611 matches
-
informare privind relația ombiosferă. Dar, ce este ecologia? Ecologia este știința care studiază relațiile dintre organismele vii, interrelațiile dintre acestea și mediul lor de viață, precum și rolul omului în ansamblul naturii. Termenul de ,,ecologie’’ a fost creat în 1866 de către zoologul german Ernst Haeckel. În zilele noastre se pune tot mai mare accent pe educarea copiilor în vederea cultivării dragostei și respectului pentru mediul înconjurător (introducerea disciplinelor opționale, realizarea diferitelor proiecte de parteneriat educațional având ca temă ecologia, simpozioane, acțiuni de ecologizare
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
remarcat că toate șirurile obținute din (-) prin particularizarea constantelor c1 și c2 au proprietatea că reflectă numeric Însușirile materiei vii de a se dezvolta. Proprietatea a fost verificată de botaniști, atunci când au măsurat distanțele dintre nodurile de unde cresc frunzele, de zoologi prin observarea cochiliilor melcilor, a scoicilor etc. Urmărind „spirala logaritmică” a cochiliei melcului (și a cozii desfăcute a unui păun) se obține că: Proprietatea acestei curbe de a rămâne egală cu ea Însăși când se transformă prin asemănare a fost
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costică VOINEA-AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93108]
-
al lui, și care poate că n-a mâncat niciodată dulceață. Toți acești „fără“ le apar celor două surori blonde, când ca o sărăcie de neînchipuit, când ca o făgăduială confuză de libertate. Mă observă cu nepăsarea simulată a unui zoolog care, pentru a nu speria animalul, îi dă ocol cu capul lăsat pe spate, dar scrutându-i cu coada ochiului fiecare mișcare... Am tradus curiozitatea fetițelor în limbajul femeilor. Eram același animal straniu, care nu făcea nimic la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
celulă, fertilizată, din care se formează individul), conține o copie a alelelor masculine și alta a alelelor femenine, una din cele două fiind dominantă. Acest adevăr este confirmat în anul 1876 de botanistul Oscar Hertwig 73 și, în 1883, de zoologul Edouard van Beneden 74 prin fenomenul de mioză. Iată cum a explicat Mendel existența alelei dominante și a celei recesive prin hibridizarea a două flori, una roșie și una albă. Fenotipurile (dominant și recesiv) (1) generația părinților (2) prima generație
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
organismul său. Spirala celulei și a eredității, conform expresiei lui Winston Churchil, "se află la sfârșitul începutului". 6. Spira bio-taxonomiei Carl Nilsson Linnæus (1707-1778), cunoscut, după înnobilarea sa, și sub numele de Carl von Linné, a fost botanist, medic și zoolog, considerat fondatorul taxonomiei binomiale. Prin taxonomie se înțelege știința clasificării și a conceptelor care explică clasificarea binominală (rezultat din combinarea a două nume). Dintre taxonomiile biologice, cea linneană este considerată universală. Jean-Jacques Rousseau 26 l-a socotit pe Linné cel
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
flora și fauna locului, o recolta și o clasifica. Cunoaștea limbile latină, suedeză, ebraică și greacă. A făcut studii de teologie, matematică și medicină. Interesul său pentru medicină a provenit din întrebările pe care și le punea ca botanist și zoolog. I se acordă diploma de medic la vârsta de 28 de ani, pentru o teză despre cauza malariei. Începe să clasifice plantele achiziționate în excursiile sale conform sistemului Joseph Pitton de Tournefort 90. Studiază sexualitatea plantelor cu Sebastian Vaillant 91
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
profesor de medicină la Universitatea Uppsala. Devine medicul personal al regelui Adolf Frederick și este numit Membru al Academiei din Berlin. Philosophia Botanica, publicată în 1751, împarte flora în 25 de clase, acceptate ca fiind clasificarea clasică a botanicii. Ca zoolog, Linné face primele observații de clasificare a regnului mamifer în Flora Lapponica. În a VI-a ediție a Systema Naturae, Linné introduce capitolul Anthropomorpha, în care clasifică specia Hominis între primate, ca rezultat al unui studiu întreprins asupra maimuțelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se îmbarcă pentru Africa pentru trei ani și aduce un supliment esențial colecției. Ca un suprem omagiu pentru contribuția universală a acestui savant, un crater de pe Lună și un mineral de cobalt îi poartă numele. Georges Cuvier (1769-1832), naturalist și zoolog fracez, își însușește latina și greaca în tinerețe și învață cu pasiune matematica, geografia și istoria. La 10 ani citește Historiae Animalium a lui Conrad Gesner 96, care îl cucerește atât de mult încât își procură și citește volumele masive
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care aflase de cercetările lui Mendel de la bunicul său (care-i fusese student). Devenit profesor de științe agricole la Universitatea din Viena, redescoperă ereditatea mendeliană, devenind unul din grupul de mendelieni, alături de Correns și de Vries. 73 Oscar Hertwig (1849-1922), zoolog german devenit profesor de anatomie comparată la Universitatea din Berlin, descoperă fertilizarea la aricii de mare și rolul jucat de nucleul celulei și de cromozom în timpul miozei. Este primul care descrie penetrarea spermatozoidului în ovul. Nu este de acord cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
selecție, pe care o consideră "teoria șansei". Își expune ideile în cartea Das Werden der Organismen, eine Widerlegung der Darwinschen Zufallslehre (1916) ("Originea organismelor, o respingere a teoriei șansei a lui Darwin"). 74 Édouard Joseph Louis Marie Van Beneden (1846-1910), zoolog. Studiind ascaris (limbricul), aduce contribuții esențiale citogeneticii. El descoperă elementele esențiale ale mitozei și ale miozei cercetând felul în care sunt distribuiți cromozomii, așa zisul "cariotip", confirmând copia alelelor materne și paterne (descrise de Gregor Mendel). 75 Edmund Beecher Wilson
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ascaris (limbricul), aduce contribuții esențiale citogeneticii. El descoperă elementele esențiale ale mitozei și ale miozei cercetând felul în care sunt distribuiți cromozomii, așa zisul "cariotip", confirmând copia alelelor materne și paterne (descrise de Gregor Mendel). 75 Edmund Beecher Wilson (1856-1939) zoolog și genetician. Autor al celebrei cărți The Cell ("Celula"), este creditat ca primul biolog al celulei. Studiul similarităților embrionului la moluște, viermi plați și anelide (viermi în metamere) îl conduce la confirmarea teoriei darwiniste a strămoșului comun. El descoperă dubleta
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cel masculin XY. El descoperă existența mai multor cromozomi, pe care-i numește cromozomi "B". În ultima parte a vieții scrie cartea (foarte cunoscută) The Cell in Development and Inheritance ("Celula în dezvoltare și ereditate"). 76 Theophilus Shickel Painter (1889-1969), zoolog american. După studii intense asupra cromozomului, reușește să identifice genomul Drosophilei Melanogaster. Stabilește un număr de 48 de cromozomi umani (în 1955, japonezul Joe Hin Tjio stabilește numărul corect al acestora: 46). 77 Wilhelm Roux (1850-1924), zoolog și embriolog german
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Shickel Painter (1889-1969), zoolog american. După studii intense asupra cromozomului, reușește să identifice genomul Drosophilei Melanogaster. Stabilește un număr de 48 de cromozomi umani (în 1955, japonezul Joe Hin Tjio stabilește numărul corect al acestora: 46). 77 Wilhelm Roux (1850-1924), zoolog și embriolog german, studiază interferența în cursul dezvoltării embrionare la broaște și rezultatele acestor interferențe la amfibiile provenite din embrion. A încercat să verifice teza darwinistă la nivel celular. În anul 1885, elimină o porțiune a plăcii medulare (sistemul nervos
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
naturală, împreună cu Felix Vicq d'Azyr, demonstrația disecției "rinocerului lui Ludovic al XV-lea". După moartea sa, catedra este preluată de asistentul său preferat, Georges Cuvier. 98 Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Chevalier de Lamarck (1744-1829) sau simplu, Lamarck. Naturalist, zoolog, chimist, meteorolog, geolog și biolog francez de concepție evoluționistă. La începutul carierei, publică trei volume despre flora Franței, Flore française. Devenit șeful catedrei de botanică, ulterior de zoologie, publică cartea Système des animaux sans vertèbres ("Sistemul animalelor fără vertebre") devenită
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Columbia, moare în 1977, la vârsta de 46 de ani, și, ca recunoaștere a valoroasei sale contribuții la electrofiziologia celulelor piramidale și a potențării neuronale în mecanismul memoriei, Universitatea stabilește un premiu cu numele său. 129 Konrad Zacharias Lorenz (1903-1989) zoolog austriac, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie împreună cu Nikolaas Tinbergen și Karl von Frisch (pentru studiul comportamentului animalelor în mediul lor natural - etologie). Lorenz întreprinde cercetarea numită "studiul instinctului animal, în special la păsări". Fiecare act instinctiv are o energie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Carrel (1873-1944), biolog și chirurg francez, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, în anul 1912, pentru inventarea suturilor de vase și a pompei de perfuzie care permite transplantul de organe. 162 Sir Peter Brian Medawar (1915-1987), biolog și zoolog englez, descoperitorul imunotoleranței dobândite în transplantul de organe, pentru care primește premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în 1960. 163 Johann Joachim Becher (1635-1682), medic și alchimist german. Enunță teoria falsă a "flogistonului" ca explicație a combustiei (care dăinuiește până ce
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
-ul cultural al epocii pe care o studiază, care cred că întotdeauna cunoașterea s-a putut lipsi de imaginar 36. Tot "obiectiv" trebuie însă să observăm, fără a-i acorda faptului o încărcătură eufemistică, faptul că, în Evul Mediu, naturalistul, zoologul mai ales se confundă adesea cu moralistul. Sintetizând discuția, Louis Réau remarcă oportun: "Istoricii științelor nu s-au întrebat niciodată de ce istoria naturală nu a înregistrat nici un progres în Evul Mediu. Cauza esențială este că teologii i-au substituit un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
buna înțelegere a animalului era valorificată ca un mijloc către o înțelegere aprofundată a planului divin care guverna lumea sensibilă, creația lui Dumnezeu. Ca o consecință a acestui punct de vedere, nici un autor medieval nu poate fi catalogat exclusiv ca zoolog. Acești scriitori care se ocupau cu subiecte zoologice o făceau în cadrul unui proiect mai larg, fie filosofic sau teologic, fie ca parte dintr-un studiu medical. Iar când studiau animalele ca forme, ei erau de asemenea conștienți că toate creaturile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
buna înțelegere a animalului era valorificată ca un mijloc către o înțelegere aprofundată a planului divin care guverna lumea sensibilă, creația lui Dumnezeu. Ca o consecință a acestui punct de vedere, nici un autor medieval nu poate fi catalogat exclusiv ca zoolog. Acești scriitori care se ocupau cu subiecte zoologice o făceau în cadrul unui proiect mai larg, fie filosofic sau teologic, fie ca parte dintr-un studiu medical. Iar când studiau animalele ca forme, ei erau de asemenea conștienți că toate creaturile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și sănătate pentru anul nou pe care l-am Început, și tot sporul În activitate. Al d-tale devotat C. Motaș P.S. Vă trimet Încă 3 cărți poștale de la Moșu Ghiță Kirileanu și o 187 Constantin Motaș (n.1891, Vaslui) - zoolog. Cercetări de hidrobiologie și de faună cavernicolă. Om de știință emerit. 635 scrisoare de la Conu Vasile Ciurea. Motaș 188 2 C. MOTAȘ (București), 26 iulie 1974 29 Bd. Dr. G. Marinescu BUCAREST 35 Roumanie D-lui Eugen Dimitriu Muzeograf. Galeria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
privire pătrunzătoare și iscoditoare și pe față îi iradia un zâmbet luminos. A trecut la catedră, s-a prezentat și apoi a început să ne introducă în istoria Zoologiei românești și universale. A precizat de la început că este urmașul marelui zoolog Ioan Borcea, profesorul său, pe care îl considera „titanul” zoologiei românești. Vorbea clar, răspicat, într-un limbaj moldovenesc pe care îl auzeam pentru prima dată în esența sa. Acest curs s-a întipărit pentru totdeauna în memoria și în sufletul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
început să încurce ițele tinerelor generații care, pentru a desface nodul gordian au găsit o singură soluție: tăierea lui. Și astfel bătrânii au fost tăiați de la rădăcina vieții. Aminteam de perioada romantică a învățământului academic din România, de „gloria” marelui zoolog Ioan Borcea. Gândind retrospectiv, profesorul Ioan Borcea, a cărui operă științifică am amănunțit-o în existența mea, mi se pare cu adevărat uriaș prin tot ce a făcut. Profesorii mei cu bucurie și cu emfază se declarau fiii (urmașii) profesorului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
al Academiei Naționale de Ecologie a Republicii Moldova; membru titular al Academiei Oamenilor de Știință Filiala Iași; secretar științific al Filialei. INFORMAȚII (AUTOAPRECIERI) PRIVIND: 1. Interesul obiectivelor știin?ifice urmărite în cercetarea proprie: Format la școala entomologică ini?iată de marele zoolog, prof.dr. Ioan Borcea, promotorul ideilor de combatere biologică a dăunătorilor în România și fundamentată de prof.dr. M.I. Constantineanu, de la început mi-am propus cercetarea unor grupe de insecte parazitoide cu semnificație deosebită în limitarea populațiilor unor insecte dăunătoare plantelor de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Analelor Universită?ii „Al.I.Cuza” din Iași (Serie nouă), Secțiunea I, Biologie animală și în comitetul de redacție al Analelor științifice ale Universității din Bacău. CONTRIBUȚIA ȘTIINȚIFICĂ PERSONALĂ CONCRETĂ: 1. Cercetări taxonomice Format la școala entomologică inițiată de marele zoolog, profesorul Ioan Borcea și fundamentată de profesorul Mihai I. Constantineanu, unul dintre cei mai mari ichneumonologi ai lumii, am făcut cercetări de sistematică și de taxonomie asupra familiei Ichneumonidae, subfamilia Mesochorinae. În acest domeniu am realizat următoarele: Am publicat împreună cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sugestivă pe care o exercita el, cu aureola lui de savant, asupra noilor înscriși, când le strângea mâna, urându-le spor la muncă””., consemnează N. Leon parcă cuprins de emoție. Pe lângă faptul că Haeckel avea o faimă internațională de mare zoolog și filosof al biologiei, avea și o figură impunătoare: „Haeckel avea atunci 50 de ani, era înalt și mlădios, cu o frunte care punea în evidență inteligența lui; avea o barbă blondă, ochi mari albaștri, expresivi; părul blond și puțin
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]