1,073 matches
-
Dar încă din vremea copilăriei, posibilitatea de a fi evreu rămânea teoretică, pentru că nimeni nu văzuse vreun evreu la Dolșanka, unde oamenii din celălalt capăt al satului erau deja socotiți străini. Mai târziu, la școală, a dat peste cele câteva zicale din înțelepciunea populară despre evreul „care adună banii cu amândouă mâinile făcute greblă“. O înțelepciune în mod curios deformată de profesorul lor de istorie, fost soldat, evreu și ciung, pe care era greu să ți-l închipui în rolul celui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă și în recursul nepremeditat la proverbul, zicală ori perifraza populară. Portretistul completează pe narator, astfel încât memorialul oglindește o lume diversă, cu scăderile și, mai rar, cu însușirile ei. Vârtejul „lazaretului” sugerează, prin sine însuși, un generos mesaj umanist. A doua carte, Vin apele!, are o compoziție mai
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
da seama că se numește de fapt prostie. Râde de talentele ei artistice ca de o diformitate fizică sau morală. Își închipuie că va fi nevoit să asculte scrisul unui copil. Se înșală amarnic și se vede c-a uitat zicala că cel care râde la urmă râde mai bine. Zâmbește mulțumită, ca de o farsă reușită. Prostănacul ăsta și alți înfumurați ca el vor avea de a face cu prestigiu, demnitate, măreție, putere și voință. Calități pe care rareori le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
V) să aibă ferestre cu geamuri de sticlă transparentă, prin care să poată intra lumina și 32 energia solară. Lumina și energia solară luminează și încălzesc clădirile, în perioadele răcoroase ale anului și dezinfectează spațiul și aerul interior. Este o zicală: unde intră soarele, nu intră doctorul. De aceea protecția clădirilor cu plante, numai pe perioada verii, ar fi soluția cea mai bună, deoarece plantele, neavând frunze iarna, razele solare încălzesc clădirea. 3.2.1.8. CUM ACȚIONEAZĂ ENERGIA SOLARĂ ASUPRA
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe pe cel cult. * Ne dați legi, vă fie bine Pentru suflet, pentru trup; Nouă mască de rubine, Strâmtorări dese și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pâlpâi încă, Ca un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii și-au cioplit cu dalta Fețe, la număr două. Și de una e spălată Precum sună zicala, Alta rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
au văzut că proorocea împreună cu proorocii, și își ziceau unul altuia în popor: "Ce s-a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare și Saul este între prooroci?" 12. Cineva din Ghibea a răspuns: "Și cine este tatăl lor?" De acolo zicala: "Oare și Saul este între prooroci?" 13. Cînd a sfîrșit de proorocit, s-a dus pe înălțime. 14. Unchiul lui Saul a zis lui Saul și slugii lui: Unde v-ați dus?" Saul a răspuns: "Să căutăm măgărițele, dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața. 12. Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine. 13. Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine. 14. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un cîine mort, un purice. 15. Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
epocă a exagerării) era mai multă distincție, mai multe realizări Înalte, mai multe briliante năucitoare presărate Înaintea omenirii În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l audă, reformulă vechea zicală. Perle artificiale erau aruncate la porci reali de acești predicatori cu reacție. Gândindu-se la asta, se Înveseli. Mâna sa agitat de elegantă făcu un pod tremurând peste ochelarii colorați, ajustându-i fără să fie nevoie pe nas. Ei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara orbilor, doar că sunt chior. Cât despre Wells... el a fost scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui, pretinzi că nu știi nimic și vrei să mă lași să cred că dispariția lui a fost bruscă și accidentală. Dar faptele par să spună cu totul altceva. Nu ți se pare că s-ar potrivi În cazul nostru zicala: „Pasărea care zboară nu lasă urme” ? — Da, dar ce facem cu agrafele? Și apoi nu s-a atins deloc de carnetul de economii. .. — Agrafe, agrafe, agrafe... De unde știi că nu a simulat totul, chiar cu scopul de a te păcăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dă). Ca să îți pună o ambasadă ștampila, ehei, trebuia să ai o invitație bine garnisită birocratic, dovezi că ai cu ce te întreține acolo, adeverință că șeful îți permite să pleci, că ai loc de muncă, salariu, apartament. Prietene, știi zicala aia veche englezească: „ajutând pe cineva te ajuți pe tine”? E preferata mea. Asta-i metaforă și din metafore nu poți trăi. Așa ți-ai cumpărat vila și mașina? Până la urmă, am făcut astăzi ceva pentru tine. Nu mare brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moment, cu atât mai mult cu cât oamenii vorbeau liber sub Boabdil, pe când în vremea tatălui acestuia, se uitau de șapte ori jur-împrejur înainte de a formula cea mai măruntă critică, se exprimau în termeni ambigui, făcând apel la versete și zicale, pentru a se putea retracta în caz de denunț. Chiar dacă se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de-a Hibei ne putea aduce la aceeași soartă. Punând surdină dușmăniei pe care o simțeam, mi-am luat o înfățișare cât mai detașată și am spus: — Așa vrea Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să pună mâna pe o pungă cu bani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi auzi? întrebă uimit perceptorul districtual, cu gândurile distrase de strigătele mulțimii. Mai multe murături la un loc fac o droaie... ce e o droaie? Guptaji, orășelul ăsta e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și condiții insalubre și asta într-un loc sfânt. Și, fără-ndoială, problema noastră cu muștele se va agrava. — Trebuie să respingem categoric solicitarea ta, zise inspectorul sanitar șef. — Da, spuse și perceptorul districtual, care continua să se gândească la zicale. Numai că, la finalul zilei, când își dădură seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții noștri”; „rușine pentru acest început de secol, de trei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. 103 PRIN LUMEA LARGĂ — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am rugat-o pe un ton liric. — Tot bătând trotuarele Romei, zâmbi Ioana, mi s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
decît cea dintîi. 21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfîntă, care le fusese dată. 22. Cu ei s-a întîmplat ce spune zicala adevărată: "Cîinele s-a întors la ce vărsase", și, "scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă." $3 1. Prea iubiților, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
experiență pe care pretind că îl au. Orice grup statornic de copii, tineri sau adulți se transformă, volens-nolens, într-o școală informală, într-un mediu educativ cu o putere de influențare mai mare decât cea a părinților sau a dascălilor. Zicala: Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești exprimă această realitate paideică ce îndeamnă la atenție și prudență în alegerea partenerilor cu care copiii își petrec timpul liber, cu care tinerii își organizează distracțiile. Părinții și educatorii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
este la îndemână acest lucru, oferiți-o unui copil cu solicitarea de a nu mai spune nimănui. Să fiți siguri că în cel mai scurt timp secretul respectiv va fi pus în circulație și va ajunge la destinație. De unde și zicala: secretul la copii, ca vorba spusă la moară. Crochiu I s-a spus omul școlii, fără să se mai știe cine l-a supranumit astfel. Ioan Pavel era un bărbat înalt, brunet, cu o ținută atletică, cu fața ovală și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de alergare. Trăind sentimentul că mă aflu într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat în cazul de față, dar în ce măsură își mai dovedește valabilitatea azi, când este vorba de muncă și de calitățile definitorii ale unei personalități umane împlinite? Cu spiritul iscoditor al dascălului atașat până la identificare cu profesia sa, am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îndemnului la cumințenie este redusă, iar conștientizarea lui este palidă, vagă. Se impune însoțirea acestei cerințe de explicații și exemple pentru a-i spori forța imperativă sau persuasivă. Părinții care confundă manifestările infantile normale ale copiilor cu obrăznicia uită înțelepciunea zicalei: E greu să afli babă frumoasă și copil cuminte. Un om fericit Mijloc de primăvară cu un aprilie capricios care ne oferă, după bunul plac, când zile însorite și călduroase, când dimineți friguroase cu vânturi reci și ploi repezite. Truditorii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]