725 matches
-
smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
A mai tăcut o vreme, privind joaca lui Marcel, și-apoi a repetat: Da, Călăuză și Paznic." M-am foit mult în pat până să adorm. Cu mâna sub pernă, pipăiam concavitatea scoicii, dulce ca mătasea. Simțeam cu vârful degetului zgârieturile labirintice. Până la urmă am ajuns să le și văd, acolo în întuneric, cu pielea de pe degete, de parcă le-aș fi citit cu propriii mei ochi. Puterea asta nu m-a mai părăsit până azi. De multe ori, când ajung acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se trăgea. Locuia cu soția și fiica într-o casă albă înconjurată de un zid înalt, o construcție care avea pământeana grandoare monolitică a unui cavou de nobil roman. În cinci ani de război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de lucru cu discurile de pe raft. Alege Oratoriul de Crăciun de Bach și vrea să-l pună pe suportul pick-up-ului. Descoperă însă că pe partea cealaltă a discului ascultat pînă acum, unde se află înregistrată Sonata lunii, cineva a făcut zgîrieturi adînci. Surprins, așază totul cum era mai înainte, și-și reia locul în fotoliu. Mărturisesc sincer că ieri mi-a fost teamă, surîde Liliana, așezînd pe măsuță serviciul cu cafea aburindă. Așteptam să văd coborînd din autobuz un tip în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
speria mai ales gîndul că ar fi putut să fie amestecat Într-o Încurcătură și mai mare. Și strigătele răsunau mai departe, auzea clar țipetele celor două femei, se omorau acolo sus, fără Îndoială. Nilda Îi făcuse Vilmei fața numai zgîrieturi și acum Vilma o apucase de gît și o trîntise la pămînt. Tocmai atunci sosiră și bărbații. Intrară ducînd un pat pe care-l descărcaseră din Mercedes și dădură peste Palomino care făcea pe viteazul În grădină. Erau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi rău să despacheteze tabloul și să-l arate tuturor. A fost o idee nefericită, căci, de Îndată ce și-a văzut portretul, Vilma izbucni pentru a nu știu cita oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede În camera unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăiară mai Întîi drumul, apoi, cînd el se năpusti asupra lor, Îi dădură cîteva palme, Îi acoperiră ochii ca să nu vadă și-i astupară gura ca să nu-i poată blestema și-l duseră pe sus În camera lui. Avea cîteva zgîrieturi pe față, una chiar lîngă ochi, pe care i-o făcuse Vilma Încercînd să opună rezistență. Șorțul ei era făcut ferfeniță. Așa stăteau lucrurile cînd sosiră Susan și Juan Lucas, frînți de oboseală după o zi petrecută cu Lang și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai avut ghinion și nimic mai mult“, Îi spuse, dar atunci băgă de seamă că avea sînge În palmă, Îl sili să i-o arate: un fleac, probabil a căzut cu sticla În mînă, nu era nimic serios, o simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se ridice, cînd Susan se uită În sfîrșit În ochii lui și se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega printr-un fir inexplicabil și rece cu un alt fior din bucătăria palatului vechi, pe același fir se Întoarse tremurător În noua bucătărie și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Aldaya, află că prietena ei Ramoneta fusese ucisă cu lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care nu se atinseră fu comoara ei cea mai prețioasă: o carte. Jacinta o recunoscu, fiindcă În multe nopți Ramoneta o rugase să-i citească una-două pagini. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au așezat pe un scaun și toți se îmbulzeau în jurul lui, toți strigau, toți întrebau. Toți auziseră țăcănitul cocoșului de la pistol și-l vedeau pe omul acela viu, fără măcar o zgârietură. La rândul lui, Ippolit ședea pe scaun, neînțelegând ce se întâmplase, învăluindu-i pe toți cu o privire fără sens. Lebedev și Kolea intrară în fugă chiar în această clipă. — Rateu? întrebau unii — Poate că n-o fi fost încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndreaptă posomorât către cel întins la pământ, care s-a încâlcit în cădere în propria-i plasă. Îi examinează concentrat rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune el liniștitor. Bine că porți apărătoarea asta de metal care ți-a protejat articulația umărului. Gladiatorii se strâng curioși în jurul lor. Îi fulgeră mânios din ochi: — Eu vă antrenez cât pot mai bine. Ridică vocea să se facă auzit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou - ascultînd În continuare, temătoare, ca nu cumva să apară cineva din Întîmplare. Apoi deschise capacul. În cutie era un mic pachet de pînză. Înăuntrul pachetului era o verighetă: o verighetă simplă, din aur, destul de Învechită și cu mici zgîrieturi și crestături. O ridică, o ținu o clipă În palmă, apoi și-o strecură pe deget și Închise ochii. La ora șase fără zece, cînd muncitorii care lucrau la mașinile de fabricat lumînări opreau pompele, tăcerea bruscă din fabrică Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd urme de zgîrietură ușoară În vopsea. Frecă din nou, apoi ea și Helen se Învîrtiră În jur Îngustîndu-și ochii, Înclinîndu-și capetele În diverse unghiuri. Brusc, conștientizară ce făceau. Se uitară una la alta și izbucniră În rîs. — Vai de mine, zise Helen, mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
subțire să mai poată sta. CÎnd Îl luase pe stradă, era cald de atingerea mîinii lui Viv. Stătuse În cinematograf, uitîndu-se fără să vadă pantomima sonoră, spasmodică de pe ecran, Învîrtind la nesfîrșit cercul auriu, trecîndu-și vîrfurile degetelor peste toate micile zgîrieturi și ciobituri... În cele din urmă, incapabilă să mai suporte, Îl pusese-n buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și apoi În stradă. De atunci nu se oprise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o oră sau două. O mîngîia pe Helen pe păr. — Bună, zise Helen, deschizînd ochii. — Te-am trezit? — Nu cred... CÎt e ceasul? Kay se urcă lîngă ea. — A trecut de ziua ta, mă tem. Două. — Ești bine? Fără nici o zgîrietură. N-am ieșit. Bethnal Green și Shoreditch au preluat totul. Helen o luă de mînă și-i strînse degetele. Mă bucur, zise ea. Kay căscă. — Mai bine aș fi ieșit. Am petrecut noaptea făcînd cuvinte Încrucișate cu Mickey și Hughes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apărut, dar a zburat direct spre fața lui. E posibil să-l fi lovit în ochi. După o scurtă examinare, bărbatul vorbi din nou: - Pare în regulă. Ai putea să-l duci la un veterinar, deși eu nu văd vreo zgârietură. - Dar tu cum l-ai calmat? Ești cumva... - Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cumpărate foarte ușor pentru doar câțiva dolari. Rhyme se apropie ușor de masa de examinare și începu să se uite cu mare atenție. - Întoarce-le pe partea cealaltă... Ține-le așa... Ar fi putut avea cheia, e adevărat, dar văd zgârieturi recente în zona găurii. Aș zice că au fost totuși sparte... - Dar trebuie că Burke l-a percheziționat, spuse Sachs. De unde să fi avut șperaclu? - Poate îl ținea ascuns undeva. În păr, în gură..., încercă să răspundă Kara. - În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
s-o lungesc ca să-ți povestesc prin câte peripeții amuzante a mai trecut. important e că atunci când soarele se ducea la culcare fata cea mioapă a ajuns acolo unde muncea. acolo unde țesea la război. era desculță și plină de zgârieturi și avea hainele rupte și două coaste fisurate și nasul și buza de jos sparte și un dinte din față i se mișca foarte tare. și nu vedea prea bine. ușa halei era înaltă și impunătoare. și fata cea mioapă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
destule. Toate arătau cam la fel. Erau camere goale. Vreau să spun că fuseseră dintotdeauna goale, că le simțeai abandonate, fără amintiri, fără trecut, fără ecou. Aveau tristețea obiectelor care nu au folosit niciodată la nimic. Le lipsise puțină agitație, zgârieturi, un suflu omenesc lângă geamurile lor, greutatea unui corp greu și obosit în paturile cu baldachin, jocuri de copii pe covoare, lovituri în uși, lacrimi pierdute prin parchetul lor. La capătul unui culoar se afla camera lui Destinat, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și de arcuri brune lăsate de ceștile de cafea. Doi oameni erau răspunzători de aeest centru și, în consecință, de întreaga colonie: directorul de exploatare și adjunctul său. Își vorbeau prietenește, titlurile sforăitoare nu aveau nici un sens în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul îi era străbătut de zgârieturi roșietice. Se ridică anevoie alături de Hicks și Hudson. Potopul încetă și sirena tăcu. Apa care șiroia pe dulapuri și instalații dispărea în găurile produse de acid. Hicks se uită țintă la cilindrii de stază. ― Cum dracu' au făcut să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]