrei Îmbrăcați În zdrențele lor, care nu au reușit să se spele, deoarece la ora 6 a intrat În vigoare interzicerea circulației pe străzi pentru evrei. Tratarea evreilor a Încetat imediat. Delegații Comunității, care erau dispuși să aducă lenjerie, au fost obligați să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
peste gardul cimitirului șevreiescț lângă gropile ce erau pregătite cu mult Înainte, fără a se ști cu ce scop”108. „Jumătate din noi am rămas complet goi”, a descris situația inginerul Schleier XE "Schleier, Israel" , iar ceilalți „au rămas cu zdrențele pe ei Îngrămădiți În altă parte a curții regimentului”109. Cei deparazitați, spălați cu furtunuri au rămas În timpul nopții În curte, sub pază strictă, și s-au culcat pe planșeul de ciment sau pe pământ. A fost o noapte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca George să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic! Și doar l-am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii propriilor slăbiciuni, ai propriilor noastre emoții. Și ai propriilor noastre mistificări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
domeniile aceluia cu care își găsise nașul și să arunce naibii blestematul de șperaclu. De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la testicule, În timp ce privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
armă și nici n-am să străpung vreun pește - dimpotrivă, mă consider eu Însumi un pește: tăcut, invizibil, liber și ascuns. Tu iubești hainele de firmă, căci numai eticheta lor te poate convinge că ești elegant, eu mă Îmbrac În zdrențe. Tu n-ai citit În viața ta o carte care să nu aibă vreo utilitate, eu le citesc doar pe cele care nu vor să mă Învețe nimic. Tu consideri că a studia Înseamnă să obții o diplomă, eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pisălogit pe omul ăla În tren?...Îți dai seama că ești atît de singur pentru că ești extraordinar de stupid! ...măcar de-atîta lucru poți să-ți dai seama?...uită-te la cîinii ăia de afară, abia așteaptă să-ți facă pantalonii zdrențe... Ce dracu’ cauți aici? Ce dracu cauți pe lume? Îmi vine să-ți dau una În cap... Cam asta Îmi spune capul. Această hărțuială Îmi smulge o serie de promisiuni. Dintre toate, cele mai importante mi se par cele legate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu nu știi ce-a fost atunci”. Vestonul îi era rupt în spate, parcă sfâșiat, mâna stângă lipsă, câteva zdrențe atârnau de la umeri, și o gaură neagră în pieptul sfârtecat de un Brandt. Lui Lung îi fu iarăși milă. - „Tu nu știi: ce-a fost atunci a fost și în primul război. Stăm de astă vară; nimeni nu ne deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un arac. M-a recunoscut, mi-a făcut semn să mă duc la el. Era pe la amiază și soarele strălucea cu dușmănie. A scorbolit În căruț și a scos un țoi cu buza ciobită. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
violență: în cele mai multe cazuri, conștiința lui se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz din experiența sa: intră în laborator un om de afaceri echilibrat și sigur pe el, surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei maturizări profesionale, întrucât acelea s-au petrecut altundeva, în tehnica mixtă a împielițărilor improvizate din blană, câlți, coarne de animal, zdrențe, boabe de fasole etc. Translația de la astfel de materiale către gresia (de altfel fărâmicioasă) în care s-a afirmat spectaculos, ca sculptor, s-a datorat mai mult firii sale puse pe șotii, decât veleităților artistice. Cu toate acestea, evoluția de la
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
te uiți odată numai la tine însuți, nimic altceva decât carne exterioară și sânge. Ai vrea să supraviețuiești și ți-ar fi mereu sete, dar o sete din afară spre înauntru și nu invers. FOTZI: În pustiu aș fi o zdreanță lângă un cactus uscat, dar în schimb o cârpă fără sete și singură de tot, o cârpă de șters care singură nu știe că o cârpă există ca să șteargă. JÜRGEN (zelos): Fotzi are dreptate. Oamenii simpli au întotdeauna dreptate. O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
loc în trapeză. Ne-au rămas niște procese-verbale care permit înțelegerea motivelor condamnării. Ele preferă cartea vieții - susțin fetele - pieilor de vacă pe care-s consemnate Scripturile. Beghinele practică asceza, mortificarea trupului și sărăcia. Și-au schimbat hainele cu niște zdrențe. Se lovesc până când țâșnește sângele cu niște bice ale căror șfichiuri de piele sunt prevăzute cu cuie la capăt. Când îi vine rândul, fiecare dintre ele se întinde pe pragul camerei pentru ca celelalte s-o biciuiască și s-o umilească
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pildă, un poem elocvent în privința schimbărilor de gestică și atitudine lirică, imaginile câștigă în concretețe și pregnanță plastică, incantația dobândește mai multă vigoare: „De la o vreme-n gânduri mi-i tot mai vânt și seară. / De unde vii, tu, toamnă, în zdrențe, și ce vrei? Cu greieri și cu stele suspină-n călimară / rugina ta de frunze ucise pe alei”. Autoportretul are altă tăietură, căutând o „tectonică”, o exprimare a contrariilor: „Am simțul timpului, intens, lichid... / În mine fiecare clipă-și taie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
ieși vindecat. Doar moartea poate vindeca aceste răni: Era într-adevăr dânsa, dar femeia de serviciu avusese dreptate să se îndoiască dacă e în toate mințile. Tot obrazul îi era murdărit de noroi și de apă, rochia îi atârna în zdrențe și părul despletit se umpluse de nisip. În ce gunoaie se tăvălise pentru a ajunge la aspectul acesta de cerșetoare nebună? Emanuel avu o strângere de inimă mai penibilă decât la primirea scrisorii. Și nu era numai atât. Abia când
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
plutesc peste un lichid care fierbe", malurile înalte ale râului cu pereții ,,abrupți și plini de iregularități fantastice" în care ploaia ,,sculptase șuvițe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi rău cicatrizate" care devin ,,adevărate zdrențe din carnea lutului, răni oribile și beante", pe de-o parte, iar pe de altă parte, odaia, a cărei ,,intimitate caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate mobilele și pe toate obiectele" care la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]