6,663 matches
-
d-apoi unde-ai dus-o la vier? la Siva lui Seci, ei au vier, la trei zile čem veterinaru' și le face [vaccin], ce ți-o furat, tu? junci tăiete gata! unde, a treia stație din Bistrița, cum vii încoace, mălai cît vezi cu ochii, păianjenul coboară din tavan pe mînă, a omorît un neamț în Germania și l-o adus aici, femeia l-o adus aici, ca să poată da divorț, 18 ori 20 de ani are, geamul picăturile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
păstrezi curățenia!", regim rutier este tabla de morți și de răniți din segmentul de drum periculos peste Tîrnave, o schimbă periodic, siniliul pereților de pe Jijia înseninat la Vîrfu Cîmpului albastru ceresc, nume înalt Vîrfu Cîmpului, da' ți-i rău, vino-ncoace la mine dacă ți-i rău! Suceava 23 km franjuri din graiul țigănesc al femeilor, Siretul trecut, Zvoriștea cișmele, rețea de apă, pensiunea "Amăriuței" iaz, gata, nene, poți să-i dai drumu', gata, șefu'! te-a auzit dar are treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
1,53, în sala de așteptare a gării Bîrlad, moșule, de unde ești matale? lovituri cauzatoare de moarte, procuror superior, un dosar rămîne acolo și ești patat pentru toată viața! la moara Albești, alba-neagra să-nvăț ceva de la matale, adă banii-ncoace, o sută de lei! păi ăia-s frații mei, 66 de ani, de f... mai f..., s-a terminat cu p..., ă? te-ai expirat, gata, de f... nu mai f...! cu alba neagra... ba mai merge! paharele, jucăm aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-o pe acea femeie cu forța în biserică, la care ea a răspuns că e adevărat, și dacă îl cunoștea pe sacristan. Îl cunosc, a răspuns ea. Vezi, îi spuse domnitorul, dacă se află aici prezent. Ea privind încolo și încoace nu a știut să-l identifice, deși se afla în grupul ei. Fapt pentru care, domnitorul, cunoscând răutatea lor, i-a alungat cu rușine și a poruncit să fie întemnițat preotul care o rebotezase, unde a stat o săptămână; și
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată cum, în special prin travaliul lui Carol, "ajunse România de la unire încoace în maĭ puțin de un patrar de veac (1859-1881) din două țerișoare micĭ și slabe supuse Turcilor și Rușilor, ascultând și temĕndu-se de toată lumea, un stat puternic și respectat care joacă astăzi un rol insemnat în cumpăna politiceĭ europene" (Xenopol
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reziduale înrădăcinate în PCR, care prin politicile lor conservatoare au păstrat cvasi-intactă moștenirea comunistă. România rămânea sub zodia trecutului, umbra comunismului întinzându-se asupra prezentului. Cartea analistului politic T. Gallagher (2004), intitulată fără mănuși Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, pe care o folosim cu predilecție ca ghid al relatării de față, prezintă perioada 1992-1996 sub titlul "România în derivă" (p. 133). Al doilea mandat prezidențial al lui Ion Iliescu poate fi caracterizat ca o perioadă a antireformelor, în care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Knowledge: Selected Interviews and Other Writing 1972-1977 (pp. 109-133), New York: Pantheon Books. Foucault, M. (1998). Ordinea discursului: un discurs despre discurs. București: Eurosong & Book. Foucault, M. (1999). Arheologia cunoașterii. București: Univers. Gallagher, T. (2004). Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace. București: Humanitas. Geertz, C. (1994). Primordial and Civic Ties. În J. Hutchinson și A. Smith (coord.), Nationalism (pp. 29-24). Oxford: Oxford University Press. Gellner, E. (1983). Nations and Nationalism. Oxford: Basil Blackwell. Gellner, E. (1988). Plough, Sword and Book: The
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de atunci. S. B.: Așa cum era ea scrisă de partid. D. T.: Da, da. Un om cu care mai ieșeam la un șpriț cu Bobică, cu Botiș. Era o crâșmă acolo în colț în Podu Roș, pe dreapta, cum vii încoace. Acela era micul nostru chef când ieșeam de la ore, ne așteptam unul pe altul și eram o gașcă de vreo cinci oameni. S. B.: Era om de partid cam cum erați dumneavoastră. D. T.: Bun, el era prins în structuri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vin 100, vin 70, vin ungurii... nu se poate!". S.B.: La fel grupurile vocale. Eu am participat, ai mei fiind intelectuali de țară, am fost martor la toate acestea. Era o inflație de grupuri vocale și chiar râdeam, după '80 încoace. Fiind suplinitor în învățământ la țară, m-au trimis și pe mine la o fază regională cu o brigadă artistică și a trebuit să intrăm și la grupul vocal, că nu le veniseră bărbații, se îmbătaseră. Eu nu știam versurile
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
iar acesta este unul subordonat, relativ și neîmplinit în puterea sa de a împinge "inteligibilitatea" filosofică spre întocmirea unor gânduri despre ceea ce se află în lume, despre "lucrurile însele"? Ceea ce putem spune din capul locului este faptul că de la Aristotel încoace, idealul în cauză constituie dominanta filosofiei, "chestiunea" care a instituit reconstrucții filosofice semnificative: "sisteme", "concepții", "probleme și soluții", "teorii" etc. De asemenea, mai putem spune că, încă înainte de Aristotel, unul dintre gânditorii socotiți exemplari în privința practicării filosofiei chiar în planul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că filosofia, care le cuprinde pe amândouă, se "formalizează" accentuat, devenind simplu comentariu judicativ la spusele altora, în alte momente ale aceleiași istorii. Totuși, "cauza" acestei stări de lucruri este blocajul judicativ, îngustarea topos-ului gândirii-fenomen. De fapt, de la Aristotel încoace, a fost practicată, copleșitor, filosofarea de tipul gândirii-positum. De aceea este firească întrebarea: cum poate fi readusă, în focarul orizontului uimirii, filosofarea de tipul gândirii-fenomen? O reducție judicativă a dictaturii judicativului, aplicată cu scopul de a readuce gândirea, rostirea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoscătoare, intuite și formulate de către filosoful din Stagira: identitatea, noncontradicția și terțul exclus. Dar am putea spune că însuși sistemul aristotelic al categoriilor își are fundamentul în acest enunț (S este P). Și, de asemenea, filosofia și știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia negativă, de la bun început refractară față de orice "formulă" a cunoștinței, doctrinele agnostice încifrate în "maxime" ale înțelepciunii, exprimările de natură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mi-a răspuns șoferul. Aveți dreptate. În străinătate românul este așa cum spuneți, dar aici, acasă, tristul adevăr este cum vă spuneam eu...". Dacă este adevărat că România a rămas în urmă, în schimb nu este adevărat că, de la un timp încoace, România nu s-a angajat pe pista evoluției. Ea evoluează, ce-i drept, într-un ritm încetinit. La urma urmelor, a început să se ridice în picioare. Până și unui călător de ocazie ca mine unele semne exterioare ale procesului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ei de Moscova, a promovat o politică de destindere în relațiile cu Israelul, ajungând în preajma Războiului de Șase Zile la un nivel apropiat de normalitate. Cazul României este însă cel mai grăitor. Căci această țară va păși, din anul 1966 încoace, în mod treptat, pe calea cristalizării unei politici externe, refuzând alinierea la directivele politice a Moscovei, ceea ce a permis modelarea unui capitol specific în relațiile dintre Israel, un stat cu regim democratic de tip occidental, și Republica Socialistă România, un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
primul președinte socialist în a cincea republică franceză. El a fost ales în această înaltă funcție la numai zece ani după ce a cucerit poziția de prim-secretar al Partidului Socialist și după ce înainte eșuase la toate alegerile prezidențiale de la 1965 încoace, când a candidat ca oponent al generalului De Gaulle. Personalitatea lui Mitterrand, politica promovată de el, precum și anii președinției sale au beneficiat, pe când încă era în viață, de descrieri, caracterizări și analize nu neapărat elogioase, într-un număr considerabil de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
s-au așternut peste mine și acum parcă l-aș mușca de nas pe acel pilot nenorocit, neînfricat și frumos rău (lua-l-ar dracu!), de mă simțeam foarte umilit. Iar fata aceea era dată naibii și avea "un vino încoace" de inima încerca să-mi iasă din piept. Cînd vîrsta m-a pus la locul meu, adică mi-am văzut de lungul nasului, mi-am zis "Good bye" (p. 305) nene Costicuță de la postura de macho și am devenit doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eram pe drum. Așa este, el cînd scrie nu se încurcă... Am început mai încet și apoi ritmul se accelera incredibil. S-a blocat accelerația, să mor dacă nu! Lasă-l, dom'le, în pace. Mai bine dă sticla aia încoace! Dar nu mai este... Să mai aducă, ce naiba, strigă Ponor. Și, mai departe? strigă asistența foarte interesată. Ei bine, curgeau foile una după alta... Despre ce? Filozofie adîncă, acțiune, descrieri superbe, conturare a unei lumi vaste în care trăim. Lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
închis și drumul maritim spre Constantinopol, oraș care era buricul lumii și care în anul 1000 avea mai mult de 1 milion de locuitori. Vikingii au căutat drumuri pe uscat, unul mai spre Est și au întemeiat Kievul și mai încoace, spre vest, s-au rătăcit prin Moldova și au întemeiat Valea Adîncă. Primul Limbric care a venit și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă ar fi avut condiții, făcea și facultatea... Dar băiatul lui va fi inginer silvic. Mort, copt, inginer va fi. Salvatore se cunoștea că-i de viță veche. Poate că era Limbric-ul cel mai isteț de la Eric cel Roșu încoace. Ce mai citea băiatul ăsta! Ce de-a cărți înghițea, ce de-a limbi străine boscorodea! Iubea pădurea și a dat la Silvicultură, la Brașov, intrînd primul. Toader se fălea la toată lumea: Familia Limbric se naște din cenușă, ca pasărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de micuța viață, cu o forță nebănuită. Strînge, micuță ființă! Ori trăim amîndoi împreună, ori unul din noi va da ortul popii! Mă învîrt în cerc, închid ochii și văd urmașii lui Gustav Adolf, cel pomenit de la 7 noiembrie 1638 încoace, că se apleacă cu sensibilitate și omenie spre nevoile dacice.* Însemnă că omul a fost și va rămîne Om! Iar dacă n-am dreptate, voi suferi și mai mult. Un prieten de neuitat De mai mult timp mă îngrozesc informațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci, adă marfa încoace! Negrul dispare și, după cinci minute, revine cu... pălăria mea. O probez, o pun în mașină, încui ușile și-i spun: Hai la polițistul ăla, să lămurim ceva. Negrul o rupe la fugă și dispare printre căsuțele locuite de confrații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cerceteze care-i adevărul. Apoi, pe baza mărturiilor oamenilor bătrâni, dar „mai tare au mărturisit un călugăr bătrân, anume Trani, carili iaste om vechiu ca de 70-80 de ani, mărturisind acel călugăr bătrân cum din dzilele răpăusatului Vasilie vodă (Lupu) încoace au apucat și știe pe moșii și părinții acestor oameni până acmu...tot poslușnici la svânta mănăstire.” Cum se vede treaba, mărite Spirit, tot un prea cuvios i-a turnat pe nenorociții care năzuiau spre libertate. Așa se face că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de multe ori. Și chiar ne concura la năzbâtii. Sunt convins că îmi dai dreptate, pe atunci, nu prea aveam clară noțiunia de frumusețe feminină. Dar, din câte îmi aduc aminte, progenitura lui Țăruș era o fetiță cu mult vino-ncoace. S-ar putea să fiu subiectiv. Tatăl meu și Gheorghe Țăruș, părintele Maricicăi (sau Vioricăi) erau prieteni buni, fiind și cam de aceeași vârstă. Îmi aduc aminte că, uneori, când se întâlneau la un pahar de vin, la noi, se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să te văd îmbrăcat militar, dar nici chipul nu ți-l-am văzut, uitându-mă după consăteanul meu. - E foarte adevărat că hainele schimbă pe om, cu atât mai mult cu cât vă petreceați cu privirea consăteanul. - Dar hai, vino-ncoace!- și deschide larg portița de la intrare în curte, unde se vedea că o mână de bun gospodar, îndepărtase zăpada până la cerdacul casei, a cărui scară parcă te-ndemna să urci treptele largi de pe care se putea privi o foarte frumoasă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
O primă tentativă de eliberare din plasa subînțelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de secole - a demonstrat-o Denis de Rougemont - spiritul european: binomul iubire-dramă. Cultura europeană a creat, într-adevăr, de la Tristan și Isolda încoace, un model erotic destră mător: iubirea e pasiune, deci suferință, deci nefericire. Ea se asociază cu irealizabilul și, în cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă și mută. „Vocale“, memorabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]