952 matches
-
împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ți sărut pleoapele, să-ți sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ți dă acel farmec cuceritor, irezistibil
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SFINX Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De ce mă las pradă acestei himere ce-mi strânge în suflet doar dor de înalt, când dinspre Zenit vine numai tăcere sculptată-n Nadir într-un sfinx de bazalt ? I-ascult necuvântul privindu-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic uriaș, Mă pierdeam, încăperi, chei și uși, Duduiau motoare, un oraș Cu viteza unui cărăbuș. Alergam dintr-un colț în altul, Te zăream, te iubeam, am murit, Numai tu, mai frumoasă la zenit, Transatlanticul, de un ghețar, bum-bum. Erai tu, erai tot ce trăisem mai demult, Te sărut, amintire, te ascult. Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic Dărâmă, rupe totul În interiorul nostru Până în ziua când cineva deschide Ușile, ferestrele, Bine ai
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic uriaș, Mă pierdeam, încăperi, chei și uși, Duduiau motoare, un oraș Cu viteza unui cărăbuș. Alergam dintr-un colț în altul, Te zăream, te iubeam, am murit, Numai tu, mai frumoasă la zenit, Transatlanticul, de un ghețar, bum-bum. Erai tu, erai tot ce trăisem mai demult, Te sărut, amintire, te ascult. Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic Dărâmă, rupe totul În interiorul nostru Până în ziua când cineva deschide Ușile, ferestrele, Bine ai
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
intrat - Cu verbu-i, care mă lua pe totdeauna- Cel de-a iubi, cu sufletul nevinovat, Să nu mai știu cum e uratul, bizar de luna. Mi- e atat de dor, tăcerea, ca pe-un gong, Să o străbat, într- un zenit clarvăzător, Cu cedrii să vorbesc de tot ce e pe glob, Și să ajung o lacrima pe- al maicii dor. Atât de dor de aurul poienii, de mi- a fost Chiar și atunci, cănd măguleam tulpina, Sub care pacea mea
DE MULT ŞI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377948_a_379277]
-
CLAUDIA BOTA - POEME DE SUFLET (1) Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului PREA DIVINĂ ȘI MILOSTIVĂ ÎNVIERE Dintr-un crâmpei de cer, lumina s-a răspândit, Un înger coboară lin, dinspre zenit, Și din înaltul cer, acum prea neîmblânzit, Dureri perpetuum s-au împânzit, Și glasul Blândului Păstor, pe Cruce pentru noi grăind: ”Eu sunt cel ce sunt- YAHWEH și V-am zidit, Iar azi cei nemiloși M-au răstignit”. Un tunet
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
alerga prin grădini și cum Porumbescu compunea sub un pom. Niște țepe medievale înalte și zvelte în care atârnau lăcomii și trădări străjuiau ca niște mirări o răscruce cu poteci haiducești și destine, deasupra Vlaicu survola rănile Carpaților iar la zenit Slavici scria un basm cu suspine. Dar iată un cap de lup și-un tricolor! Între primul și ultimul pașii sărmanei mele țări mă dor! Dar iată Columna lui Traian și Coloana lui Brâncuși! În prima și mai ales în
1 DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375865_a_377194]
-
publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - rău cu ape limpezi. Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu ape repezi... Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlegă tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Citește mai mult Eu - Tu...Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine,Eu - rău cu ape limpezi.Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine,Tu - rău cu ape repezi...Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit,Eu - viscolul de iarnă.Vei dezlegă tulpini, plutind necontenitTu - vânt de primăvară...Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu,Eu - ploaie ce oftează.Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteuTu - ploaie ce dansează...Voi împleti izvoare, dansând pe colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
apele albastre pline cu iguane ? tăceri și gemete ne înconjoară ne amestecăm cu aerul sărat bate un iz puternic de alge și nașteri Icar ezită poate va zbura mâine. RELATIVUL Mi-ai vorbit explicit Așa relativ chiar că înțeleg de ce zenitul începe la Caracal Munții tociți fumegă și scuipă o pucioasă groasă mi-a murit un pisic ți-am spus? avea 12 sau 37 de ani, nimeni nu știe mieuna în engleză sau leopardă nu știu unde plutește sufletul lui acum probabil călare
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
mângâie răscruci de frunză arsă vie întoarsă reîntoarsă în mugurul de viață pe care-l numesc gând curată rugă crește în mine-acum și-n pasul cel nenăscut privirii descris în inimi vii ochiul lărgește zarea...nadir pe ram de mir... zenit pe vârf de creste un singur unghi rămâne să-i aflu depărtarea cu brațele-ncropește prezent prezent prezent acum trecutul moare și-nvie-n clipe oarbe de câte ori pleoapa ridic în rugăciuni îmi caut destrămarea și-mi caut întregirea cu lacrima
SATIR SAU ÎNGER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376718_a_378047]
-
promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge mereu spre a pleca mai departe. Dar nu toți și nu întotdeauna s-au bucurat de rozul zenitului. Uneori, au constatat că nu era chiar așa cum și-au dorit și închipui. Cei mai mulți acceptă situația și o încadrează într-o anume formă de iubire. Alții , mai porniți în impulsuri, renunță și caută altceva, poate mai bun, poate mai altfel
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
curiozitate cifra unu: o verticală cu, să-i zicem o aripioară în stânga. Pusă acolo de cineva de sus. Omului i-a rămas datoria să mai adauge și el una în dreapta și vom obține o săgeată care ne îndeamnă să privim zenitul. Este asta o simplă întâmplare? Cu siguranță, nu! Și uite că în felul acesta, numai omul se bucură de privilegiul de a privi cerul. De a privi cerul și de a-și pune întrebări. Este asta, chiar așa, o simplă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
vistieria inimii și cugetului său”. (Studii Teologice..., Seria a II-a, an. XLIII, nr.1 Ian.-Feb., 1991, Pr. Galeriu, Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu, p. 45) Autoritatea duhovnicească a Părintelui Constantin Galeriu a strălucit pe zenitul secolului al XX-lea copleșindu-l de emoție spirituală, însușindu-și cel mai sublim act creator: jertfa ca dăruire tuturor și de împlinire întru Hristos și întru sine, ca Apostol al Creștinismului social pe care l-a promovat cu osârdie
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
inima mea cu vulcanii încinși, Spre mine mă-ntorc însetată Și beau din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
revarsă lumina zăludăîn inima mea cu vulcanii încinși,Spre mine mă-ntorc însetatăși beau din nectarul caișilor ninși.Întorc iar clepsidra, durerea să curgăFluidă, ca mierea ascunsă în stup,Nevolnic mi-e trupul pe ruguriCând patimi, în mine, sălbatic erup.Zenitul mă cheamă, să-i mângâi luminaCu ochii, scântei pâlpâind în abis,Mă-nalț înspre tainica zareCu sufletul-mugur întors dintr-un vis.Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsăDe doruri, de patimi, de ani furtunoși,Copilul din mine învieîn munții ce freamătă liberi
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Toate Articolele Autorului Eu sunt un simplu peregrin, Venind din veri, visând departe Purtându-și timpul-fulgarin Și-un geamantan de frunze moarte. Cu ruginiul lor venin, Așteaptă vântul să le poarte Spre colbul prefăcut în scrin, Chelar al viselor deșarte. Zenitul de nadir desparte, Un gâde ce se-ascunde prin Copaci iar frunzele consoarte, Inert valsează spre amin. *** Ciclul "Pasteluri" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Peregrinul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V
PEREGRINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374749_a_376078]
-
nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - râu cu ape limpezi. Vei inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
diamant, unei lumini ce-i călăuzește pașii prin bezna acestei lumi, acestor cărări pline de primejdii și ispite. Speranțele nu-i sunt deșarte deoarece ”dintr-un crâmpei de cer”, în ceasul de rugă , vede cum !” Un înger coboară lin, dinspre zenit, ”, acel înger păzitor atât de mult așteptat. Încrezătoare în ”imensitatea iubirii”, în ACEL Albatros care poartă pe aripile-i uriașe ” Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr”, aceasta este convinsă de renașterea tuturor lucrurilor: Prin a Ta
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un poem ca să simt atingerea buzelor tale. dar mările se ascundeau în noi cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit și obosit am adormit în brațele trandafirului pictat pe o mare. tăgadă nu-i Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă ninge dorul cu clipiri verzui că beau izvor din mâna ta, iubire, izvorul tău, izvorul dorului. Și pietrele
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
Feriți, îndepărtați de lumea rea. Pământul, vântul, cerul, apa, visul Ne vor înconjura cu har divin, Cuprinși de armonie, dor, tristețe, Vom degusta al nemuririi vin. Îndepărtând ce-i rău ( ce-a fost în urmă... Vom înota în rouă și zenit, Vom face dragoste în praf de stele... Amorul nostru? Prag spre infinit! ******** Te mai aștept să vii dinspre-nceputuri, În munții inimilor fără dor - Îți este greu... Știu... Nu găsești poteca Spre lumea mea... Tu, veșnic călător. ( vol. " Catarge peste
MĂ-NTORC ÎN MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362204_a_363533]
-
-Știi?secundele încă mai bat,tic-tac,tic-tac! Sub pași rătăciți prin omăt,stau genunchii robiți, Pământul inimii renăscând cu pomi înfloriți, Neîncetat curg,izvoarele uitării demult, Icoane nestinse,dorințe ce-și cer tribut. -Negustor fără chip,piatră de jad din zenit! Azi,zăpada din cer m-a cernit,lin fără timp, Răscumpărarea,mi-e primăvara și zeii Imn la hotarul iernii, la poarta tăcerii! Referință Bibliografică: La poarta tăcerii / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01
LA POARTA TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378756_a_380085]
-
picta, azur dintr-un cer incolor... Ne e Dorul un ștreang colosal, iubim cu o sete nebună Magia-ncepută pe Lună, ne mistuie-n foc de opal.... ...În mine miroase a vară, prin vene-mi tresari cu-asfințitul Topindu-ne ochii Zenitul, în noi s-a mutat viața iară... A explodat în noi Primăvara, în cel mai frumos asfințit, Iar păsări din noi au fugit, arzând cu dragoste seara... Antonela Stoica 26 Aprilie 2017© Referință Bibliografică: A EXPLODAT ÎN NOI PRIMĂVARA / Antonela
A EXPLODAT ÎN NOI PRIMĂVARA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377705_a_379034]
-
adună puteri nouă împrejurul său, căci mai cu seamă neamurile catolice de la munte îi veneau în cârduri în ajutor; cu aceștia irupse din castelul Scutari și din oraș și bătu cu totul oștirea împărătească. Steaua lui Cara Mahmud ajunsese în zenit. Declarat rebel din partea Porții, el rupse orice relații cu aceasta, până ce un incident neașteptat dete lucrurilor o altă față. Muntenegrenii credeau că tocmai acum, când albanejii s-au lăpădat de domnia turcească, ar fi sosit timpul de-a reapuca vechile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
universul".49 Poetica prafului la Eminescu nu trebuie văzută în prelungirea unui elan religios "din pământ ești născut, în pământ te vei întoarce", cât de un elan al identificării originilor: "oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit?... Prin acest gigantic labirint de lumi, unde voi găsi în acest mare vis ce se numește viață firul de aur al scopului?..." (m. 2255, Cassiodor). Sentimentul religios dispare difuz în legea ciclurilor eterne: "Dumnezeu e vremea însăși, cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]