3,277 matches
-
ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În acea capcană. Dacă, Într-adevăr, Ambrogio Împărtășea această perversiune, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vine, mai degrabă lipsa progreselor - și mă enervam tot mai tare pe reportofon, de parcă el era vinovat. Ajunsesem să-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și orice alte lucruri de-astea oribile, Îmi fac rău. Înțelegi acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare minune să mai poată fugi! — La așa trai, așa cai - zise celălalt zdrobind o ceapă. — Stau câteodată și mă gândesc: mare lucru și frica! - făcu primul. E destul să-i ieși omului în cale, să-l întrebi de sănătate și-ți dă tot. Dacă ar ști și ceilalți cât e de ușor, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primire și s-o transforme, amestecînd-o continuu pentru că betonul trebuie Împiedicat să ia altă formă decît cea care i-a fost destinată. Acest malaxor, despre care credeai că este o mașină infernală, un atelier al morții, nu macină nimic, nu zdrobește nimic. Angrenajele rămîn aceleași dinainte, el doar le prinde Între paletele lui și le amestecă, le amestecă, le amestecă pînă cînd tot ceea ce era separabil devine inseparabil, devine o massă și trebuie să ia chipul și să urmeze programul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre sinuciderea tatei se răspândise în tot orașul. Prieteni, cunoscuți și necunoscuți veniseră la Crematoriu cu flori și lumânări, pentru a-și lua adio de la corpul zdrobit în cădere. Nici un preot din țara noastră devenită ateistă n-a vrut să-i dea lui tata un loc de odihnă pe pământ. Trebuia să fie ars și cenușa să fie răspândită în vânt. În loc de slujbă ni s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păsări și pești. Cifrele lor semănau mai degrabă cu plase de pescuit industrial și mașini ultramoderne pentru omorârea și jumulirea rapidă a păsărilor. Unele voci încercau să-l umilească pe soțul meu, prezentându-i în cifre faptul că era deja zdrobit și distrus economic. Nu mai exista nici o speranță. Deodată s-a auzit și vocea soțului meu - era clară, vocea celui care nu mai avea nimic de pierdut. Ea se răspândea în tot apartamentul ca într-o pădure veche unde trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puteam fi eu, pentru că biata judecată care se află în locul acela nu mai e sigură nici măcar de asta. Iar el atât așteaptă. Mă ia de mână și zburăm. Bogdane, stai, nu așa. Bogdane, vom intra în tavanul încăperii și ne zdrobim, o să-mi intre candelabrul în apa ochilor și o să-mi ia vederea la care țin atât de mult, vederea mea dragă, cu care n-am fost în stare niciodată să cuprind nimic mai mult decât marginea grădinii de zarzavaturi, Bogdane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Încă se simțea nesigur, dar era mult mai bine. Du-te! îi spuse Ileana, vorbindu-i tot în șoaptă. Ai încredere în tine și nu te lăsa cuprins de teamă. Te vor pune la încercare și vor căuta să te zdrobească. Să nu te lași! Sunt sigură că vei reuși. Îl împinse apoi înainte, ca și cum ar fi îndemnat un copil să facă primii pași. Ca în transă, Cristian o ascultă și porni să urce prin iarba în care se afunda până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau boabele care erau zdrobite cu alta, acționată cu mâna. Asemenea râșnițe erau la fiecare casă și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut consta dintr-o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pieptului) se folosesc:rădăcină de iarbă mare, bine pisată și, uneori, fiartă. Se pune călduță pe locul vătămăturii; alteori numai pisată, rece se pune pe buric, ca să „tragă” de la șale; - rădăcină de boz pisată; pomușoară și frunze de zelnă se zdrobesc, se stropescă cu apă și se pun la buric;otavă de pelin se pisează, se pune în vatră cu spuză și apoi se pune pe buric. Legătoarea este bună pentru diaree (pânătecăraie). Mai șștia să descânte Anghelina Cucu, dar, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a avut legătura ruptă dintre claviculă și omoplat. Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit oasele. O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Europa. Este consumat în unele state din SUA, în Italia se face polenta (mămăligă). De fapt și de drept, mămăliga la români și la alte popoare care au trăit în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, era rezultatul unei fierturi din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este o cereală care face un spică sub form de ciucure, cu boabe mici (să alegi pasatul din nisip - idee din basmele populare - arată o caznă peste puterile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trata invitatele și invitații cu gustări și băutură și, după dezlegarea limbilor, venirea flăcăilor și muzicanților, se începea jocul, care alterna cu perioade de lucru. Trebuie observat că șezătorile și clăcile aveau loc după „călcatul” vinului, după ce „poama” - strugurii erau zdrobiți cu picioarele, se obținea mustul care era lăsat să fiarbă, până se transforma în vin. Munca la români a mersă mână-n mână cu petrecerea și deseori munca era uitat (las’ c-o facem altă dată!) în folosul petrecerii, ceea ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cetățile grecești din Asia Mică. Mai mult, ajutată de Sparta, Atena pune pe fugă armatele persane: Darius, regele perșilor, admirator al celui mai mare filosof grec al epocii, Heraclit, este învins la Maraton în 490 î.e.n.; succesorul său, Xerxes, este zdrobit zece ani mai târziu, prin șiretenie, la Salamina. Pentru prima dată, o cetate minusculă rezistă unui imperiu. Dar nu va fi și ultima. Astfel, mica lume a negustorilor, pe care încă nimeni n-o ia în serios, demonstrează deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ai popoarelor supuse, încearcă să se proclame împărat și-și urmărește rivalii până în Egipt, pentru ca, la întoarcere, să fie asasinat. în 27 î.e.n., succesorul său Octavian devine Cezar Augustus, primul împărat. Preocupați să evite orice revoltă la hotare, succesorii săi zdrobesc revolta egipteană și-i reduc la tăcere pe toți disidenții, printre care, în 30 e.n., un rabin din Ierusalim pe nume Iisus, apoi pe alți evrei răsculați, înainte de a distruge Ierusalimul îîn 70 e.n.) și de a-i masacra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dorise el era o stare de asediu serioasă, din cele autentice, o stare excepțională în cea mai strictă accepțiune a cuvântului, dură, fără fisuri de nici un fel, ca un zid în mișcare capabil să izoleze răzmerița, pentru ca apoi s-o zdrobească într-un contraatac fulminant, Înainte ca pestilența și cangrena să se întindă în partea încă sănătoasă a țării, avertiză el. Prim-ministrul recunoscu că gravitatea situației era extremă, că patria fusese victima unui infam atentat împotriva fundamentelor esențiale ale democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi lipsește doar, din cauza imposibilității insurmontabile de a fi transcris, tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mod nemeritat breasla informativă în noaptea cu bomba. Acum avea să afle el cât durea. Îi puse microfonul în față și făcu operatorului de imagine un semn în stil de sectă secretă care putea să însemne atât Filmează cât și Zdrobește-l și care, în situația de față, probabil însemna și una și alta, Domnule primar, permiteți să-mi exprim stupefacția provocată de faptul că vă întâlnesc aici, Stupefacție, de ce, Am spus-o adineauri, pentru că vă văd într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Vă felicit pentru memoria excelentă, dar ordinele, din când în când, trebuie să fie flexibilizate, mai ales când faptul se dovedește a fi convenabil, exact așa cum se întâmplă acum, Nu înțeleg, Explic, mâine, după ce se rezolvă acest impas, după ce se zdrobește subversiunea și se liniștesc spiritele, vom convoca din nou alegeri, e sau nu e așa, Așa e, Credeți că vom putea avea certitudinea că toți cei pe care i-am respinge ar vota din nou cu noi, Cel mai probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reporterul, Păi, aici e problema, nu există autorități, dar ceea ce se observa mai ales era o imensă îngrijorare pentru soarta bunurilor lăsate în casele la care ocupanții mașinilor se gândiseră să se întoarcă numai când rebeliunea albicioșilor ar fi fost zdrobită pentru totdeauna, cu siguranță, la ora asta casele atacate nu mai sunt șaisprezece, cine știe câte încă or mai fi fost golite până la ultima mochetă, până la ultimul vas ornamental. Elicopterul arăta acum de sus cum coloanele de automobile și furgonete, cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doctor, Așa este, dar nu numai din acest motiv, Ce s-a întâmplat după aceea cu cei care fuseseră internați în acel ospiciu vechi, A fost un incendiu, cea mai mare parte a lor trebuie să fi murit carbonizați sau zdrobiți sub dărâmături, De unde știți că au avut loc dărâmături, Foarte simplu, le-am auzit când eram deja afară, Și cum v-ați salvat, dumneavoastră și soția dumneavoastră, Am reușit să scăpăm la timp, Ați avut noroc, Da, ea ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de mâini și de picioare, pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns să i se dea un nume, sărmanul, și pe cei trei peștișori care au apărut acum, lupul, pisica și țiparul, îi vreau zdrobiți de greutatea dovezilor de vinovăție imposibil de negat, atacat, contrazis sau contestat, asta este ceea ce vreau, papagal-de-mare, Voi face ce voi putea, albatros, Veți face exact ce v-am spus adineauri, totuși, ca să nu rămâneți cu idei proaste despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta de turmă. Conștiința îl va forța să pună binele societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă pe individ de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]