1,562 matches
-
ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci E-uri etc.), este apro priat prin ritualurile de purificare fără a fi atins vreodată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cireș ridicată pe Everest și pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zei iluzorii cei pierduți în pragmaticul lumii temporale nu pot simți decât obsesia împlinirii posesiei lor arzătoare, obsesie pe care o numesc într-un mod naiv și eronat dragoste. De asemenea, neatingerea sau pierderea unor astfel de himerice dar voluptoase zeități determină în sufletul lor înclinat grosier spre corporalitate erupția unei profunde neputințe răutăcioase pe care o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de formă. Pe un fronton, la unul din capete, se poate vedea o zeitate reverențios înclinată, despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care țâșnesc din când în când jeturi de apă opărită până la o înălțime de un metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă, și evocă altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice de îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de șoarece, ce încetau de îndată ce se apropia și se uita Alex la ele, anumite umbre dense pe care le ocolea, tresărind de spaimă, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nuntă, foarte scump, expediat lui și Lindei. Dar, firește, nu era nevoie să i se spună cine era „el“. Nu rosti nici un cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din salonul casei lui Brian și a lui Gabriel. Brian și Gabriel locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se plânseseră odată că predicile părintelui Bernard asupra închinăciunii constau în sfaturi pentru practicarea exercițiilor de respirat. Și, totuși, a existat un timp când părintele Bernard discuta liber cu Dumnezeu; nu cu un Dumnezeu sever și atotputernic, ci cu o zeitate mai blândă și mai maleabilă. Părintele Bernard studiase chimia la Birmingham și câștigase o centură neagră la judo. Studiase mult detestata chimie pentru a-i face pe plac tatălui său lumesc, căruia îi zdrobise inima, mai târziu, îmbrățișând cariera preoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex pe care aceasta intențioase să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese doar culorile și pensulele, tristă, pitorească amintire a vieții ei de pictor ratat, dar lăsase în casă alaiul de zeități. Hattie adusese una dintre ele în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că vede femei care plângeau pe Tammuz, o divinitate din Mesopotamia și Canaan care murea (aceasta le provoca plânsul) și învia. Tot în epoca postexilică este atestat cultul adus unei divinități necunoscute cu numele Hadad-Rimon (Zah 12,11), probabil o zeitate care în mod ciclic murea și învia, după cum lasă să se înțeleagă textul care spune că credincioșii o plângeau, fapt care se putea întâmpla la moartea sa. 6.3. Templul din Leontopolis Am amintit deja câteva lucruri despre situația coloniei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ipostaze ale Răului; eliberarea de o pedagogie etică de procuror inflexibil; a adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și comuniunii; a gândi "imoralismul etic" ca un etern reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Umbra lui Dionysos, contribuție la o sociologie a orgiei (1982) găsim o analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui homo oeconomicus îi succede figura mai complexă a lui Dionysos (o societate dominată de figura unei zeități care unește hedonismul ambient cu o "sălbăticie latentă", dar și cu "animalitatea luminoasă"; în Timpul triburilor (1988, frecvent reeditată, ca matrice a gândirii sale sociologice), unde demonstrează trecerea de la "individul indivizibil" la "persoana" (plurală) și la comunitățile emoționale; în Aux creux
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rău, între moarte și viață. Este un discurs despre "moartea homeopatizată" prin resuscitarea figurii energice a "copilului etern" din sinele uman și reîntoarcerea eternă la copilărie (mai evidentă în postmodernitate). Cu această lucrare deschide analiza "binelui", considerat în zodia dominației zeității Rațiune ca principiu de bază și ca justificare ultimă a mesianismului iudeo-creștin și a tuturor teoriilor emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
putea spune al "divinului societal" care îl lucrează. El cristalizează, într-un moment particular, geniul colectiv (grup, fa-milie, indivizi) la care participă. Deci mai puțină conștiință (de sine) decât neștiință: a fi în, sau a fi fără30. Acest "favorit" al zeității colective este le-giune. Sunt vedetele din muzică, eroul sportiv, gurul religios, intelectualul mediatic. Este abatele Pierre, sora Emmanuelle, Zidane sau Eminem. Este "totemul" pe care oricine poate să-l întruchipeze, îl va întruchipa sau visează să îl întruchipeze. O știm
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată divinizare. Zeificare (theôsis) prin care divinul se imanentizează, se umanizează într-un fel. O astfel de încarnare a zeității în corpul social este exact ceea ce se poate observa în toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste adunări diverse, traversate de o inexprimabilă și irezistibilă pulsiune animală, proclamând necesitatea LEGĂTURII, a constrângerii care mă leagă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu aciditate, i-au fost denigratori energici. Lucrul este înțeles! Nu mai putem nega, fie și numai pentru a-i regreta efectele, că tendința este de a nu exista numai în raport cu celălalt. Conform adagiului pe care mistica renană îl aplica zeității: ich bin du, wenn ich bin, sunt tu când sunt eu. Asistăm, în perioada contemporană, la renașterea unei astfel de interpenetrări a conștiințelor. Doar că zeitatea respectivă va fi comuniunea tribală, comuniunea cu natura, sau chiar faptul de a fi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a nu exista numai în raport cu celălalt. Conform adagiului pe care mistica renană îl aplica zeității: ich bin du, wenn ich bin, sunt tu când sunt eu. Asistăm, în perioada contemporană, la renașterea unei astfel de interpenetrări a conștiințelor. Doar că zeitatea respectivă va fi comuniunea tribală, comuniunea cu natura, sau chiar faptul de a fi obsedat de obiectele tehnice. În toate aceste cazuri există un fel de posesie care face să fim noi înșine în funcție de alteritate. Toate acestea, bineînțeles, nu rămân
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se inspira din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de bază. El (re)valorizează comuniunile de toate tipurile: sărbători, muzică, sport, efervescențe diverse. Și amintește că religiozitatea este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a culturii sportive, vom cunoaște, însă, extrapolări numeroase, din domeniul limbii în toate celelalte domenii de exprimare, artistice sau științifice. Prestigiul competiției grecești reapare în luptele romanilor, care au o sorginte de ritual funerar, nu atât de elogiu al diferitelor zeități și a eroilor cetăților, vorbitori de limbă greacă, din Olimpiadele grecești și romane. Agenții cât și observatorii unui proces de comunicare socială trebuie să recunoască și urmeze un sistem de reguli ale comunicării: Cine dorește să joace șah și să
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
treia (acum / în vacanță) la Adjudu-Vechi (...) - prezența conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-un corolar al acesteia, cu finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul care grevează, de obicei, asupra existențelor lor modeste: Hermes!... hei!... sar în sus și mă sperii: tata!... / (venea după două luni, din detașare, de pe șantier, la / CFR)... Din întrepătrunderea de imagini decupate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]