6,950 matches
-
personal lucrările de amenajare. Meșterii montau ferestre împărțite în pătrate, cum el nu mai văzuse; aduceau nu pânză de in sau alabastru, ci plăcuțe înguste de „cristale transparente“, o sticlă foarte rară, produsă în cuptoarele de la Tyrus. Și ziua pătrundea înăuntru, împreună cu cerul, soarele și grădinile. Împăratul trecu într-un pavilion alăturat, unde se asambla o galerie de picturi. Pentru tânărul Împărat, care colecționa obiecte de artă de orice gen, soseau daruri minunate, din toată orașele imperiului și din regatele aliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și mimi. În palatia domneau veselia și confuzia. Conjurații se adunară din nou - un grup mic, nelinișit. — Palatele sunt pline de lume, vom putea să ne mișcăm în voie, zise Saturninus. Cu toții căzură de acord că trebuiau să acționeze acolo, înăuntru. — În oraș, nimeni nu va ști nimic până când nu le vom spune noi. Iar dacă vom fi nevoiți să respingem mulțimea, palatul e locul cel mai ușor de apărat. Până în acel moment nu se ivise însă nici o ocazie favorabilă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul, stă o clipă aplecat scotocind Înăuntru (nu prea văd ce caută), dar, iată, a scos un plic nu tocmai voluminos, pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama că trebuie să fac pe dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama că trebuie să fac pe dracu-n patru și să-l Împing să-l deschidă), deci Îl deschide, se uită Înăuntru, umblă cu degetele printre (a, iată, se vede acum) niște fotografii, alege una sau, mai precis, o caută, aruncă plicul alături de o carte pe masă (ba chiar deasupra cărții, e bine să fim atenți la amănunte că nu știi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și În lipsa mea, dacă nu aveți ceva mai bun de făcut!“. Pe hol Însă mi-am dat seama că trebuia să existe ceva important ce i-a Împins să-mi dea atâta atenție și să mă discute. M-am Întors Înăuntru ca să aud, din curiozitate, ce anume i-a râcâit din modul meu de a fi, care este motivul principal al invidiei lor, să-l cunosc și să pot să mă apăr În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte devreme, cu un zumzet ciudat În corp; eram posedat de o stare specială, de parcă intraseră mii de muzici În mine; fără să vreau, parcă le Înghițisem din greșeală ca pe niște bondari și acum cântau fără voia mea acolo, Înăuntru; eu le ascultam uimit, ca și cum aș fi ascultat ceva străin, cântam și eu fără să știu ce m-a apucat și nu mă puteam opri să nu cânt, pentru că nu știam unde era butonul acela ascuns pentru Întreruperea muzicilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a continuat În gara unde coboram, căci și acolo mă aștepta E. pe peron, de data aceasta singură. Privirile ei nu mă mai căutau Înăuntru, ci s-au fixat de la Început asupra mea, m-au luat În stăpânire ferm, fără să mă mai părăsească. Ea s-a apropiat de mine la un pas, m-a privit cu ochii aceia tandri de mongoloidă, s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi considerat de cineva un lucru grav, că oricum există ceva demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură. Școala mea de singurătate și orgoliu Începe să creeze discipoli (fie În fustă, dar A. pare mai degrabă hermafrodită, pentru că se Îmbracă stereotip În pantaloni de trening și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac, la ce facultate vreau să merg, ce profesori am la istorie. Ca s-o fac să se bucure, i-am spus că o să mă duc la istorie (chiar așa și credeam că voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș vrea Însă ca cel ce va citi aceste petece de hârtie să recurgă la aceeași facilă rezolvare; există dovezi, probe În favoarea ei; pe acestea trebuie să le aduc la suprafață“); iată, scoate o pungă cu tot felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros de tei, mă Înăbuș de plăcere. Când Bucureștii dau În tei Înflorit, nimic nu mă mai ține În casă, ies afară, Îmi umplu pieptul, merg, merg cu nările În ofensivă. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
natura de stăpânitor; ea mă iubește total, Îmi e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
180 apă“. Nu este scrisul lui E. Pe pagina următoare sunt câteva semnături: Irina Bacon (În creion), Simca Eduard Moise (În cerneală), N. Olărescu, Nicu Olărescu (În cerneală verde și roșie). Caut urme ale lui E. Nu le descopăr decât Înăuntru, la litera D, unde, la p. 161, sunt Încercuite câteva rânduri, iar pe margine, cu un scris șerpuitor, „Eu“ și semnat „E.C.“. Iată și partea subliniată: decens, tis. part. de la decet. Potrivit, cuviincios, care se șade cuiva a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seara) E ger. Plecăm undeva cu mașina. Ea vrea să mă ducă nu știu unde. Nu sunt atent. Accept să mergem oriunde. Sunt ca un mecanism Întors. Gheață, alunecuș, ne-am certat azi. Am hotărât să divorțăm. Are ochii ficși. Se uită Înăuntru, ca și mine. Nu are reacții la ce spun, nici nu-mi confirmă că m-a auzit. Se urcă. Cheie. Motor. Accelerează puternic. Pornește. Schimbă. Virează la dreapta pe Romei. Merge cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani, dar „e Ionescu!“; ce mai, un român la Paris! Lume, lume, pe afară-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de fasoanele balcanice, al dracului nea Jenică, nu se lasă până n-o dă cu iaurtul roumain. Mă rog, nu m-a făcut să-mi sară pălăria din cap de admirație. Dacă erai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
holurilor, fără a obține însă vreun rezultat. Curând se opriră. Franciscovich făcu un semn din cap spre o ușă aflată la mică distanță: - Ce-i acolo? - A, n-au cum să fie studenți acolo. E doar o... Franciscovich împinse ușa. Înăuntru puteai vedea un mic hol ce ducea spre o altă ușă, pe care se putea citi Sala de Recital A. Și lângă acea ușă, era trupul unei femei, având un laț în jurul gâtului și mâinile prinse în cătușe. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a fi împușcată; văzuse această manevră în NYPD Blue sau poate la vreun instructor de la Academie. Altă lovitură înăuntru. - Nancy, ești acolo? șopti Franciscovich în stația de emisie-recepție. Vocea lui Ausonio, tremurândă, răspunse: - E moartă, Diane. Am încercat. Nu s-a putut... - Ascultă! Nu a ieșit pe aici, deci e înăuntru. Îl aud... Pentru câteva momente, liniște. Apoi aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poate la vreun instructor de la Academie. Altă lovitură înăuntru. - Nancy, ești acolo? șopti Franciscovich în stația de emisie-recepție. Vocea lui Ausonio, tremurândă, răspunse: - E moartă, Diane. Am încercat. Nu s-a putut... - Ascultă! Nu a ieșit pe aici, deci e înăuntru. Îl aud... Pentru câteva momente, liniște. Apoi aceeași voce tânguită: - Am făcut tot ce era posibil, Diane. Crede-mă... - Nancy, revino-ți! Suntem împreună până la capăt? - Da, sigur... Și apoi vocea îi deveni fermă: Să mergem după el! - Stai, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu voce tare: Hei, tu, cel dinăuntru! Nici un răspuns. - Poate s-a sinucis, încercă o explicație Franciscovich. Sau poate că a tras un foc doar pentru a ne face să credem că s-a sinucis și de fapt ne așteaptă înăuntru, gata să tragă. Avu apoi aceeași viziune: ușa ponosită a sălii deschizându-se și oferind vederii lumina palidă de pe fața vineție și rece a victimei. Iată principalul motiv pentru care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse precaut Wilkins. - Mă gândesc acum la asta. Se furișă din nou după zid și privi către locul unde se afla mașina. Nu arăta cine știe ce, mai ales acum când era cu partea din față înfiptă în acel container. Într-adevăr, înăuntru, se putea vedea un individ slab cu o pușcă în mână. Trebuie să mă gândesc acum la asta... - Tu, din mașină, țipă ea deodată. Ești încercuit. Dacă nu te predai, vom începe să tragem. Luat prin surprindere, suspectul se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că spunea adevărul. - Cine e victima? - O cheamă Svetlana Rasnikov. Avea 24 de ani și era studentă. Atunci se apropie și Sellitto: - Bedding și Saul îi interoghează pe toți cei care se aflau în clădire de dimineață. - Cine a fost înăuntru până acum? - Păi, cele două agente de patrulă. Apoi, doi medici și doi specialiști de la intervenție. Nu a cercetat nimeni în amănunt încă. - Și paznicul, interveni Ausonio. Dar pentru puțin timp, pentru că l-am dat afară cât de repede am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
către zecile de pânze de păianjen care atârnau de pe tavanul pătat de igrasie. - În plus, nimeni nu o cunoștea pe victimă prea bine. Când a ajuns aici de dimineață, era însoțită de o prietenă. Ea... - Prietena. - Nu a văzut nimic înăuntru, deși au stat împreună în hol să mai discute câteva minute. A părăsit clădirea pe la 8. - Asta înseamnă că făptașul era deja în clădire, interveni și Rhyme, care auzise totul. - Victima venise să studieze din Georgia, se auzi și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de Sachs părea foarte plauzibilă: criminalul legase scaunele două câte două într-un echilibru precar și cu câte o petardă atașată. A dat foc fitilelor și, după un minut, când petardele au explodat, scaunele au căzut făcând să pară că înăuntru s-ar afla cineva. Ultima dintre petarde a fost utilizată pentru a simula un foc de armă. - Poți să-ți dai seama de proveniență? întrebă Sellito. - Fitilul este unul normal, iar petarda e aproape distrusă, deci nu se mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a orbit cu acea lumină și a fugit în sala de recital. A aranjat petardele și reportofonul pentru a lăsa impresia că este înăuntru, s-a costumat în îngrijitor și a fugit la a doua ușă. - E greu de crezut, Linc. Cum ar fi putut face asta într-un timp atât de scurt? Să nu uităm că a fost scăpat de sub supraveghere doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o bucată mare de stofă neagră pentru a nu fi văzut de public în oglindă și se strecoară afară la doar câteva momente după ce a intrat. Există un difuzor montat în unul din pereți astfel încât să pară că încă e înăuntru și lovește pereții. Odată ieșit, își leapădă repede mantia neagră și îmbracă un costum al unui asistent. - Înțeleg, spuse Sachs. Și am putea avea o listă a tuturor care cunosc acest truc? - Nu cred. E foarte răspândit printre iluzioniști. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]