1,154 matches
-
trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui calul și se apropie de silueta zveltă pe care o vedea când și când apărând în mijlocul grupului de războinici robuști. Dar când căută să găsească un loc printre ei, ca să se poată apropia de tânără și să-i vorbească, ei se strânseră, iar un colos blond agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se justifice: — Trebuie să înțelegi, Prefectule, omul ăsta nu se odihnește niciodată, nu trăiește decât ca să salveze cetatea asta. Sunt convins că, dacă nu ar fost el, cetatea deja s-ar fi predat. Se consumă în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult bărbatul ori amantul, altele mai mult copiii. Tot așa și scriitorii: unii mai mult operele scrise, alții mai mult opera plănuită. 13. Există imagine mai încîntătoare undeva pe planetă, în sistemul solar, în univers, decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
actul acesta simbolic, puțin a ta. Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
matematician, deși reală, Timotin m-a lăsat singur și am înțeles că a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. A apărut emoționată și stângace. Ceea ce mi se păruse ostilitate îmbufnată, era timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de vii. Dar femeia aceasta e dintre acele pentru care problema frumuseții nu se pune. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. Nu simțeam nici o nevoie și n-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în clipele astea, cu o încordare de viață în toate liniile ei zvelte, cu mânecile suflecate și cu pala ei de aur pe jumătatea stângă a frunții! Încă nu pot înțelege ce s-a întîmplat... În seara asta ultimă, ne-am plimbat departe, pe șosea, "să ne luăm adio" de la natură și de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să-i Împrumute mâna. Apoi, când se făcuse mai mare, chiar mama lui, nu Wadja, Îi aducea tânărului Sammler cel zvelt și timid ciocolata caldă și croissantele În timp ce el stătea În cameră citind Trollope și Bagehot, făcându-se „englez“. El și mama lui aveau reputația de a fi excentrici și iritabili pe atunci. Nu de oameni cu compasiune. Nu ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nume de echipe și cifre, iar el și doctorul Cosbie, care și el părea pasionat de pariuri, treceau peste calcule complicate, cu mulți factori și era limpede că doctorul era fascinat și nu doar Îi făcea pe plac lui Wallace. Zveltul Wallace În costum de culoare Închisă era foarte arătos. Un tânăr dăruit În mod incredibil. Te nedumerea. — Cred că ești pe lângă cu Rose Bowl, spuse doctorul. — Nicidecum, spuse Wallace. Uitați-vă doar la analiza asta de yarzi. Am analizat cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte. Obosit și răsuflând În liniște, Sammler se Întinse. Își lăsă picioarele neacoperite. Aduse răcoarea cearceafului peste pieptul plat, zvelt. Întoarse lampa să luminze pe perdelele trase. Luxul nonintimidării de către soarta necruțătoare - așa putea să i se descrie starea. Din moment ce pământul cu totul era acum un peron, un punct de Îmbarcare, te puteai gândi cu un minimum de teroare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rațională. Ar fi trebuit să-mi terminați de citit cartea. — Și atunci aș fi aflat care e dovada irezistibilă? Sammler zâmbi prin ochelarii fumurii și ochiul orb Încercă să participe. În costumul negru, vechi, dar Îngrijit, cu trupul țeapăn și zvelt stând drept și cu degetele, care tremurau puternic de Încordare, ținându-se ușor de genunchi. O țigară (fuma doar trei sau patru pe zi) ardea Între Încheieturile stângace și păroase ale degetelor. — Voiam doar să spun că ați fi familiarizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceva de băut, în timp ce așteptăm sherry-ul tău. Sheba s-a întors cu plasturele și cu Marsala. Era însoțită de fiica ei, Polly - o fată morocănoasă și cam frumușică, de șaptesprezece ani, cu părul cârlionțat de la tatăl ei și cu corpul zvelt, slab al mamei. — Polly, ea e Barbara, prietena mea de la școală, a zis Sheba. — Bună, a zis ea scurt, aruncând o privire rapidă în direcția mea. Apoi a arătat spre cutia cu plasturi pe care o ținea maică-sa: — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o tăblie albă cu litere albastre, purtând denumirea orașului municipal. Am coborât - potop de lume - și-n învălmășeala produsă abia putui să-mi iau rămas bun - o schițare de gest, ca o ultimă politețe - de la femeia care în mersul ei zvelt mă depăși în mulțimea ce umpluse peronul. Deci coborâse în orașul meu! N-am putut să-mi dau seama dacă a răspuns celor două cuvinte de politețe pe care le-am rostit, cu înclinarea de cap cuvenită și nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
importanță, ca și funcția de a cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o anume știință superioară a relațiilor și a comportamentului social adiacent, îi dădeau echilibrul râvnit. Avea 60 de ani, părea mai în vârstă, era înalt, zvelt, cu ochii aprinși de o vioiciune veche ce stăruia să iasă mereu la iveală. Spre prânz - acum la pensie - după unele trebăluiri mărunte în gospodărie, neînsemnate, pe care le considera, însă, importante, aureolate de intervențiile lui, ignorând în această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace pe nisipul roșiatic al mării, colorat de flăcările domoale ale șemineului. Era un dans sprinten, în care zvâcnea angajată întreaga mlădiere a trupului ei subțire și zvelt. Descria cercuri cu mâna stângă aplecată deasupra nisipului imaginar, în timp ce-și rotea trupul în jurul axei sale, ca un titirez, apoi se culcă pe spate, valurile ușoare ale țărmului înaintau și se retrăgeau metronomic peste ea, vreme în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel plecase, nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei sacoșe, pe care părea să le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă curtea în bucuria lui Rex și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, în fundal, ca în adâncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiântâlnită și niște porți înalte în linii zvelte cu dantelării în fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și în clipa aceea, Keti se ivi lângă mine; purta o rochie albă, lungă, zâmbea, era strălucitoare - în fața noastră, un pod lung, foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
participase la uciderea guvernatorului Germaniei Inferior, dar reușise să-și dovedească nevinovăția și se întorsese la ai lui. Deodată, Tarosh dădu drumul lăncii și îl apucă pe Valerius de braț. Îl examină lung, din cap până-n picioare. Îi observă silueta zveltă sub veșmântul scurt de blană, umerii lați, puternici. Îi privi atent chipul. Când întâlni privirea lui Valerius, zâmbetul îi dispăru. — Ești un om care se teme, zise încruntat. — Eu sunt medic, ți-am mai spus... Sunt un om care vindecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gura. Dacă nu taci, ești mort. Am un pumnal. Valerius îi simți vârful împungându-i gâtul. — Fă cum îți spun. Cu o smucitură, omul din spatele său îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește o siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista la piept, cu pumnalul atingându-i șoldul și prins de după umeri de agresor, care-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea o bucată de lână. Tunica albastră, care în față se termina în colț, era mai scurtă pe părți, dezvelindu-i picioarele musculoase, dar zvelte. Brațul stâng susținea un scut dreptunghiular, convergent, de culoarea purpurei, în centrul căruia era o cunună rotundă de laur, galben-ocru. În mâna dreaptă își ținea coiful. Se opri și se întoarse. — Vezi? - grăsanul îl prinse iar de braț pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus. Viața veșnică... Zeul meu îmi dăruiește viața veșnică. Întotdeauna am încercat să lupt de partea Binelui... Deodată, o mână hotărâtă îndepărtă draperia de la intrare, dincolo de care se zărea cerul cenușiu din acea dimineață de noiembrie. Intră un bărbat scund, zvelt, înfășurat într-o paenula de lână. În urma lui mergea un servitor care ducea un sac mare. — Proculus! Errius Sartorius sări în picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a unei uniforme școlare... Bărbații se trag înapoi și se uită, se înfioară și privesc. Se răsucesc după ea. Închid ochii, ducându-și mâna la prohab. Uneori, când mă văd în spatele micuței mele prietene, strecurându-mi mâna în jurul taliei ei zvelte și elastice, se uită la mine, vrând parcă să-mi spună: — Dar fă ceva, omule, da? Nu-i mai da voie să se învârtească pe aici în halul ăsta. Ce naiba, doar tu ești răspunzător. Am discutat cu Selina despre înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum e să fii mincinos? — Nu-i chiar așa de rău. Cam cum e să fii idiot? Să te plimbi prin Lake District? M-am uitat prin cameră, la patul răvășit, la peria de păr, la valiza care fusese golită. Zvelt, în vârstă de treizeci și șase de ani, tată a doi copii, cu educația lui, cu privilegiile lui - ce căuta Alec în cocioaba asta închiriată? Am băut pernod sau paranoid dintr-o sticlă de un kil, cu o etichetă Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]