7,005 matches
-
Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu sfială. Uneori îndrăzneam câte o vizită în alte ateliere, în care de pildă un sfânt straniu pe nume Joseph Beuys era considerat geniu, dar nu era decât unul dintre elevii lui Ewald Mataré; cine ar fi bănuit că, mai încolo, avea să crească prețul la miere artificială, diverse grăsimi și pâslă dincolo de orice măsură? Sau o vizită scurtă în menajeria lui Otto Pankok, pe al cărui ogor talentele creșteau ca buruienile, în timp ce în și din asociația lui familială intrau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
peste Norbert Kricke, care mergea cu zel pe urmele maestrului său și transforma cu maximă fidelitate fete goale vii în fete goale de ghips până când, peste numai câțiva ani, s-a săturat de copilași în pielea goală și de atunci încolo s-a pus, cu sculpturile lui din sârmă decorativ îndoite, în slujba spiritului vremii. Pretutindeni păreau să apară genii care nu voiau să ia act de faptul că „modernismul“, de la Arp până la Zadkine, era deja muzeificat. Fără nici o sfială, epigonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea de oferit muzica clasică de la Bach până la Brahms, el le fluiera cu atâta artă și cu atâta forță, încât de atunci încolo puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera cu o pasiune înfrânată, așadar nu din cale-afară de tare, nici doar pentru sine. La cererea colegilor, repeta o melodie sau alta, cutare sau cutare adagio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împotriva reînarmării germanilor iar apoi utilizată la scară largă ca afiș, a fost multă vreme exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii ‘80, ba și mai încolo: fiindcă spre sfârșitul deceniului trecut, cu banii obținuți dintr-un premiu și care îmi prisoseau, am finanțat o fundație care să sprijine etniile roma și sinti și am dat premiului ce urmează să fie acordat la fiecare doi ani numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și să mă eliberez de condiția mea de minor, a cărei vină îmi revine chiar mie, ajung fără alte ocoluri la primele mele mari călătorii. Vacanța mare, din iunie până în august, e cea care le-a făcut posibile. Din 1951 încolo, fiecare cetățean federal putea să solicite pașaport. Cererile de viză erau aprobate după o perioadă de așteptare nu prea lungă. Strictul necesar ca bani de călătorie mi-l câștigasem ca pietrar pe șantier și, prevăzător, lucrând în ultima iarnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu puștoaica asta de la prânz încolo și toată după-amiaza? Să o car cu mine în camera subchiriașului, căruia văduva îi interzisese vizite feminine, nu mi-a trecut prin cap sau, dacă mi-a trecut, atunci doar ca un obicei care de data asta se cerea evitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și cu mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am vrut să ne vedem cusuți unul de altul: eu am schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă, iar aceea ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru vizita anunțată, tatăl a gătit una din mâncărurile sale de suflet: perișoare à la Königsberg în sos de capere dulce-acrișor cu cartofi fierți. Acum, el îi întinde Annei sosul, „o linguriță plină“, ca să-l guste. Mama aleargă încoace și-ncolo, nu știe ce să spună. Acum, Anna șade cuminte la masă și răspunde așa cum a învățat la școală, în cea mai frumoasă germană literară, la întrebări care încearcă să pătrundă țara minunilor, neatinsă de război, care e Elveția. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cronologie. Chiar și dacă, fiindcă îmi sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez exact din câteva exemplare ale publicației Der Monat de la jumătatea anilor ‘50, ceea ce se afirmă ca eveniment de acum încolo determinant pentru mine ar rămâne împotmolit în aproximativ. Atâta doar e sigur: înainte ca Anna și cu mine să o fi pornit în călătoria spre sud cu cortul nostru portocaliu-roșcat, în Berlin s-a iscat o polemică artistică ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveau la bază poezii -, la Uniunea Artiștilor ca să participe la apropiata expoziție anuală, el a fost nevoit să-mi relateze după câteva săptămâni că juriul apreciase, ce-i drept, calitatea desenelor, totuși le respinsese ca fiind „prea figurative“. De atunci încolo m-am păstrat departe de toate îngustările dogmatice, mi-am bătut joc de toți papii - astfel, mai târziu, și de acela care, înălțat cu cert impact mediatic, voia să măsoare cerul literar numai și numai după măsura lui - și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că la post-restant mă aștepta o scrisoare de la mama. Ea, căreia în anii copilăriei îi promisesem călătorii în sud ilustrate ca-n povești prin țara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iar atunci când sora mea mi-a scris - ori a fost cumva tata? - să vin imediat, sfârșitul era foarte aproape, am plecat la scurt timp după ce auzisem de la Hartung că Benn numise poeziile mele „foarte promițătoare“, dar că apoi spusese „Mai încolo, elevul dumneavoastră are să scrie proză“; am călătorit cu trenul interzonal, fără Anna, la Köln, unde mama mea zăcea pe moarte în spitalul Sankt Vinzent. Încet-încet, m-a recunoscut. Voia să fie sărutată de fiu. Iar eu am sărutat buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ocazional, îi veneau în minte poezii, printre care se număra și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-a fost trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se lățea pe vreo zece centimetri. Nici urmă de oțelul vinovat. Lopata funerară se străduia În zadar să astupe lacuna: era o simplă unealtă de grădină, cum nu se poate mai comună, zvârlită - pe foarte bună dreptate - câțiva metri mai Încolo. Pe coada folclorică a lopeții, gaborii (incapabili de avânturi geniale și adepți obstinați ai amănunțirii) au dat de nici n-am idee ce amprente digitale ale lui Nemirovsky. Intuitiv, Înțeleptul Își râde de toată bucătăria asta științifică; el are misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o muzică Înghețată. Conceptul și propria noastră insatisfacție În fața operelor acelei epoci ne-au făcut să visăm uneori la o arhitectură care să fie, precum muzica, limbajul direct al pasiunilor, rebel la exigențele locuinței sau ale sălii de Întruniri.“ Mai Încolo citim: „Le Corbusier Înțelege că o casă e o mașină de trăit, definiție care pare să se aplice mai puțin Taj Mahalului decât stejarului sau peștelui.“ Atari afirmații, axiomatice sau demne de panseurile lui Gâgă, au provocat atunci, pe lângă stupoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
loc că În ultima niște versuri Îi ridică În slăvi chiar pă plugarii și comerceanții care mecanizează ogoru național. Pă când faima mea creștea, mandea am auzit cum clopoțea strident chemarea telurică și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere Cheile neoiordanismului, rodu cercetării și a unei zeloase ardori revizioniste. Fără să disprețui respectu care Îl merită figura lu Urquiza, m-am cufundat În apele la iordanism, unde făcea d-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
replică, dar cu gura căscată. — Bănuiam eu c-ai s-o apuci pe drumul acesta. Îți recunosc pe loc că a pune opreliști pornografului nu e, ca să spunem așa, ceva prea simpatic. Dar cazul ăsta răstrâmbițat nu este, ce mai Încolo și-ncoace, decât o fațetă a chestiunii. Am consumat atâta salivă contra cenzurii morale și a cenzurii politice, că am trecut cu vederea alte varietăți, care sunt, de departe, și mai atentatoare. Viața mea, dacă-mi Îngădui să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cumpărasem nainte dân Emporiu cu Reduceri. Deștu Îmi mai tremola Încă pă sunerie, când Locarno s-a arătat dân Întâmplare c-o găleată, să spale treptile. I-am arătat daru și l-a primit, da a zis că d-atunci Încolo preferă parai cheș dă hârtie și, fără alceva, a glisat la spălat. Ceasornicaru m-a Învitat să intru În dughiana lui să-mi usuc hăinile la sobița cu benzină, așa că le-am scos. Și ne-am pus pă șuetat parole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cocos. Găsi o farfurie, Își tăie o felie și se apropie de unul din hublouri. Afară Însă totul era Întuneric, luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de metri mai Încolo. „Probabil că scafandrii se pregătesc pentru revenirea la suprafață. Sau poate că deja au plecat“. Își văzu fața reflectată În hublou. Chipul Îi arăta obosit și Îmbătrânit. „Ăsta nu e un loc pentru un om de cincizeci și trei de ani“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
erau Înșirate pe toată lungimea astronavei, Începând de la coada abia vizibilă, care se ridica deasupra covorului de corali. Beth se Îndrepta spre nord, către cutiile rămase nedeschise. Harry continua să sforăie zgomotos, rămas În stare de inconștiență. Norman se plimbă Încolo și-ncoace prin Cilindrul D, apoi se duse la monitoare. Ecranul clipi: SOSESC. „O, Doamne! Cum e posibil așa ceva? Nu se poate. Harry e În continuare inert. Cum e posibil?“ SOSESC LA VOI. — Beth! — Da, Norman, se auzi vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu se mai termină. Deasupra fumului din încăpere mintea mea se-ncețoșează. Cuvintele gîndite, demonii rostiți dor în fiecare deget. Dor în fiecare fibră, în inimă; tendoanele se strîng, mușchii se zbat. Ce o să se întîmple cu mine de acum încolo? Ce rost mai am, nemernicul de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în urmă mi-o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de bine și rău, să mă scuipe... ca un fel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vreau să mă așez în mașină și să mi se pară că m-am îngrășat o grămadă peste noapte. —Nu-ți face griji, tată, i-am spus eu răbdătoare în timp ce-mi luam haina și geanta. Ne vedem mai încolo. Era mult mai ușor să treci o cămilă prin urechea acului decât să împrumuți mașina de la tata. Cum am închis ușa de la sufragerie în urma mea, l-am auzit strigând: — Unde te duci fără fustă? Dar mi-am văzut de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]