24,729 matches
-
acestei distanțe, între munții tăi și munții mei, la două margini de continent auzim și acum pulsând miezul latinei - din care odată în direcții opuse, viae stratae s-au răsfirat și multele poteci neștiute Prin perdele campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
versuri-corăbii încete de bogăția orei vocale alungite la crepuscul dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung șlefuită neschimbătoare peste milenii cum ți se potrivesc ca arme în palmă niciodată pe deplin îmblânzite : cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
mi-ar injecta în venă o picătură mai mult de veșnicie peste urâtul din minte măcar acum măcar în noaptea asta de oțet și de fier când e prea târziu și sufletul nu știe încotro s-o ia printre atâtea ziduri și mi-e amar amar CA S| UIT ecou de romanță la tobă și cinele i-ai pus să cânte ecou de romanță la tobă și cinele pentru începutul de înserare din viața ta pentru că ți-i amar și nu
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
Aștept să bată clopotele celor 7 biserici care mă înconjură... Duminicile mele obosite de clopote, de uitare. Au uitat să bată de primejdie, de înviere; deși le-am păzit cu tot sufletul aici, în cer...; astă-seară mi-e urât..." (din Zidul martor, 1984)
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
mîini niște lumînări cu flacăra din ce în ce mai scurtă deoarece îi lipsește oxigenul și gura li se va deschide pînă la refuz, vor locui într-o singură cameră în care un orb luxos va alerga mereu în jurul lor ca un motociclist pe zidul morții. *** Don Juan, iubitule, singurul meu iubit, taie-te peste tot și lasă-ți liber și întreg doar creierul tăi faimos în formă de penis ce scoate fum pe nas pe ochi și pe gură atunci am să te duc
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
preambul, plin de eșecuri și de rugăciune erotică, al morții, se rostogolește sub pașii mei ca un arici strîns cu cleștele țîșnește o substanță pe care nu o văd nu vreau să o văd o întind cu palmele negre pe ziduri atunci cînd mă rog din mine ar trebui să iasă, încet și sigur, credința în ceea ce nu este, ca puiul de lebădă cîntătoare cu aripa smulsă, pe țărmul oceanului, dintre scorpioni *** Ceara experienței mele saturate de înțelegerea întunericului s-a
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
pentru exprimarea unei vieți intense, dramatice. în schimb, greu poate sluji problemelor obiective, mari. Iată de ce îmi propun să grupez idei, în eseu, în jurul cîtorva probleme ce ma frămînta: omul și persoana umană; primejdia unor metafizici și mitologii ce pun ziduri între oameni, etc... Peste două zile mă duc la țară, la "Moară" de la "Chapelle-Anthenaise". Am să stau, o săptămînă sau zece zile. Voi lua cu mine Jurnalul lui André Gîde și Confesiunile Sfîntului Augustin. Cumpărarea acestor două cărți atît de
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
trebuit să fie ochii. ochii ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
la frontieră, unde sinucigașii mai speră ca barca lui Don Caesar să nu eșueze... Două suedeze se pregătesc să ne facă respirație gură la gură - filantropie augură... POEMUL IOANID La stînga, la dreapta, poete Ioanid - poeții iar sînt răstigniți la zid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - gramatica ne dă în judecată pentru genocid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - confrații de Bahlui vîslesc perfid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - discipolii nu joacă șah, ci table, insipid La stînga, la
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
oricui) trebuia să trec prin locul acela pe care, nu peste multă vreme nimicul avea să-l boteze gîndul de a-l ocoli mi-a trecut prin cap dar strada curgea mai repede ca el, dimineața aluneca nesigură pe lîngă ziduri cu fața înfășurată în gulerul înalt de ceață într-un fel era și de înțeles, noaptea coboară repede ca basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
doar o lucrare a timpului, una ca oricare alta, asta n-am înțeles nu știu dacă ședințe de spiritism suținute m-ar putea ajuta să-mi întîlnesc spiritul de observație dar cred că nu lumini și umbre jucau pe acele ziduri, cum și pe fațadele străzii care nu mai oprește, ci mai curînd mari pete de umezeală le acopereau pete care, la rîndul lor, semănau cu dorințele ascunse ale celor ce locuiau în spatele lor întorcîndu-mi capul și uitîndu-mă la fațadele lăsate
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
la rezerva "unu". M-au operat doctorii Gheorghe Dumitrașcu și Mihai Dumitrașcu. Ca în cel mai autentic capitalism: "Tatăl și Fiii!" Firma asta "Tatăl și Fiii" am văzut-o cândva la Balș, scrisă cu litere mari pe-un spate de zid, dar în celălalt capitalism. Cel de dinainte de 1945. Dar și-acest "capitalism" să-i zicem unul de natură "medicală"... de după 1989, tot capitalism se va numi cândva, încă nu se știe și când. E un fel de-a spune: "Tatăl
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
nu uităm ca să nu se repete. Propovăduim în deșert. în cărțile noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care atîrnă carne umană, la ziduri de beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
liniștea mare așezată ca praful de aur peste strălucirea acestui oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și sufletul cu pierderi, amânări, identități trucate. Mi-ar fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri pentru tine și pentru nicicând așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi sfredelească stomacul cu frică. Pulberea oaselor mele va șuiera în urechea Distrugătorului trecerea în altă femeie în sfârșit vulnerabilă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ani buni răi ați spus? fie răi acum știu să citesc dar nu-mi prea folosește la nimic nu mai e mult și am să devin încă o literă pe care n-o știe nimeni deocamdată sufletele care trec prin zid am trecut prin mai multe grupuri și am rămas un marginal în fiecare dintre ele numai o parte a mea era comună cu ei cealaltă mereu descoperită și liberă între timp cei mai mulți dintre aceia care-mi acoperiseră o parte a
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
petrec eu zilele și nopțile noului mileniu ușile celuilalt s-au închis zgomotos ca acelea ale tunelurilor de metrou din St. Petersburg împotriva eventualelor inundații marine dar ele ajung totuși până la mine și noaptea și ziua sufletele care trec prin zid ca să-mi spună pe unde tabula rasa o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
În drumul de la gimnaziu la școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde învățam să facem serii de piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o imagine din
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut poezii defect, simt o greață enormă și-atît. Bine c-am mai scăpat o dată, îmi zic. Și mă uit pe geam cum bate soarele, atoateneștiutor, pe ziduri. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 21-IX-1980 P.S.: Vă voi povesti, odată, singura mea întîlnire cu G. Mărgărit, întîlnire ce m-a marcat. Știți ce mi-a zis? "Dumenata ai un facies liric. Semeni cu Labiș". Nu-i citisem un
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
îi scapă până la urmă, pentru că tânărul pe care el îl reține, doar cu de la sine putere, se face nevăzut într-un mod senzațional. Ca într-o stare de vedenie alienantă, el constată că tânărul delincvent ieșise de-a dreptul prin zid. Romanul conceput astfel retrospectiv devine o inteligentă, înțelegătoare în definitiv, despărțire de trecutul trăit traumatic, frenetic, și relatat cu luciditate ironică. Absurdul și fantasticul demonic, bizar și imprevizibil, este urmat cu energie narativă și gust pentru experiment (relatarea la persoana
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]