1,887 matches
-
reprezentațiile au fot suspendate. După repetițiile generale, autoritățile maghiare au interzis montarea baletului în 1931 și în 1941, astfel că Aurel Milloss îl va putea monta în 1942, în afara țării, la Milano, iar în Ungaria el nu va putea fi pus în scenă decât după moartea compozitorului, în 1945. Și autorităților comuniste de la noi le-a fost teamă de acest subiect. O întâmplare fericită pentru mine a făcut să pot asista la vizionarea prezentată de Oleg Danovski înaintea premierei, în fața tovarășilor de la Ministerul
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
de teatru conținînd piesele Vitellius și Ospătarul, prezente și în ediția apărută anul acesta în limba română la Editura Curtea Veche în traducerea Anamariei Pop. Vitellius a primit în anul apariției premiul criticii, iar Cheia, care dă titlul ediției românești, pusă în scenă din 2005, a primit premiul pentru cea mai bună piesă. A mai publicat două romane, Aki nincs (Cel care nu este, 1999) și Zehuze (2007), și două volume de eseuri, Valami Figaro-féle alak (Un gen de figură- Figaro, 1993) și
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
un exercițiu de stil? Mai degrabă ca pe-un exercițiu de stil. Îl recitesc frecvent pe Shakespeare. Majoritatea oamenilor nu recitesc prea des clasicii, nici măcar oamenii din lumea teatrului, nu-l recitesc pe Shakespeare decît atunci cînd trebuie să-l pună în scenă, dar eu îl citesc pur și simplu. Într-o vară i-am citit de două ori operele complete. A fost o experiență foarte interesantă, pe care aș vrea s-o repet, deși nu e prea simplu, pentru că îți ia ceva
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un fiu al veacului, produsul epocii mele. Regizorul care-a pus în scenă Cheia, care a fost un mare succes în Ungaria și pe care-o consider cel mai fericit moment din activitatea mea teatrală, mi-a spus că a găsit în piesă ecouri din Beckett, din teatrul absurdului, de care eu nu
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
putea citi, scris cu litere mari, de tipar, textul de mai sus. Fraza asta mă urmărește și revine mereu pe buzele mele. Mă gîndesc la Cehov. Ciulei spunea că întotdeauna a știut că cel mai greu la Cehov este să pui în scenă, să regizezi aerul dintre personaje. Aiuritele tăceri ale aiuritelor ființe ce sîntem. Povara legăturilor. Ce este dincolo și dincoace de ceea ce credem că știm. Calea către taina lucrurilor. Calea către miracol. Acolo, în spectacol, amestecul este sublim și în el
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama din filmul lui Netzer, vine dintr-o deplină ancorare în prezent, dintr-o tenacitate care-și are momentele ei dramatice, la propriu și la figurat, pentru că mama știe să se pună în scenă când este nevoie, dintr-o voință de a controla pe deplin existența fiului captat prin fire invizibile în spațiul matricial. Pe fundalul unui accident de mașină care-l are ca protagonist pe fiul ei interpretat de Bogdan Dumitrache, accident soldat
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
are mereu la ea, cu ea, dragostea ca formă pură. Pentru viață. Și, deci, și pentru meserie. Cu alte cuvinte, omenescul. Pe urmă, a fost debutul de la Teatrul Național din București, în 1994, cu Ondine, în spectacolul cu același nume, pus în scenă de Horea Popescu. Și a intrat în trupă. În 1995, am văzut-o în Aici nu mai locuiește nimeni, filmul Malvinei Urșianu. În doi ani, devenise o certitudine a talentului ei mare și complex, a devoțiunii ca stil de existență
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus, conchide Lepenies, „a fost imaginea unui stat care punea în scenă politica precum o operă de artă, totală, care deposeda masele de orice gândire proprie, năucindu-le prin serbări...” Găsim la Benn, în chiar formularea sa, un „principiu al justificării lumii ca fenomen unicamente estetic.” Frumos se mai amăgesc poeții când
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire critică a lui Virgil Nemoianu. Toate marile studii de mai târziu, fie că e vorba de „Mircoarmonia”, de „Îmblânzirea romantismului” sau de „O teorie a secundarului”, pun în scenă, în ecuații diferite, această dinamică foarte subtilă dintre Centru și periferie. Și mai ciudat e, însă, că acest topos - care face cât o poetică de autor - e prezent în mai toate studiile din perioada românească. Atenția față de microfenomen, combinată cu
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
întemeiere argumentată ori resursele financiare necesare. "Este o utopie să credem că pachetul legislativ referitor la regionalizare ar fi bine făcut, oportun, util cetățenilor României și că ar garanta prosperitate și stabilitate economică. Este de fapt o mare manipulare politică pusă în scenă de USL, dar în principal de partidul stat PSD. În același timp, este și o dovadă de inconștiență politică, în condițiile în care efectele regionalizării vor fi enorme la scară economică, socială, demografică și culturală", a spus fostul premier, sâmbătă
MRU susține că USL pregătește o lovitură de stat by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36779_a_38104]
-
se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular expresionist leneș. Oriunde te-ntorci, aceeași proliferare de organe bolnave și de eviscerări strict decorative: „mâinile erau un evantai prăbușit”; „fața mea și-a amintit totul despre dorință/ despre parfumul
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
actrițe, de capacitatea ei de a spune totul, atât prin cuvinte cât și, în egală măsură, prin vibrația brațelor care „vorbeau” cu aceeași pregnanță despre întregul ei tumult sufletesc, urmărind-o pe Maia Morgenstern în 1995, în Dama cu camelii, pusă în scenă de Răzvan Mazilu, la Teatrul Național din București. Sub bagheta aceluiași regizor-coregraf, am revăzut-o în 2012, de astă dată la Teatrul Odeon, interpretând rolul titular din piesa lui Martin Sherman, Când Isadora dansa. Din nou, mișcarea ei firesc expresivă
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
cît de dor mi-a fost să stăm împreună aici, atît de aproape de miracol. Îmi las capul pe spate și urmăresc nimfele și îngerii, alegoriile paradisiace. Tematica picturii de pe plafon este Povestea. Nimic nu-i întîmplător, nu-i așa?... Spectacolul pus în scenă de Purcărete în 2009, Uriașii munților de Luigi Pirandello, vorbea, poetic, tandru și inițiatic despre cum se face teatru. Artă. Un fel de aventură, de du-tevino, pe căile seducției, ale inspirației și ale fanteziei. „La voce della Luna”... așa începea
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
de amintiri, ea devine un adevărat roman al faptelor mărunte (și prin aceasta, esențiale) cum nu sunt prea multe la noi. Cu o sinceritate aproape crudă, dar nici o clipă inelegantă, severa profesoară de la Universitate își lasă deoparte necesarul olimpianism și pune în scenă un întreg ceremonial al tandreții. E un spirit ludic (de multe ori pomenește despre plăcerea de a fredona, în vacanțe, cântece transilvănene) dotat cu un surprinzător simț al dramatismului. Studentă fiind, se îndrăgostește iremediabil de viitorul critic și istoric literar
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
Sturza (în Basarabia), cu tribulațiile sociale cunoscute. Titlul propune o replică în răspăr la An American in Paris - ce trimite, printre altele, la o operă de George Gershwin, un film de Vincente Minelli și un roman popular de Margaret Vandenburg, punînd în scenă o „ficțiune a străinului” desfășurată în multiple ipostaze. Căci „străin” e și americanul Martin, ajuns nu se știe cum la Brașov și condus în tren, nu se știe de ce, spre Chișinău de Anton Șleahtițchi, la rugămintea unui prieten; dar și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
nici un erou principal muncitor. A fost ciopârțită? Nu mă compar cu Alexei Tolstoi, nici cu vreun alt mare scriitor. Dar aici nu știu ce să fac, în fața persecuției sistematice de care am parte de la Beniuc, care în același timp mânjește hârtia și pune în scenă niște lucrări literare care nu plac nimănui, nu folosesc nimănui, și sunt lăudate de frică. Tovarășe Țugui, vă rog, să se isprăvească odată campania surdă pe care o duce Beniuc împotriva mea, prin vorbe, intrigi, prin Gazetă, prin direcția gen
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
de „window-shopper”: un personaj viu, colcăind de aspirații, sufletești și materiale deopotrivă, însă rămas cu nasul lipit de vitrinele colorate. Valoarea volumului - unul dintre cele mai puternice din literatura tânără a ultimilor ani - stă, toată, în această dialectică atracție-respingere, reificare-umanitate, pusă în scenă într-o diversitate stilistică amețitoare, puțin accesibilă poeților de azi.
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
Danez, unde a ajuns ulterior prim solist, Johan Cobborg a devenit apoi prim solist la Baletul Regal din Londra, tot aici începând și cariera de coregraf, în 2005, tocmai cu o ediție a baletului La Sylphide, după care a mai pus în scenă și alte lucrări. Mai întâi a dansat în rolul lui James, în șapte montări diferite ale acestui balet, după care a semnat respectiva adaptare coregrafică pe mai multe scene de prestigiu, între care o amintim pe cea de la Bolșoi din
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
rețetă excelentă (a folosit-o de pildă cu succes și Christophe Donner în romanul său despre Ludovic al XVII-lea, Un rege fără viitor) pentru a oferi multă informație istorică și culturală condensată atrăgător, într-un stil decontractat, pentru a pune în scenă o multitudine de puncte de vedere, de unghiuri de abordare, pentru a spune adevăruri incomode (sînt cîteva demne de reținut în acest roman), pentru a relansa și a extinde discuția despre un personaj atît de controversat și în rîndul celor
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
a trăi într-un deplin acord armonic, împins până la rigorile unui estetism intransigent, codul etic pe care-l asumă elită societății. A trăi cu stil și a muri cu stil, fie acesta și kung-fu este ceea ce filmul lui Wong Kar-Wai pune în scenă. De menționat că artele marțiale reprezintă filosofia acestui stil de viata, ca înfruntările dintre maeștri pun în acord lupta cu un joc al minții, un joc de subtilități învăluit în complicate parabole însoțite de o gesticulație care le armonizează. Biografia
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
ai secolului trecut, în orașul rusesc Tambov. Locuiești și profesezi la Halle, în Germania. La Universitatea „Martin Luther” le predau studenților de la slavistică un curs de literatură rusă a secolului XX. De peste zece ani conduc și un teatru studențesc, DADAZ. Punem în scenă scrieri ale avangardiștilor ruși și germani, atât în rusă, cât și în germană. Spune-ne câte ceva despre cărțile tale. Mi-a apărut acum o carte la Moscova, care se intitulează Zwutscharnost («Poezia sonoră», sau «Plin de sunet», un cuvânt care
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
în perioada lectoratului) și apoi în Cluj, celălalt la Roma, Zaciu și Papahagi conferă dialogului lor epistolar o înălțime intelectuală frisonantă. Fără patetisme și fără savanterii indigeste (de altfel, chiar dacă nu primează, anecdota stă la loc de cinste), cei doi pun în scenă un nemaipomenit recital de informații, sugestii și idei. Își recomandă, de la distanță, cărți nou apărute la noi (Princepele lui Barbu plăcându-le deopotrivă) sau încă netraduse (Papahagi descoperă, în 1969, în Italia, romanul lui Marquez, Un veac de singurătate, necunoscut
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
au dispărut la rândul lor. Imperiul marxist al libertății obținute pe cale revoluționară nu este altceva decât o lume post-politică29. Să ne oprim puțin la felul în care Marx se raportează la predecesorii săi, Kant și Hegel. Astfel, în timp ce burghezia franceză punea în scenă revoluția de la 1789 și burghezia engleză își consolida interesele economice la nivel global, burghezia germană, fragmentată și incapabilă să acționeze ca o clasă, isi punea speranța în bunăvoință individuală, în revoluția bunului simț așa cum era această prezentată în Critică rațiunii
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și pace, regia Piotr Fomenko și Gogol: Bulevardul Nevsky, semnat de Ruslan Kudashov. Personalități marcante din lumea filmului, ca Marisa Paredes, cunoscută nouă din filmele lui Pedro Almodóvar (Tacones lejanos, Todo sobre mi madre) va interpreta rolul mamei în Hamlet pus în scenă de Lluis Pasqual la Teatrul Arriaga din Bilbao, iar Norma Aleandro, deținătoare a Premiului Oscar pentru rolul interpretat în Historia oficial, revine în Columbia, jucând aceeași piesă cu care a debutat în Bogotá în 1986: Sobre el amor y otros
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]