2,421 matches
-
nou și a realizărilor sale, denunțarea unor tare umane, revelarea, prin crearea unor mici fabule, a structurii viciate a democrațiilor occidentale etc.) și în tonul moralizator. Treptat dramaturgul, care a scris câteva zeci de piese, reușește să se debaraseze, de zgura ideologică, surprinde vârsta copilăriei și peripețiile ei într-o manieră vivace (ca în Șut...gol!, piesă într-un act, 1971, Nu mă tem!, subintitulată „farsă” ș.a.), cu toate că nu reușește întotdeauna să camufleze intenția pedagogică. Interesează și activitatea de cronicar dramatic
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul 3, unde se afirmă totodată că, după „ruperea zăgazurilor”, e nevoie de o atitudine pozitivă, de „o artă înaltă, pură, dezbărată de orice zgură trecătoare”. În finalul ultimului număr Radu Stanca răspunde și el, la rubrica „Revista revistelor”, celor care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
legate prin fire nevăzute într-o interdependență subtilă, sesizabilă la o privire suficient de atentă. Asemenea alchimiștilor, poetul reface continuitatea dintre lumea fanteziei și cea a realității într-o lirică unde, așa cum plumbul devenea aur, realul „curge” permanent în imaginar, zgura celor mai banale întâmplări transmutându-se, prin grija poetului-operator, în obiecte estetice desăvârșite. De altfel, apropierea dintre poezie și gândirea alchimică este sugerată de chiar tehnica lirică a lui N., caracterizată prin „curgerea” parmenidiană a imaginilor, care se continuă una pe
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
dimensiunii tragice: „dar uite am săpat cu sapa de lemn/ câteva cuiburi în care/ în loc de cartofi am îngropat/ cele mai albe și rotunde pietre/ dar uite cu sapa de lemn/ am săpat mormântul tatei/ și mormântul mamei/ și sap în zgura din fundul grădinii/ mormântul fiului meu”. În week-end printre mutanți refuzul se acutizează, devenind oglinda „părților întunecate ale existenței” (Al. Andriescu). Textelor de o încărcătură negativistă severă li se opun mai multe Însemnări în proză, care oferă autorului prilejul de
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai multă supleță de spirit, fă-o să pară rai proaspăt înflorit, ca să mă pot încălzi la văpaia gândului dumitale!” La antipod, în P.l. poate fi întâlnit un Mihai Beniuc încă ezitant, dar
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
e memoria, / o memorie de optsprezece carate, / [...] N-am să uit niciodată nimic...” Reamintindu-și secvențe aspre și dureroase din adolescența sa și a prietenilor săi, vârstă așezată sub semnul privațiunilor, se închipuie martor și „crunt orator al veacului de zgură”: „Vieți risipite, vă păstrez cenușa/ Fierbinte-n pumnii mei ca într-o vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui Rilke (din care pe
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
este lipsit de neajunsuri, atâta vreme cât încă se probează forma feudală a dominării „scutier”-doctorandului de către „cavaler”-profesorul ce își apără cu cerbicie toate privilegiile. Universitățile europene se străduiesc acum să reformeze din temelii ciclul de studii al doctoranturii, să înlăture zgura tradițiilor feudal-nobiliare și să stabilească parteneriate cu alte structuri, inclusiv industriale, pentru formarea tinerilor cercetători. Rezistența la schimbare este însă puternică: cariera de cercetător nu este atractivă pentru tineri, datorită lipsei stimulentelor academice, sociale și pecuniare; profesorii argumentează pentru conservarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
de stat, și În special În siderurgie și mine. (Ă). Începutul trebuia făcut cu o Întreagă industrie care tânjea și pe care capitaliștii din conducerea ministerului o lăsaseră În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare (Ă). Personaj tipic În această privință este inginerul Petru Zmeu, factotum sindical-economic-administrativ și tehnic. O parte din ceilalți ingineri sunt unelte ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
experiențe au stat la originea ei: întâlnirea cu Eliade și dispariția neașteptată, prematură a fratelui poetului, în 1975. Pentru o vreme, lirismul își mai păstrează vocea impersonală, însă obsesia astralului, a albului (ca mărci ale unui spațiu spiritual epurat de zgura mundană și de rupturile existenței empirice, și congener, simbolul tutelar al unicornului) conferă, prin ele însele, o vibrație înaltă poemelor. Dialog la mal (1985) este, dacă se poate spune așa, cartea celei de-a doua consacrări a lui B., de
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în „fiordul ei de lacrimi”, ca „o lungă ezitare între sens/și sunet”, ca un joc de oglinzi paralele, luând „un chip al cuvântului/sau un chip de înger / sau amândouă la un loc
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Mizerabil, își zice. Camera asta e plină de mese mizerabile, computere mizerabile și oameni în costume mizerabile. Curând, se gândește el, am să lucrez în televiziune, unde toată lumea e inteligentă și stilată, unde n-o să mă mai lovesc vreodată de zgura zilnică de la Kilburn Herald. Ai grijă, Ben, adu-ți aminte de vechea vorbă, nu vinde pielea ursului din pădure. Dar mă rog, dacă ați primi vreo poză de-a lui Ben, și voi l-ați chema la interviu. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pază peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28. Toți sunt niște răzvrătiți, niște bîrfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați. 29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se dezlipește." 30. "De aceea, se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat." $7 1. Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului. 2. "Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvîntul acesta, și spune: "Ascultați Cuvîntul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit." 21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apa. 23. Mai marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei nu ajunge pînă la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu ajunge pînă la ei. 24. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: "Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25. Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îți voi topi zgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26. Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. 27. Sionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a mai porcăit asistentele din spital, și toată lumea a tăcut. Mușamalizarea a fost deplină și doar în amintirea celor care au intuit atunci, la momentul acela, pericolul imens la care fuseseră supuși pacienții din spital și din județ, mai există zgura vindicativă a nedreptății de atunci. Cine mai știe, în câte județe nu s-a avut ideea verificării seringilor și atunci boala a făcut ravagii fiind extrem de contagioasă. Oare câți dintre dumneavoastră și-or fi pus întrebarea: de ce după 1990 au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură” Sunt și azi, cum fost-au ieri - O busolă prinsă-n zgură Arată spre nicăieri. 14 ianuarie 2004 D-LUI ACAD. VALERIU D. COT(EA)NAR Scriu de Cotea D. Valeriu - OM ca el nu întâlnești Chiar de țara-ar fi imperiu, Un imperiu ca-n povești. Aplecat spre trudă este Cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu luna iulie 2012. </biography> Lună amară Agățându-se de marginea cerului își face apariția celestă dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele se sting, în infinitul univers. Privesc cerul senin, îmi inchipui că ești, printre albastrele astre, mi-e dor de chipul tău... pierdut în neguri de vreme, în frunzișul pădurilor dese. Să ningă tăcerea peste tâmplele calde și cerul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui Roger. Roger e igienistul meu, e dentistul meu. De patru ori pe an, înarmat cu pensete de forma unui cioc, cu țepușe și scule ca un cap de săgeată, Roger îmi verifică rădăcinile. E ceea ce noi numim purificarea de zgură sau controlul tartrului. Dar ce dracu e tâmpenia asta cu tartrul? De ce nu-și alege și tartru’ ăsta pe altcineva? Nu-l deranjează pe tata. Din câte știu nici cu mama n-a avut nici o treabă. Mama a murit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de cuvinte, dar încă se refuză a fi descoperit pe deplin. Nu sunt pregătit pentru revelații ultime, după cum probabil nici el, textul, încă nu-i deplin hotărât să mă primească. Ce-mi mai pregătește? Ce încercări mă mai așteaptă? Câtă zgură încă mai port în mine și cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
își continuă traseul pe acel drum de țară, pedepsind șasiul mașinii preț de vreun kilometru. De-o parte și de alta a mașinii răsăreau colibe mici, ca ale culegătorilor de fructe. Apoi le văzu: trei cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă mâine noile observațiuni cu protocolul obicinuit: vervă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]