1,274 matches
-
lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut? Se poate să fi furat ceva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un minuat cu o oală de gătit, ca să nu trebuiască să-mi fac nevoile pe jos. Apropo, mi-a zis el, o să te bucuri să afli că ai fost excomunicată din Templu. Tu ai ieșit, dar eu am rămas. Sunt zdrobită, i-am replicat. Cred că e cea mai tristă zi din viața mea... Nu știu ce aveam, dar toată povestea mi se părea o glumă pe care nu o puteam lua în serios. M-am gândit că o să țină câteva zile, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cursul, mintea lui va reveni pe făgașul normal. Ca să mă izoleze, Mao destramă asocierea mea cu mareșalul Lin. Mao îi ordonă lui Lin să-și ia armata ca să „curețe mizeria lăsată de Gărzile Roșii ale lui Jiang Ching”. Mă simt zdrobită. Îi scriu imediat o scrisoare lui Mao, susținând că nu fac decât să lucrez conform instrucțiunilor sale. Mao nu-mi dă nici un răspuns. Adevăratul lui caracter acționează. Un moment în care el nu recunoaște nici un sentiment și nici o amintire. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rostit În șoaptă), care a murit la Sighet. — Clementina a fost adoptată - uite-o colo! Dacă nu crezi, strig-o, să-ți spună. — Victor mi-a spus că În tinerețe, aici, Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a plecat. — Singura inimă zdrobită a fost cea a lui Buni, murea să Îl ia de bărbat. — Traian nu vroia decât să plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la Sighet. — Clementina a fost adoptată - uite-o colo! Dacă nu crezi, strig-o, să-ți spună. — Victor mi-a spus că În tinerețe, aici, Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a plecat. — Singura inimă zdrobită a fost cea a lui Buni, murea să Îl ia de bărbat. — Traian nu vroia decât să plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-a chemat-o! Nici nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite pe zăpada însângerată - și iată că regăsea doar o mare liniște. Norul se destrăma, se risipea leneș. Treptat, reuși să vadă și caii. Se roteau la pas. Roiau atrași ca de un magnet de ceva aflat undeva, în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însângerată de glorie. — Eu am descoperit cadavrul, am zis. M-a uns pe suflet să văd cum Îi pică fața. — Fugi de-aici! exclamă ea. Cum a fost? Lui Naomi n-au vrut să-i povestească prea multe. Avea tâmpla zdrobită, am spus eu, cântându-i În strună fără pic de rușine. — Era mult sânge? Întrebă ea cu lăcomie. Prietenul meu cumpără toate revistele În care se relatează cazuri de crimă. O să fie super impresionat când o să-i povestesc de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea triumfă, soțiile și copiii voștri vor cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să predici rezistența. Este, totuși, ceea ce face Fazel. Dacă sunt gata să luptăm, este numai de dragul viitorului. Persia nu trăiește Încă sub amintirea Imamului Husein? Cu toate că acest martir n-a făcut decât să ducă o luptă pierdută, a fost Înfrânt, zdrobit, masacrat, el e acela pe care-l cinstim. Persia are nevoie de sânge ca să creadă. Suntem șaptezeci și doi, ca și tovarășii lui Husein. Dacă noi murim, Parlamentul acesta va deveni un loc de pelerinaj, democrația va fi prinde pentru secole Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eu mă apropii de el și privesc în tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care nu mi se șterge de pe față nici în clipa în care aud bătăi în ușă, un bărbat necunoscut stă în prag, sub privirile mele uimite. Foarte puțini bărbați calcă pe aici, și aceștia sunt de obicei tați cu inimile zdrobite, băieți tineri, sălbatici și răniți, dar un bărbat ca el nu are ce căuta aici, cu părul negru dat pe spate, îmbrăcat cu o cămașă la modă, eu încerc să mă descotorosesc de zâmbetul acesta prostesc, dar nu reușesc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am un mesaj. Îl caut în geantă. E Daisy. „Marfă“, zice, referindu-se la faza din toaletă. „Sunt îndrăgostită! Te sun mâine!“ Mă trezesc că îmi doresc ca Daisy să nu se aleagă cu nimic altceva decât cu o inimă zdrobită, să nu fiu singura tipă fără iubit. Sunt îngrozitoare! Însă nu suport să-i văd pe cei din jurul meu fericiți și implicați într-o relație stabilă, în timp ce eu sunt singură și sufăr. Am nevoie de ea pentru a ieși împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un târziu o întrebă: ― Te doare rău? Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și când glasul lui i-ar fi alinat suferința. Răspunse cu un început de zîmbet: ― Nu mă doare, numai... Aoleu, aoleu! Se zvârcolea ca o râmă zdrobită. Peste câteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. Începu din prag să pârască. ― Tată, Păvăluc mi-a zis că... și eu am zis că... și el a zis... ― Du-te și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare în mijlocul țăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu de oameni care izbeau în dreapta și în stânga, în neștire, parcă pretutindeni și chiar în aer ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat, oameni buni!..." În același moment mulțimea se întoarse înapoi, cuprinzând în fuga ei și pe puținii care nu-și pierduseră îndrăzneala. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în urechea medie, apoi în cea externă. Am fost și la consultație la medicul ORL-ist. Mi-a indicat antibiotice, dar eu i-am spus că prefer piperul, ca antibiotic. Ca tratament local, am introdus în ureche frunze de varză zdrobite (din care să nu se rupă bucățele, să rămână în ureche). Am aplicat și tratamentul REIKI: am lipit palmele de maxilarele inferioare, cu degetele spre ureche. Degetul arătător, l-am introdus în ureche. Durata tratamentului cu palmele era în funcție de timpul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
peștelui și ciocolatei. Am băut ceai de coada calului. Sâmbătă și duminică am mâncat câte a felie de pâine neagră, pe zi. Începând de vineri, de la declanșarea durerilor, mi-am pus, la șale, comprese cu frunze de varză albă proaspătă zdrobite: am pus un prosop pe pat, pe el am pus o folie de plastic, peste care am pus frunzele de varză și m-am așezat cu șalele dureroase peste frunze. La interval de o oră, schimbam frunzele de varză cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Ooo... Oooo... Degeaba o privește cu privirea din seara când s-au promenat la Șosea cu Mișa, muscalul. Degeaba și iar degeaba ! Există, oh, în viață întâmplări ireparabile, peste care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală caldă, vâscoasă, o senzație mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Un mic chef, scăldat cu Champagne Pommery, și o chanteuză picantă erau un păcat atât de mare pentru un locotenent ce se dovedise brav, rămânând singurul ofițer în tot batalionul, silit a-și asuma toate dificultățile comenzii, cu niște oameni zdrobiți fizicește și demoralizați ? Desigur, nu a făcut mărturisirea dejunului la Enescu față de Margot, dar nu-i aceasta esența iubirii : plăcerea de a-ți vedea idealizat propriul chip în sufletul îndrăgostit de tine și, ca atare, ascunderea lucrurilor prozaice ? După plecarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, 19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului." 20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Plânge Maica Sfântă Plânge Maica Sfântă,plânge îndurerată Inima ei iarăși este sfâșiată Căci din nou pe cruce zace răstignit Fiul ei prea dulce cu trupul zdrobit Plânge Maica Sfântă,și se tânguiește Când își vede rănit Fiul cel iubește ‘O,Iisuse blând,copilașul meu Cum te lași tu mamă răstignit mereu?’ Plânge Maica Sfântă și cu foc jelește Pe cel care iarăși azi se răstignește ‘O
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]