638 matches
-
schimbul de însemne sau stabilirea sensului. A comunica politic înseamnă a pune în comun opinii, argumente, dictoane referitoare la comunitate. Asistăm astăzi la o criză a politicului care vizează atît reprezentarea, cît și participarea cetățenilor. Este incitantă ideea de a pune în relație tendința recentă de dezangajare și de respingere a politicii profesionalizate, pe de o parte, și mediatizarea crescîndă a activității politice, pe de altă parte. Însă procedînd astfel, ar fi ca și cum am elimina total ipoteza optimistă despre o opulență comunicațională care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
incalculabilă pentru cel în cauză. În acest timp genetic, fiecare încearcă să-și păstreze poziția socială dobîndită anterior, la fel și o parte din bunurile care-i definesc personalitatea. Timpul ordonator spulberă timpul genetic, deoarece marchează adaptarea individului la mediu. Pune în relație oficială indivizii, care nu mai sînt percepuți ca anonimi, ci devin cunoscuți ca purtători ai unor poziții sociale distincte; este un timp static, care acționează, printr-o combinație de consens și constrîngeri, la ordonarea acțiunilor umane. El desocializează și, în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
omenească. Cum răul este evident în viața de toate zilele, acest fapt trebuie să-și aibă o explicație mai aparte . Revine la posibila origine iraniană a celor două motive, scufundarea cosmogonică și fraternitatea dintre Dumnezeu și Satan. Acestea pot fi puse în relație cu vechea mitologie zurvanită în care cosmogonia presupune o contribuție negativă, prezența Adversarului. Doar că, înainte de toate, opera cosmogonică presupune un sacrificiu originar, divin. Este ceea ce indică, într-o formă deja elaborată, vechea literatură orientală . „Prin săvârșirea sacrificiului, întreaga Creație
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apropierea și contactele strânse cu Statele Unite ale Americii: „Va veni o zi când vom vedea cele două tabere imense, Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei, așezate una în fața celeilalte, dându-și mâna peste mări, făcând schimb cu produsele lor, punând în relație comerțul lor, industriile lor, artele lor, geniile lor, defrișând globul, colonizând pustiurile, perfecționând creația divină sub ochii Creatorului” (Gaillard, Rowley, 2001, 9). În ce măsură oare perspectivele deschise de Saint-Simon, Mazzini și Victor Hugo au cunoscut o dezvoltare în deceniile care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
respect și admirație față de informațiile conținute în opera sa. Aceeași admirație față de Aristotel a fost exprimată de numeroși filosofi ai vremurilor moderne, care au apreciat modul cum a fost criticată concepția lui Platon despre suflet, felul în care au fost puse în relație de dependență viața sufletească și condițiile de dezvoltare etice, modul cum sufletul platonic a fost raportat la determinismul său etic, faptul că manifestarea acestuia a fost păstrată în domeniul științelor naturii. Lui Aristotel i-a fost de mare ajutor descoperirea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
limbajul politic și conferindu-i plasticitate și suplețe. Presupunând o formă particulară de inferență, metafora implică efecte și valori comunicative indirect vehiculate, într-o perspectivă pragmatică ce nu poate să neglijeze legăturile contextuale și raporturile cu utilizatorii. Capacitatea de a pune în relație domenii extrem de diverse, de a le apropia sau chiar de a le face să fuzioneze reprezintă principiul funcționalității metaforei, iar aptitudinea de a stabili conexiuni inedite depinde de cunoștințele, de imaginația și, nu în ultimul rând, de intenția locutorului, care
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
social, orizontal, exterior unui program sau măcar unui ideal interior care orienta particularitățile insului spre un model trans-individual. în Grecia veche, eleutheria pare să aibă, potrivit etimologiei sale, două dominante semantice. Ea exprimă, pe de o parte, ideea de alegere pusă în relație cu voința. în limitele condiției umane și ale legilor cetății, voința omului e suverană, neconstrînsă, nestînjenită în opțiunile ei. Libertatea revine la a merge unde vrei (Sofocle, în Antigona, versurile 444-445 ; Epictet, Lucrețiu), la a-ți orîndui propriul fel de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
democrație, viața este cum o vrea fiecare Cicero : Ce înseamnă libertatea? Puterea de a trăi cum vrei Aceeași definiție a libertății se întîlnește la Sofocle, Herodot, Lysias, Isocrate, Xenofon, Demostene. Platon e un izolat atunci cînd, tematizînd filozofic libertatea, o pune în relație decisivă cu intelectul, cu gîndirea în întregul ei. în genere, libertatea este înțeleasă ca libertate de alegere, iar sensul comun al acesteia din urmă rămîne raportat în lumea greco romană nu atît la rațiune și discernămînt, cît la voință. Chiar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai puțin zgribulite asupra lor înșile, determinase etaje diferite de ființe caracterizate prin temperatura lor contemplativă. Restaurarea omului consta pentru Origen în vastul traseu de-a lungul căruia, atrasă și susținută de Christos, ființa își va recupera, prin nesfîrșite transmutații puse în relație cu treptele universului, ardoarea unitivă și capacitatea de cunoaștere intelectuală. Recuplat la Focul divin pe care îl va contempla cu ochii lui Christos , omul își va realiza astfel statura de ființă universală. Elementele sale reci, grele, individualizante trupul sensibil și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Baumgarten, Anselm folosește această idee a construcției ierarhiei din atribute, existența fiind un suport pentru această construcție; iar aceasta primește la rândul său sens prin intermediul atributelor. Conceptul de "existență" a lui Anselm este un concept construit în manieră neoplatonică și pus în relație cu conceptul ierarhiei lumii. Existența privită astfel ne apare nu ca un predicat real, ci ca un predicat transcendental și doar printr-o folosire logică poate lăsa impresia folosirii unui predicat real63. Iată care este prima formulare a argumentului prezentată
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu poate fi gândit este înțelept. Dumnezeu este acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit. Dumnezeu este înțelept 76. Anton Adămuț și Alexander Baumgarten, consideră că putem privi credința ca un act de conservare ce ne pune în relație corectă cu Dumnezeu și prin care putem reflecta asupra conținutului acestei relații speciale, iar rațiunea are un rol important în înțelegerea acestei relații și în actul reflecției asupra ei. Prin urmare "Anselm nu ne impune să credem, el ne propune
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nedepășit în scopul universal de a fi el însuși 349. Aristotel a extras o consecință importantă din imuabilitatea divinității. O ființă care nu se poate schimba, nu poate avea nici o potențialitate inactualizată în realitatea sa. Orice poate fi, este. Contingența, pusă în relație cu divinitatea concepută astfel, poate însemna doar că anumite efecte care puteau să se producă nu s-au produs. Dar divinitatea fiind necesară, înseamnă tot ceea ce e capabil de a fi și astfel, orice relație dintre divinitate și evenimentele contingente
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Sunt multe interpretări pentru acest simbol, dar în general se acceptă înțelesul analitic: "L adevărat" adevărat cu necesitate prin înțelesurile termenului implicat. Hartshorne face o diferențiere între necesitatea simplă, condițională și necesitatea absolută. Dintre acestea două, doar necesitatea absolută trebuie pusă în relație cu argumentul ontologic. Existența divină este prin definiție necondiționată, iar necesitatea sa poate fi doar absolută 394. Logicienii și filosofii interesați de argumentul ontologic l-au atacat considerând că existența nu este un predicat, dar s-a omis faptul că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ca un individ să poată fi imaginat, este nevoie ca stările sale să-l exemplifice în mod necesar, fără riscul eșecului iar acesta poate fi considerat un individ superior 397. Pentru a vedea care sunt caracteristicile perfecțiunii, acest concept este pus în relație și analizat împreună cu conceptul contingenței. Hartshorne numește "contingente" acele concepte a căror exemplificare sau non-exemplificare poate fi contingentă sau care sunt capabile și de a fi și de a nu fi exemplificate. Plecând de aici, propune "argumentul universal al toleranței
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
există, o poziție care ar trebui să ofere un oarecare confort"416. Timp și modalități: Hubbeling și Oppy Filosofii au făcut distincții utile sau mai puțin utile între posibilitatea reală (de re) și posibilitatea logică (de dicto). Posibilitatea reală este pusă în relație cu viitorul în cadrul teismului neoclasic deoarece o posibilitate reală se referă la o capacitate reală a lumii de a produce o anumită stare de lucruri. Posibilitatea logică este interpretată în raport cu temporalitatea și din această perspectivă se poate spune că nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
modalitate, se poate afirma că Dumnezeu este o ființă necesară. Teza temporalității propusă de Hartshorne este foarte importantă pentru ca acesta să poată duce la bun sfârșit reconstrucția corectă a argumentului ontologic. Termenii modali sunt redefiniți printr-o perspectivă temporală și puși în relație unul cu altul. Actualitatea și posibilitatea implică timp. Actualitatea reprezintă trecutul (ceea ce a fost deja actualizat), posibilul reprezintă viitorul (ceea ce nu a fost încă actualizat), iar prezentul se referă la activitatea curentă de a deveni actual a ceea ce anterior a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cumva, într-o condiție sau alta care este compatibilă cu perfecțiunea. Se poate face o distincție și în cazul ființelor umane, dar numai în cazul divinității existența este caracterizată prin necesitate 441. Există patru poziții care pot fi asumate dacă punem în relație divinitatea cu variabilele "existent" sau "non-existent": A. Divinitatea nu poate fi cunoscută în mod consistent. B. Divinitatea poate fi cunoscută în mod consistent, fie ca existentă sau non-existentă. C. Divinitatea poate fi cunoscută în mod consistent, dar numai ca non-existentă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cu sens diferit. În lingvistica distribuțională, sensul este o funcție a distribuției - verbe ca a spune, a declara, a explica au toate un sens dicendi și un amplu număr de contexte în comun, ceea ce înseamnă că studiul vecinătăților poate fi pus în relație cu sensul. în gramatica generativă, sensul este ansamblul a trei tipuri esențiale de unități de sens: mărci semantice, diferențiatori și restricții selective. De exemplu, substantivul casă, ale cărui trăsături semantice distinctive sunt spațiu de locuit, prevăzut cu încăperi, construit de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
exercițiul vorbirii. Discursul este inclus într-un interdiscurs Discursul nu capătă sens decît în interiorul unui univers format din alte discursuri printre care el trebuie să-și croiască drum. Pentru a interpreta cel mai mic enunț, trebuie ca el să fie pus în relație cu tot felul de alte discursuri pe care le comentăm, parodiem, cităm. Fiecare gen discursiv are propriul său mod de a administra multitudinea de relații interdiscursive: un manual de filosofie nu citează în același fel și aceleași surse ca un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de a administra multitudinea de relații interdiscursive: un manual de filosofie nu citează în același fel și aceleași surse ca un animator de vînzări promoționale. Simplul fapt de a include un discurs într-un gen (conferință, telejurnal) înseamnă a-l pune în relație cu un ansamblu infinit de discursuri aparținînd aceluiași gen. 2. Enunț și text Pentru a desemna producțiile verbale, lingviștii nu dispun numai de termenul "discurs", ci recurg de asemenea la enunț și la text, care primesc definiții diverse. Noțiunii de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
modernă. Se stabilește astfel o distincție între corespondența privată, scrisă de mînă, și corespondența administrativă sau comercială, care este dactilografiată. Prima circulă de la individ la individ, produce texte unice, care păstrează urmele singularității scriptorului ei; cea de-a doua nu pune în relație doi indivizi: chiar dacă este semnată de un responsabil, ea circulă de la un organism oficial la un client sau consumator și produce texte prefabricate, ale căror copii pot fi păstrate. Caracterul standardizat al dactilografiei materializează oarecum acest anonimat. Spațialitatea textului Odată cu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
opune teleconferința telefonică telefonului tradițional sau radioului; - numărul nelimitat de destinatari reprezintă o consecință a absenței contactului fizic. În locul unei enunțări între două persoane sau cu un public mai larg grupat în același loc (curs, conferință, spectacol), radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat; - caracterul static sau nu al interlocutorilor depinde, de asemenea, de mediu: radioul de mașină presupune un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
familie. Scena înglobantă este cea a discursului politic, ai cărui parteneri sînt legați în spațiul și în timpul unor alegeri. Scena generică este cea a publicațiilor prin care un candidat prezintă alegătorilor săi programul. Scenografia este cea a corespondenței private, care pune în relație doi indivizi ce întrețin o relație personală. Or, această scenografie invocă în al treilea paragraf garanția unei alte scene de vorbire: "un fel de gîndire în comun, așa cum se întîmplă seara, în jurul mesei, în familie". Astfel, se presupune că cititorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și un "voi", al doilea nu conține decît un "eu", dar ambele încearcă să includă cititorul în text. "Noi" și "voi" împreună Iată un text care aparține unui gen scurt și cu multe constrîngeri: oferta de locuri de muncă. Aceasta pune în relație o întreprindere care se erijează în enunțiator și un cititor interpelat la persoana a doua, căruia i se atribuie locul celui care caută un serviciu. Mai exact, textul pune în relație un "noi" și un "voi" a căror referință se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]