767 matches
-
a gândit Hrușciov, am polemică cu chinezul, mai vine și românul și mă bagă la polemică, vine și ungurul, și polonezul, că abia asta așteaptă să mă prelucreze de ce i-a atacat Stalin cu Hitler în treijnouă, și nu se zgâlțâie sistemul? Și a lăsat-o mai moale. Adică pă față s-a făcut că o-nghite, da prin spate l-a aranjat pe Dej, că era mai aproape. La Mao n-avea cum să ajungă, era peste Urali, taiga, deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scene și personaje incoerente, până când totul deveni doar umbre, iar Santa Marta încetă să mai existe. Vechiul avion DC-3 hurui de parcă ar fi vrut să înghită lumea, tremură dintr-un capăt în celălalt, se agită de la bot până la coadă, se zgâlțâi de la roți până la antenă, scuipă foc prin gura deschisă a țevilor de eșapament și o porni ca din pușcă într-o pată voalată de culori verzi schimbătoare. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să se desprindă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hamac în care dormea un băiețel slăbit și tras la față. O bătrână îl veghea așezată pe jos. Într-un colț, ardea un fel de afumătoare și un miros greu și aspru inunda încăperea și se agăța de gâtlej. José zgâlțâi umărul celui adormit, care deschise niște ochi înspăimântați. Îl privi pe omul alb și șopti într-o engleză perfectă, fără accent: — Piá se văicărește în mormântul ei de pe insulă. A văzut-o pe femeia pe care o doreai și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cea care vorbea: era aceeași voce cu care Piá a învățat să spună doar „banane“. Dădu din cap, încercând să-și alunge gândurile. Se întoarse către José Correcaminos. — Trezește-l! Vreau să aud ce a spus despre tabără... Indianul îl zgâlțâi din nou pe băiat. — Întoarce-te, Ulla...! Întoarce-te! îi ceru el. Revino de unde se află dușmanii noștri... Spune ce rău se gândesc să ne facă... Deschise ochii din nou și îi fixă în tavanul de paie, privind nemișcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doză de șarm, persuasiune și rafinament. Aspectul fizic e de o importanță capitală... Nu e nevoie să mai căutați, a bubuit Neil. Iată-l pe omul momentului. A picat la țanc. Ei, Hugo, ai fost cu noaptea-n cap să zgâlțâi piața imobiliară? Hugo a înțeles că ăsta era momentul să intre în acțiune. —Ăăă, da. Da. Absolut. —Vedeți? El e omul vostru. Nu doarme niciodată, a rânjit Neil către cuplul din fața lui. Mănâncă, respiră, ba chiar și cacă vânzări. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uluit la maică-sa. — Sigur că mi-a spus, a tunat Amanda. E prietena mea. Îmi e loială. Nu că tu ai fi în stare să înțelegi ce înseamnă conceptul ăsta. În plină stare de demoralizare, Hugo s-a simțit zgâlțâit de un puseu de indignare. —Loială! a pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era o farsă uriașă, asemănĂtoare celei pe care i-o jucase viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, pri- vin du-mă În ochi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am pus o pătură pe el și l-am mângâiat pe frunte și pe ureche. — i tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, Îmbrățișându-l. Hohotele de plâns Îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o Îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră În cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea, totul era o farsă uriașă, asemănătoare celei pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Am pus o pătură pe el și l-am mângâiat pe frunte și pe ureche. — I tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
penetreze, chiar amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu parfumul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Să ia un local splendid pe nimic? Moș Costache nu vinde, mi-a spus mie, pe cuvântul meu de onoare. De ce să vîndă? Să risipească averea? Ar fi o dobitocie. Tot ce are lasă Otiliei, ascultă-mă pe mine. (Stănică zgâlțâi pe Felix de haină.) E în interesul dumitale. Ai s-o iei pe Otilia de nevastă, nu spune nu, doar nu vrei s-o iei goală. Nu fi prost! Interesul nostru e ca moș Costache să nu vândă nimic. Nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în secundele de dinaintea leșinului (și foarte probabil ale morții), aveai șansa enormă de a-ți închipui oricâte corăbioare și panglici. Toți cei care trecuseră prin asta, iar acum, de pe alte tărâmuri, se îmbulzeau la ședințele de spiritism să-ți zgâlțâie masa, mărturiseau că stilul acesta de sinucidere fusese înfiorător de șocant. Meritase. Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la "Romarta Copiilor" și se pregătea, iar Celestin prinsese mișcarea. O luase ușor, virase de vreo două ori în preajma ei, trântise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capăt al Bucureștiului. Și dacă-o fi să-ți rup osul, îți pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sută! ...Hai, că fără taximetrul tău nu putem cârmi pe strădișoara aia... Dar în loc ca matahala la care zgâlțâia el să-i răspundă, se pomeni că, din somn, se răstește la dânsul, sfârâind și împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită... întîi ați intrat în spital... Nu vreți nici unul să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
paradit parașutele voastre... și ați vrea să le încălecați pe ale noastre?!... Mutați-vă și la boarfele ălelalte... Că, de nu... Să moară tanti! Bat, ca tine, câți încap în metrou!... Abia acum, ușurat, întorcînd fața hăndrălăului pe care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea, între palmele sale cu degete subțiratece, dar ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata dumitale, așa cum ne-a fost vorba... Lina tăcea chitic. Bătrânul se repezise la ea: - Spune! Tu nu vrei să fii în acte? Ea începuse să plângă speriată. - Spune, spune! o zgâlțâia și mă-sa de mână. Dacă nu erau vecinii pe aproape, Grigore și Aglaia lui, se omorau. - Hoțule! striga Marin Roșioară. Mi-ai furat zestrea fetii! Las', că te potrivesc eu! Parchetul te mănîncă! Se roșise tot și se repezise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-a privit. Caramangiul horăia doborât, gol, între perne. S-a uitat afară. Curtea era albă în lumina lunii. A auzit câinii departe și un zvon de lăutari. Pe nesimțite a cuprins-o spaima. Parcă se făcuse frig în odaie. -La zgâlțâit pe Paraschiv. -Scoal'! El dormea adânc. A mormăit: -Ce-i? - ScoaP, că mi-e frică... Îi era greu celui tânăr. S-a uitat împrejur și și-a adus aminte unde se afla. Didina ședea la geam și asculta. S-a ridicat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mamă certându-și copila. Exasperată și frustrată pentru că nu putea să capteze atenția fiicei ei, mama a izbucnit. Mă Întreb câți angajați n-au vrut să facă la fel cu managerii lor. Adică să-i apuce de umeri, să-i zgâlțâie bine și să le strige În față: „Mă asculți sau ce faci?”. Asta Îmi aduce aminte de o Întâlnire pe care am avut-o nu demult cu un subaltern. Merită efortul Lucram intens la birou, Încercând să termin un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce deveni tăioasă. Lumea lui se zgâlțâia din temelii, cineva o lovea, pereții, deschiși până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât un stat de om în mijloc. Isaia se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz rotofei, un cadran de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nașterii sale mici, toate simțurile erau mai apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea foarte contrariat de solitudinea imobilului. Ioanide plecă nu se poate mai satisfăcut. Însă la prânz se întoarse acasă foarte supărat. Se întîlnise pe drum (zi plină de accidente dezagreabile) cu un individ, Oprescu, mai vârstnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]