3,039 matches
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului 9.Tristețile Irinei Irina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate: - Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit! - Dar oamenii inteligenți și de bună credință, știu să te aprecieze, doamna Irina, spuse Violeta. Cu fața plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
apucat temeinic de citit. Doamne, aveam în mână o carte deosebit de interesantă!! Simțeam că respir acel aer revigorant de la munte. Scriitura romanului curgea molcom cu metafore simple și calde, care-mi răcoreau simțirea. Povestea mă purta lin pe meleaguri ardelene, zugrăvind mirifice peisaje năsăudene, cu minunații oameni ai acelor locuri, cvazianonimi, în modestia cărora, nedisimulată, strălucește acea valoare morală și spirituală a neamului nostru, atât de plânsă și evocată de comentatorii mediatici. Autoarea poartă firul scriiturii cu o dezinvoltură surprinzătoare și
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
este că a încercat (și a reușit) să descopere tainele acestui fenomen social cu toate efectele sale, în special ale schimbărilor structurale din sufletele oamenilor, care le-au conturat și cizelat personalitățile. Sigur că literatura română, prin multe opere, a zugrăvit efectele acestui fenomen, prin referiri implicite la el, dar nu cunosc astfel de lucrări, ca acest roman, care să zugrăvească cu ajutorul întâmplărilor descrise de narațiune, atât de fascinant și tulburător. Autoarea romanului „Distanțe” subordonează narațiunea cu toate întâmplările sale acelor
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
schimbărilor structurale din sufletele oamenilor, care le-au conturat și cizelat personalitățile. Sigur că literatura română, prin multe opere, a zugrăvit efectele acestui fenomen, prin referiri implicite la el, dar nu cunosc astfel de lucrări, ca acest roman, care să zugrăvească cu ajutorul întâmplărilor descrise de narațiune, atât de fascinant și tulburător. Autoarea romanului „Distanțe” subordonează narațiunea cu toate întâmplările sale acelor efecte ascunse din sufletele personajelor, care apar treptat în magicul joc al Destinului. Farmecul scriiturii romanului constă tocmai în împletirea
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
fost un alt avânt. Am vrut să par altfel decât acei ce-n anii mei loveau cu-al urii par. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Iar râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut în splendid curcubeu. Și-am ars intens știind că orișicând în orice gând pot avea țel și sens. Anatol Covali Referință
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
o caracteristică. Trăind botizenii pe vremea aceea în Imperiul austro-ungar, erau obligați să vorbească în limba maghiară. Numai în biserică vorbeau românește. De aceea au dorit să vadă și tricolorul pictat de jur împrejurul pereților bisericii, la interior. Biserica veche a fost zugrăvită doar cu câteva scene biblice (Cei patru Evangheliști, Sfântul Prooroc Ilie, Sfântul Dimitrie, Sfântul Gheorghe, Cuvioasa Parascheva), pictate de un zugrav de la Mănăstirea Nicula, Dionisie Iuga, și fiica lui, la anul 1899. Biserica nouă este pictată de artiștii Andrei și
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, ”plimbarea imaginară”, compactă, pe fragila linie de demarcație dintre viață și moarte, dintre spus și nespus, dintre revoltă și împăcare, dintre durere și desprindere fericită. Nu scapă
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează insula în lung și-n lat, ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
cerbi). Grația și acuratețea reprezentărilor din peștera Altamira este atât de frapantă încât la început s-a crezut că ar fi vorba de un fals, suspectând de fraudă vreun artist șugubăț contemporan. Surprinși de expresivitatea și realismul imaginilor de animale zugrăvite pe pereții peșterii, artiști de talia lui Miró și Barceló nu s-au sfiit să se inspire din ele. De ce atâta tevatură pentru niște desene aparent simple? Pentru că sunt proba unanim recunoscută a saltului mental pe care omul primitiv l-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
începe slujba Liturghiei”, repetată - cu aceiași schemă iconografică - „cu o tenacitate fără egal din monument în monument - fenomen unic în istoria ideilor”. Prima biserică total îmbrăcată cu pictură exterioară din Moldova și din lume a fost biserica domnească din Hârlău zugrăvită în 1530 al cărei program îl găsim în formă embrionară cu un an înainte, 1529, în pictura pronaosului de la Dobrovăț unde sunt invocați toți sfinții pentru victoria militară a Moldovei. Scoaterea invocării de la Dobrovăț în exterior a permis exprimarea ei
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
Cercetare care l-a dus și la deslușirea mesajului politic al regelui celor două Sicilii Roger al II-lea în mozaicurile de la Cefalù, mesaj surprins deja de istoricii politici, precum și a mesajului politic încifrat al Cavalcadei lui Constantin cel Mare zugrăvită în modesta biserică bizantină din satul Kritza (insula Creta). O preocupare deosebită a lui Sorin Ullea a fost modul de construire al spațiului interior, uimitoarea descoperire a marelui istoric de artă austriac Alois Riegel, publicată în 1901: „o entitate abstractă
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
simți și spuse : -Apooi, și eu sunt frânt de oboseală ! Ziceți bogdaproste că este sănăos și întreg ! Noapte bună ! După ce a plecat nenea Ion, mama mi-a dat jos izmănuțele și-a mai oftat o dată când mi-a văzut fundulețul zugrăvit cu pasta moale și lipicioasă. Surioara mea a sărit din pat, ținându-se de nas : -Uuu ! Ce mai pute ! Ia-l de aici că mă sufoc ! Ce s-a mai chinuit biata maică-mea să mă curețe !... Însă , dupoă baia
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
2236 din 13 februarie 2017. 9.Tristețile Irinei Irina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate: - Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit! - Dar oamenii inteligenți și de bună credință, știu să te aprecieze, doamna Irina, spuse Violeta. Cu fața plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate:- Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit!- Dar oamenii inteligenți și de bună credință, știu să te aprecieze, doamna Irina, spuse Violeta.Cu fața plânsă, Irina privea în gol:- Oameni inteligenți și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Dumnezeu ne luminează mințile pentru a-l combate, Încheie dânsul. Păreau interziși, iar Dante se Întrebă ce pricepuseră din raționamentul său. Puțin, era sigur, poate cu excepția lui Cecco, astronomul. Se relaxă pe scaun, savurând perplexitatea pe care le-o vedea zugrăvită pe chipuri. În fond, nu era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice că interesul domniei tale În privința crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea fi meșterul cel mai disprețuit? Întrebă poetul. Ceilalți evitau să răspundă, schimbând Între ei priviri perplexe, ca și când ar fi ezitat să formuleze o judecată estetică ce putea echivala cu o condamnare. — Teza dumitale ar putea explica de ce a fost zugrăvită Roma. Dar de ce să nu fi așezat colosul deasupra ei, dacă mozaicul se referă la un episod Înregistrat acolo? Și ce oraș e reprezentat În partea din dreapta a lucrării? continuă poetul. — Poate că eu Îi cunosc numele, murmură Antonio da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da... s-ar putea, recunoscu poetul. Dar, În acest caz, mai curând decât cetatea, mozaicul ar părea să zugrăvească abandonarea ei. Prin stranietatea sa cvintuplă. — S-ar putea să fiu În stare să vă ajut eu, messeri. Toate privirile alergară spre Veniero. Căpitanul ședea Într-o parte a mesei, ușor separat de grupul celorlalți, care se Îngrămădeau În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în mine... ceva de speriat. Tu stai bine, Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că dacă mă ia la timp, mă leg să zugrăvesc toată mănăstirea Secu și să-i schimb iconostasul. — Amin! - șopti Cosette. Episodul 142 CONTINUĂ NOAPTEA DE POMINĂ Deodată, din partea în care odihnea Barzovie-Vodă se auzi un foșnet, apoi încă unul și încă unul. în urma acestor trei foșnete, spătarul Vulture și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale războiului rece, scrijelesc pe pereți desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul dezastruoase pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul apatice, ale Stoeneștilor, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că se află în secolul al XVII-lea, printre atâtea capodopere și crime? Dar să nu anticipăm. Metodiu și Iovănuț intrară în Roma pe la prânz. Spre deosebire de majoritatea clișeelor literare care în momentul când prezintă intrarea unor personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce te pătrundea până la os. Călugării intrară în oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o violetă și să-i culeagă florile chiar de sub frunze, de acolo de unde nimeni altcineva nu ar fi putut să le găsească. Domnul Farney locuia într-o căsuță în oraș, cu un alt bărbat care dădea lecții de muzică. Era zugrăvită în albastru și alb și avea perdele roz la geamuri. Nici unul dintre ei nu fusese la război. Erau printre puținii bărbați care rămăseseră în oraș. Cei care luau lecții de muzică de la celălalt bărbat spuneau că era foarte frumos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Norvegia, Suedia și Danemarca? Le cumpără mai ales negustorii și comis-voiajorii bogați. Nici nu-ți închipui cum sunt iernile în țările acelea, atât de lungi, de întunecate și de reci. Lor le place să creadă că Italia este așa cum o zugrăvesc eu în tablourile mele. Tocmai asta și așteaptă de la Italia. Așa mă așteptam și eu să fie Italia înainte de a sosi aici. Și am impresia că aceasta este viziunea pe care a păstrat-o întotdeauna, orbindu-l, așa încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și etala opera. Aduse un tablou reprezentând doi copilași italieni cu părul creț care se jucau cu niște bile. Nu sunt dulci? mă întrebă dna Stroeve. Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și la Paris zugrăvea exact aceleași lucruri banale, de un pitoresc naiv, pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
expresia curentă -, ci își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba doar de o simplificare îndrăzneață a desenului - care revela o personalitate atât de bogată și unică. Nu era numai maniera de a picta, deși carnația era zugrăvită cu o senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos; nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]