635 matches
-
o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm că poetul a cunoscut o, este doar condiționarea fizică ce întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o filosofie, ca etapă obligatorie spre cunoaștere, așa cum și fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm că poetul a cunoscut o, este doar condiționarea fizică ce întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
printre japonezii bogați, îi urăște și îi admiră în același timp pe cuceritorii inscrutabili, de a căror superioritate ca rasă este obligat să se convingă cu prilejul fiecărei confruntări. Iată ce gândește, la un moment dat, Childan (al cărui nume, pus în relație cu englezescul child, sugerează infantilitatea social-culturală): "Așa conduceau japonezii, nu brutal, ci cu subtilitate, cu nevinovăție, cu abilitate încântătoare. Dumnezeule! Suntem niște barbari în comparație cu ei, își dădu seama Childan. Nu suntem decât niște prostănaci în fața unei asemenea rațiuni neîndurătoare. Paul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
state of man”). „Priviți-l cât s-a depărtat de noi”, va spune Banquo în finalul scenei, văzându-l cufundat în gânduri. Răspunsul lui Macbeth e straniu: îl obsedează „lucruri de demult, uitate”. Oare întâlnirea cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relație cu o mai veche viziune interioară? Fără îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în contextul creștin propriu lui Shakespeare, această „uzurpare” a formei nu are cum să nu fie pusă în relație cu demoniacul 1. Ne amintim că tema formei „uzurpate” este introdusă în Hamlet de apariția spectrului. La un prim nivel, termenul ne trimite la dezbaterea din epocă referitoare la strigoi și la una dintre interpretările date fenomenului: mortul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
social, estimat prin diverse măsuri, o proliferare a grupurilor de interes și a asociațiilor voluntare. Încrederea politică a fost însă serios afectată de comportamentul politicienilor în funcție de-a lungul a două decenii. Concluzia analizei celor două țări poate fi pusă în relație cu concluziile analizei țărilor incluse în WVS. Relația dintre cele două tipuri de încredere nu este simetrică, crede Newton. Stocuri viabile de capital politic nu se pot acumula în țări cu niveluri scăzute de capital social, dar la fel de bine capitalul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
abordarea lui Adorno referitoare la personalitatea autoritară care evită pe cât posibil ambiguitățile măsurilor bazate pe un singur item; ea înregistrează atitudinile contrare valorilor de egalitate, neutralitate, cooperare și libertate, pe care le atribuim în general democrației. Scalele astfel construite sunt puse în relație cu participarea voluntară. Prima descoperire este numărul mare de respondenți care afirmă o participare anterioară. Dacă și participarea pasivă este importantă așa cum descopereau Wollebaek și Selle atunci aceasta trebuie luată în calcul. Introducând participarea anterioară în diversele modele de regresie
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
faceți un scurt comentariu în legătură cu persoanele care poartă numele pe care eu le voi rosti în secundele următoare. Nu bârfim, aici nu e o bârfă... ne interesează partea de om politic a acestor persoane... Dacă analizăm termenii cu care sunt puși în relație bărbații și femeile, vom constata un dezechilibru pronunțat între cele două categorii. Avem de-a face cu „clasica” prezentare stereotipă a femeilor și a bărbaților în cultură și societate (Grünberg, Miroiu, 1997, p. 88-89; Dragomir, Miroiu, 2002, p. 341-344.), ilustrată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
efectelor polului de creștere. O politică sistematică este necesară pentru a selecta acele proiecte de investiții și acei investitori care promovează creșterea eco-nomică și produc efecte de antrenare pozitive, în amonte și în aval, care transferă tehnologii și, în general, pun în relație diferitele resurse existente. Aceste politici de dezvoltare au menirea de a genera și supraveghea un proces cumulativ de creștere și de a atenua asperitățile asimetriilor acestuia, de a promova inovarea și organizarea, de a valorifica potențialul diferit al regiunilor, diferențe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris într-un fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon Press, Oxford, 2001.</ref> Nu se cer înțelese doar propozițiile celuilalt, ci și atitudinile sale, dacă susține sau nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum ar fi dat și de la sine înțeles, dincoace de orice mod al unei determinări aparte. Imediat va fi pusă în relație lipsa de sens cu faptul de a fi absurd. „Și numai ceea ce este lipsit de sens (das Unsinnige) poate să fie absurd (widersinnig).“ Este ceea ce ar putea fi recunoscut în cazul unui dezastru natural. „Ceea ce este simplu prezent (das Vorhandensein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este absurd“. Probabil a dorit să rezume pentru alții cele spuse de Tertulian și, în acest scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi recunoscut, la Kierkegaard, în acceptarea paradoxului ca maximă improbabilitate: „ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil“. Însă, repet, e cumva fără sens a pune în relație directă maniera în care Kierkegaard înțelege paradoxul absolut cu un vechi fragment din Tertulian. Cred mai curând că are loc o întâlnire fericită a celor două moduri de înțelegere. Pentru gânditorul danez, știm bine, nimic nu se compară cu evenimentul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
realităților de atunci la cele de acum, examen trecut, de asemenea cu bine, mai ales că nu lipsesc deloc similitudinile ușor ducătoare în ispită. Planurile în care se desfășoară cartea sunt mai multe. Autorul izbândește să le ordoneze, să le pună în relație și să tragă concluzii bune conducătoare de adevăr și învățăminte. Sunt avute în vedere în egală măsură aspectele demne de apreciat și cele demne de privirea noastră 5 critică, scriitorul în primul rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai mici, de cele mai multe ori ostile unele altora”. După toate probabilitățile, autorul a preluat informațiile la mîna a doua, din presa franceză. Nu întîlnim nici o referință la Maiakovski sau Burliuk, în schimb sînt anexate abuziv futurismului școli poetice simboliste (acmeismul, pus în relație cu „mișcarea franceză numită paroxism”) sau postsimboliste (adamismul, care dezvoltă „o concepție anarhică a poeziei”): „Pe cîtă vreme acmeismul caută să-și realizeze idealul, asumîndu-și pe cît se poate mai multă cultură, adamismul o îndepărtează în folosul nudității de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sincretice de artă nouă, relațiile privilegiate cu avangardele străine beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
devine inteligibilă din punct de vedere filozofic decât dacă este raportată în mod deliberat la o dimensiune a ființei în care nu mai intervin nici cunoașterea conștiinței, nici cea a științei, care este o formă elaborată a sa, dacă este pusă în relație cu viața și numai cu ea. Aceasta este prima implicație a afirmației potrivit căreia cultura este cultura vieții. Ea nu înseamnă doar că, într-adevăr, cultura este autotransformarea vieții. Această autotransformare nu poate fi orbească, ci trebuie, de vreme ce țintește către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
relația dintre artă și tendințele spre misticism a unor pseudo-artiști sau a unor falși mistici cu pretenții de artiști de geniu ce, prin manifestările lor, infectează spațiul cultural-artistic cu diverse lucrări din sfera kitsch-ului: Ideile mistice trebuie să fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate; / Paternul act întru Feminitate. Construcțiile aforistice, frecvente, pot fi, de asemenea, puse în relație cu amintita preferință a poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și fricii; Trădările fac istoria; În hybris / Trădarea și frica gemene-s: / Viață și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
corporativă 142 142 dar nu poate furniza asigurarea absolută că nu se va produce niciuna dintre acestea; în al doilea rând, putem și trebuie să ținem cont de echilibrul costbeneficii la crearea controlului în cadrul organizațiilor. Costul controlului trebuie să fie pus în relație cu beneficiile oferite, inclusiv cu reducerea riscurilor vizate. Deciziile luate la crearea controlului necesită acceptarea anumitor niveluri de riscuri, rezultatele sau acțiunile neputând fi anticipate; e) un control eficace necesită menținerea echilibrului între: autonomie și unitate. Pentru a păstra acest
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
ai lui Althusser sau unii feminiști. Studiile culturale cu caracter contextualist propun o lectură a textelor culturale în termenii luptei actuale din cadrul culturii și societății contemporane; analiza ideologică este așadar situată în cadrul dezbaterilor și conflictelor socio-politice actuale și nu doar pusă în relație cu o anumită ideologie monolitică presupus dominantă și nici cu anumite modele ale culturii de masă care o echivalează pur și simplu cu manipularea sau dominația ideologică în sine. Un mod de a contura un profil al ideologiilor culturii media
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu sens diferit. În lingvistica distribuțională, sensul este o funcție a distribuției - verbe ca a spune, a declara, a explica au toate un sens dicendi și un amplu număr de contexte în comun, ceea ce înseamnă că studiul vecinătăților poate fi pus în relație cu sensul. în gramatica generativă, sensul este ansamblul a trei tipuri esențiale de unități de sens: mărci semantice, diferențiatori și restricții selective. De exemplu, substantivul casă, ale cărui trăsături semantice distinctive sunt spațiu de locuit, prevăzut cu încăperi, construit de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
achizițiilor subiectului, calitatea și cantitatea procesului informativ și formativ în care este implicat subiectul într-o anumită perioadă de timp. O perspectivă interesantă asupra procesului de evaluare și diagnostic pentru persoanele cu cerințe speciale a fost propusă de Păunescu. Acesta punea în relație calitatea componentelor structurii genetice și morfofuncționale a persoanei și calitatea componentelor sistemului personalității. Abordarea integrală și integrată a acestor componente în procesul de evaluare permite apropierea de un diagnostic complet și nuanțat, care să orienteze intervenția în raport cu resursele biologice, fiziologice
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]