688 matches
-
își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând însă la filoane care țin de legendă și de mit. Punctul de plecare îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric, înlăuntrul căreia oscilația și ezitările au ca deznodământ moartea. Nu mai este însă cazul unei dispariții acceptate, ca la Zefir, ci al dispariției iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții de tratare personală a temei de bază, neacceptând doar nararea întâmplării, așa cum procedează, spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Apolon a cântat, pentru miri și nuntași, din marea sa liră. Zeii cerului i-au dăruit lui Peleu o armură, Poseidon, zeul stăpânitor al mării, o pereche de cai fără moarte, Xantos și Balion, pe care i-i născuse vântului Zefir o iapă, Podagre, iubită în timp ce păștea pe țărmul marelui râu circular Ocean. Iar centaurul Chiron l-a înzestrat cu o lance făcută din lemnul unui frasin de pe muntele tesalian Pelion. Și atunci, chiar atunci, s-a iscat vrajba care, peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului amintește de ficțiunile arcadiene cu notă caracteristică de artificialitate. Împletind două axe temporale (curgerea zilei și mersul vieții umane) poetul operează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile reflectă atunci ecouri petrarchești și vergiliene: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). În cheie negativă poate fi spirit al pustietății și inerției
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
348 Vântul că suflu viu al căutării, al schimbării, semnalează, ca și în Canturi, revenirea la viață. Poate fi și în poezia sicilianului suflu dătător de viață al naturii ce renaște: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și marea: pe culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor atlanți dărâmați / în iarbă (Drum la Agrigentum, trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
din întreaga lume eleno-romană. Sora ei geamănă din mitologia romană, Venus, apare tot din spuma mării, însă nu este adusă la mal de o scoică, ci este împinsă ușurel, cu adierea lor, de nimfa Flora (simbol al fecundității) și de Zefir. Și Venus a șocat atunci când a coborât de pe șevaletul lui Botticelli, pentru că era primul nud păgân al Renașterii. Trandafirul nu numai prin ghirlanda care a așteptat-o pe Afrodita la suprafața apei sau prin petalele ce îi erau așternute în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Himalaiei. M-am dus prin tribunale și am adormit la bîiguielile avocaților. M-am dus la conferințe și am știut de la prima vorbă și pe ultima. Am asistat la lecții fără să mă turbur nici cît un pai la adierea zefirului. Și atunci cine ar mai înțelege că la cuvîntul lui Delavrancea sau Iorga ai fi ieșit „în stradă” să te bați cu nălucile. Cine din noi - cei de azi pot [sic!] înțelege că la cuvîntul lui Iorga, dintr-un amfiteatru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
34: „dacă totuși nu există nici o altă constituție în afara celor deja menționate”. Cf. ibidem, 1290a 15-18. Dacă pasajul este înțeles corect, atunci comparația dintre vânturi în genere și constituții în genere are în vedere comparația dintre forme de vânturi specifice (zefirul și eurosul) și constituții specifice: „aristocrația este considerată drept specie oligarhică ca și cum ar fi o oligarhie determinată (nu generică), iar numita politeia, drept specie democratică, precum între vânturi, zefirul este considerat drept vânt de nord, iar eurosul, drept vânt de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în genere are în vedere comparația dintre forme de vânturi specifice (zefirul și eurosul) și constituții specifice: „aristocrația este considerată drept specie oligarhică ca și cum ar fi o oligarhie determinată (nu generică), iar numita politeia, drept specie democratică, precum între vânturi, zefirul este considerat drept vânt de nord, iar eurosul, drept vânt de sud”. Cf. Etica Nicomahică, VIII, 10, 1160 a 31-32: olitei/aj d' e)stˆn ei)=dh tri/a, i)=sai de\ kaˆ parekba/seij, oi)=on fqoraˆ tou/twn
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
elevele ajunse la capătul a 8 ani de școală materiale cu titluri semnificative: „Colegele mele” de Sanda Stroja, „Creatori de suflete”, de Getta Ștefănescu, „Privind în urmă”, de Silvia Rotar, „Oglinda clasei” de Tica Percep dar și poezii: „Cântec de zefir” și „Gazel” de Claudia Ostafi. E vorba de o revistă de aduceri aminte, de prietenie și nostalgie către drumul în viață: „Nu așteptați prea multe de la viitor...Nu disperați la prima înfrângere. Nu vă plecați genunchii, nici sufletul în durerea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
galopant în modul de a trăi sexualitatea, imperativul muncii sau responsabilitatea cetățenească. "Găștile", în toate domeniile, nu recunosc drept legi decât regulile pe care și le-au fixat ele însele. Nu mergem împotriva Spiritului timpului, iar cel care suflă, când zefir, când uragan, asupra societăților postmoderne transportă cu el, dacă nu contestația, cel puțin indiferența față de maeștrii gândirii sau ai acțiunii, ca și față de dogmele lor. Să o spunem răspicat, legea tatălui nu mai are succes. Sunt numeroase indiciile unei asemenea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sinceră, o căldură care avea darul să apropie personajul de spectatori. În comedie, chiar și în comedia satirică sau în cupletul de revistă, Aurel Munteanu avea o intuiție precisă, sesizând fără dificultate specificul. Se afla în largul său, atât în Zefir din Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, cât și în comedia Craii de tobă de C. Colonas, în rolul unui banal perceptor de impozite, crai și șperțar. Multe generații de spectatori au putut urmări cu încântare și cu emoție mereu împrospătată
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Privirea am lăsat-o slobodă precum pasărea cerului. Undeva, în piscul Repedii, mi s-a arătat chip de lumină, cu irizări purpurii furate din vatra de jeratic a asfințitului...Era primăvară! Lunga-i trenă purtată în triumf pe aripile molatecului zefir mângâia tandru firul de iarbă crud și geana umedă a timidului ghiocel. În cale i se închinau una câte una - învăluite în pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zidurile colea în vale. - Sunt de aceeași părere cu tine și nu-mi rămâne decât să te aștept acolo... Am rămas să mai privesc la bătrânii brazi, emblemă a scurgerii implacabile a timpului. Foșnetul lor moale este răspunsul la adierile zefirului primăvăratec. După ce mi-am umplut sufletul cu lumina limpede a primăverii, am pornit către mănăstirea Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai privesc la bătrânii brazi, emblemă a scurgerii implacabile a timpului. Foșnetul lor moale este răspunsul la adierile zefirului primăvăratec. După ce mi-am umplut sufletul cu lumina limpede a primăverii, am pornit către mănăstirea Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos. Masivitatea turnului de pe pridvor se explică prin faptul că acesta avea destinație de clopotniță și tainiță pentru odoarele bisericii, în caz de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din jur... De aici înainte nu mai este nici o noutate golul ce-l simt deodată în clipa în care Spiritul domnesc mă părăsește, pentru a mă aștepta în altă parte...Pornesc cu pas sprinten spre insula verde a Copoului. Simt zefirul sprințar zbenguindu-se în jurul meu. Il văd pur și simplu cum se hârjonește cu o floare de cais îmbujorată peste măsură de plăcere...De departe mi se arată biserica Sf. Atanasie, pitită între viile și livezile din jur...In timp
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spirit, că-i potrivit ca să mergem la mănăstirea Sfântul Ioan Gură de aur, pronumită Zlataust? - E chiar foarte potrivit, pentru că schimbăm decorul. Din plin rai primăvăratec de aici, din Copou, intrăm în inima târgului...Te aștept acolo. Vocea dusă de zefirul flușturatec pâlpâia în văzduhul năpădit de gâze și zvon de păsări. Spiritul domnesc plecase deja...N-am zăbovit nici eu prea mult în preajma „mănăstirii dintre vii”. Mersul îmi era spornic și răsuflarea ușoară... Chipul de piatră al bisericii Sfântul Ioan
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de miere sau fiere...” Uite, dragă prietene, pe unde am călcat noi de atâtea ori, începând cu acea zi de vis...Și iarăși parcă îți aud comentariul: „Apoi la vârsta aceea ne erau suficiente lumina soarelui, cântecul păsărilor și adierea zefirului”. Să trecem acum culmea Repedii, peste calcarele descrise de primul geolog român, Grigore Cobălcescu, într-un raport înaintat primarului Iașilor la 28 iunie 1884, pentru că se preconiza alimentarea orașului cu apă din sursa Repedea. Depășim grotele, traversăm șoseaua Iași-Vaslui și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1956; A doua tinerețe a uzinei, București, 1958; Ultima toamnă, București, 1958; Urmele, București, 1958; Popasuri..., București, 1959; Un civil în tranșee, București, 1959; Dintre sute de catarge, București, 1961; Palma lui Hercules, București, 1962; Sfârșitul spionului fantomă, București, 1963; Zefirul, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1964; Ordinul „Stejarul” în acțiune, București, 1965; Taina cavalerului de Dolenga, București, 1965; Moartea vine pe bandă de magnetofon, București, 1966; ed. București, 1995; Ceasurile sfântului Bartolomeu, București, 1967; O invitație după miezul nopții, București, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jumătate ușu- rată, desigur o bucurie în doi e îndoită”. Există aici un principiu matematic care prin formulă stabilește un echi- libru al creșterii și descreșterii emoțiilor. Negativ și pozitiv stau față în față în momentul imediat următor când adierea zefirului este îndepărtată de norul de praf stârnit de mătu- roiul serviciului municipal. Recursul la idee al personajelor caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]