688 matches
-
ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale. 2011 Cântând, cum cântă-n cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam poftă de mâncare și adormeam foarte târziu, mă străduiam ca să transcriu sensul iubirii ce nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
limpede și lină, Într-o sară liniștită Și de mîngăere plină O Moldavie etc. Tu, fragedă rândunică 25 - C. 628 385 {EminescuOpVI 386} Cu aripele întinse, Sbori, te duci și eu rămâi, Strigând cu poftă aprinsă: O Moldavie iubită etc. Zefiri veseli și voi nouri, Nu vă oprește nimică În patrie a vă-ntoarce Slobozi făr-de nici o frică, O Moldavie iubită etc. Toate-s triste pentru mine, Toate de otravă pline, Și cea mai frumoasă sară E pedeapsă pentru mine. O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi fost mijloace, ș-ar fi putință De a mă preface după dorință, M-aș face - oglindă să cați în mine Și eu totdeuna să cat la tine; Piepten m-aș face cu mângâiere Să-ți netez părul fără durere; Zefir m-aș face și lin m-aș duce Să cat spre pieptu-ți să suflu dulce; Și somn m-aș face dulce de vară Să-ți închiz ochii în toată sara, Dar astea toate nu-s prin putință De-a mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împrumutat și am adoptat păgâna idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
teama de a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă în loc inconstanța unui zefir care suflă doar din când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele, Vino aici, Găsit, vino aici, cine să înțeleagă aceste ființe, lovesc și îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E mama chip luminos Pentru mine om duios. Am o zână din poveste Ca luceafăr înflorește, Mama-i, îngerașul meu, Ce mă veghează mereu. Recunoștință Dintr-o lume stăpânită de un mare Împărat Poposit-aici la mine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mică și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă Îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei În sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea Îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii În timp ce stăteam În pat și Încercam să adorm. MĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei în sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aceleași doruri... ordinare; căci care-i scopul lor? Reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor. Privește-ți-i acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei voluptoase mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiu pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulce e beția mistică a amorului nostru... aud tremurând la urechea mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă, ardem cum arde-ncet universu-ntreg... O jertfă infinită marelui spirit! {EminescuOpVII 275} Și ardeau în albastrul infinit al templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o formă-ntr-alta și se risipesc într-un moment. Jucăriile vântului personificat - (în floarea Romanticei o jucărie *** a vîntului). 2258 O, vântule, vânt cu sufletul de sfânt, 223r Sufletul călător a unui om ce nu poate pauza neci mort; Zefirul - sufletul unei copile murind înamorată, Uraganul - sufletul unui Marte, unui tiran și vice - versa vântul vis de Dumnezeu 2287 De-aș avea sufletul meu de-atunci, visele mele limpezi de o ***, amorul meu clar ca apa izvoarelor, cugetările mele umbrite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Într-o cîmpie plină de iarbă, străjuită la celălalt de vîrful unui munte. CÎmpia este Încoronată de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini literare gata făcute. Poemul Înserare urmează Îndeaproape, cum s-a dovedit, un poem de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat etc. Privirea lunecă moale peste acest peisaj securizant și se oprește, strategic, la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În „acea plăcută vreme, În astă tristă vale”, Între zi și noapte, timp, Încă o dată, de trecere și petrecere, de plăcere și plîngere”: „Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unul munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece Începe de suspină P’În frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor; P’acea plăcută vreme, În astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă, de mă așez cu jale, Singurătății
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împarte „desfătător miros”, albeața și delicatețea crinului etc. Să urmărim puțin tehnica așteptării la Gr. Alexandrescu. Ca și parfumul zambilei, „ființa de iubire” se simte de departe. Pasul ușor „abia se Însemnează” pe iarba mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o privesc cu pizmă, În făptura ci se unesc „cu grație cerească” garoafele și crinii (De ce suspin). Gr. Alexandrescu are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție manifestă poetul și pentru Îngeri, flori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd. Îmbălsămitul aer ce cîmpul răspîndește, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut; Sub malul singuratic un val abia mugește; Zefirii dulci aleargă și undele sărut”, În acest decor sincretic („eden al lumii”) pare a se situa spațiul securizant al lui Bolintineanu. În „fundu-acestui cadru” care unește parfumurile și culorile pămîntului și ale apei, simțurile ating pragul de sus al beției
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-ași face un flutur
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]