5,677 matches
-
lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imens cer albastru, de unde soarele își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins fulgerător animalul cu ambele mâini, l-a ridicat deasupra capului și icnind din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la discursul pătimaș, convingător și mobilizator care se adresa lor, celor prezenți. Erau luați în considerație, erau cineva, erau ceva, reprezentau o entitate reală, concretă și vizibilă. Răpăiala viforoasă a bețișoarelor pe suprafața întinsă a tobei a încetat. Și-a înfipt bețișoarele într-o gaică specială, a deschis gentuța, scoțând tacticos documentul. A tușit de vreo câteva ori pe note diferite pentru a-și pregăti corzile vocale în vederea marii încercări așa cum ar face un celebru violonist trecându-și arcușul peste cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au venit la mama cu tot ce era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cunosc. Câteva observații punctuale, luate pe viu: indiferent de nivel și de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lui Rebengiuc și a lui Beligan. Poate că s-ar cuveni să lărgim puțin sfera. Să acceptăm și alte nume în fața sau în spatele cor tinei. Uneori operăm cu judecăți atât de înguste, încât or bim la cea mai mică lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actrița ro mână care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organi zatoric. Am văzut-o jucând roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și eu ceva fru mos în mine: niște gene lungi și în toarse. Îmi aduc aminte odată, când am făcut cunoștință cu poetul George Lesnea, că mi-a spus: „Vai, ce gene îmbârligate ai!“ O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dacă-mi amintesc bine, parcă vă rugasem să-mi spuneți și în ce raporturi vă aflați cu ceilalți traducători. A.R. Colegii de breaslă, parcă asta era formula consacrată. R.P. Dacă vânați un clișeu de presă, acesta era. I-ați înfipt săgeata în spate. A.R. Încă am mâna sigură. Am... din păcate, trebuie să vorbesc la trecut... am avut un adevărat cult pentru Mircea Ivănescu, care a fost, pentru scurt timp, și coleg de editură cu mine. Am lucrat împreună
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prind pe hoțul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate. 29: O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) și, negăsind nimic de mâncare, își înfige colții în rezervoarele unui avion de agrement. Dimineața, pilotul descoperă avaria și - în lipsa unui mecanic - astupă spărturile cu bucăți de chewing gum. Avionul decolează cu bine și ajunge tot cu bine la Dar es Salaam, pentru reparație. 30: Doamna Doreen
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
câteva balamucuri și alte milioane de televizoare care sunt grădinile Semiramidei, templul din Efes și farul de la Alexandria la un loc. În asemenea condiții, ce mai poate face megalomanul exigent? Mai nimic. Anna Paola intră în catedrala din Milano și înfige cuțitul într-o călugăriță îngenuncheată în fața altarului. Prinsă de poliție, învățătoarea declară fără ocol: „Am vrut să se vorbească despre mine la televiziune!”. Ceea ce era „numai” intuiția extraordinară a celui mai nobil scriitor contemporan, cutezător nu până în pânzele albe, ci
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt cum calc în gol și cad în ceva parcă fără fund. Mă zgudui din toate încheieturile și încremenesc în genunchi, fără să dau drumul cofrajului și celor două plase, cu fața înfiptă într-un zid de pământ. Stau așa preț de câteva minute, crezând că visez. Nu mă doare nimic. Las plasele și cofrajul cu grijă undeva jos lângă mine, mă ridic în picioare și încep să pipăi peretele gropii. Îmi dau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
număr, iar cu vremea am învățat să-i deosebesc, conferindu-le în sinea mea porecle, ba chiar și sumare portrete fizico-sociale. Toți cei care o căutau aveau ceva în comun: un glas de bărbat sigur pe el, cu picioarele bine înfipte în asfalt și diploma de bacalaureat în buzunar, ba chiar și o facultate gen utilaj tehnologic, îmbunătățiri funciare, poate chiar un „Ștefan Gheorghiu“. Era clar că, dincolo de pereții blocului nostru, în clipele incerte ale amurgului, Flutur Veronica renăștea misterios sub
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să donăm sânge. Țara avea nevoie. Mi-aduc perfect aminte cum m-am dus cu Feli să ne ia sânge. M-au chinuit mult până să-mi găsească vena. Stăteam fiecare pe câte un scaun, una lângă alta, cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe o targă cu căpătâiul ridicat, ca o lectică - în prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-o lumină strălucitoare. Nici perfuzia, instalată pe dosul mâinii după o îndelungată orbecăire prin venele subțiri, nici acul gros înfipt scurt între vertebrele lombare nu m-au făcut să regret hotărârea de a (mă) opera. Am povestit de-atâtea ori această operație, încât, ca într-o experiență extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu timpul și-a rafinat metodele de intimidare și opresiune, ajungând în final o adevărată organizație criminală legalizată de ,,conducerea înțeleaptă” cu sarcina precisă de a apăra interesele nomenclaturii PCR ! Datorită regimului Iliescu, care timp de 15 ani și-a înfipt bine tovarășii în structurile de putere ale ,,democrației originale”, până acum nu s-a vorbit mai nimic despre felul cum era organizată Securitatea, cine și cu ce se ocupa în această instituție. Dar pentru cineva neavizat și cu o părere
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
făcut nimic pentru obște, în schimb dealurile adiacente s-au umplut de vilele celor ,,merituoși”. Practic, Iliescu a fost la conducerea țării 15 ani, timp în care fosta nomenclatură și fosta securime torționară (asistată de masa de slugoi-turnători), s-a înfipt bine în structurile de putere ale ,,democrației originale” cu singura dorință de a jefui cât mai mult țara. Regimul Iliescu a dat liber la îmbogățire prin jaf în condiții de ,,democrație originală”, a favorizat legi în folosul hoților și a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eforturile făcute pentru a declasifica dosarele Securității, ne amintim cum a fost huiduit în Parlament de către fosta nomenclatură atunci când a condamnat comunismul. Dar până și președintele este un singur om, iar Băsescu avea în față o haită de jefuitori bine înfiptă în toate structurile de putere timp de 15 ani. Primul ministru Călin Popesu Tăriceanu nu l-a ajutat în nici un fel, promovând o atitudine triumfalistă și totodată păguboasă pentru țară, mimând o stare de prosperitate sub guvernarea sa, prin împrumuturi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Din documentele ce ne-au trecut prin mână am dedus că numele Teleki a constituit vreme de câteva secole un obositor coșmar pentru cei ce aveau «norocul» să se nască pe unul din multele lui domenii. Familia Teleki s-a înfipt ca o caracatiță aci în frumoasele plaiuri ale Transilvaniei la începutul secolului al XVII-lea după actul odios al generalului Basta, care l-a ucis mișelește pe marele nostru domnitor, Mihai Vodă cel Viteaz, prim întregitor al tuturor teritoriilor în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
răvașele, semne grafice încrestate pe niște bețigașe de lemn de alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale, «Casa noastră» ne vorbește despre aceasta: Înfipt în meșter grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. Șiragul lui de crestături Se uită-atât de trist la noi! Mă duce mintea-n alte vremi, Cu slova binecuvântată....... Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scris aci, cu majusculă, titlu de mândrie pentru românii de pretutindeni și dintotdeauna. Au fost adică lucrători ai pământului din care au fost zămisliți. Cu toate că suprafețele terenurilor de care dispun sunt destul de restrânse, iar calitatea solului în care și-au înfipt fierul plugului este mai mult decât precară, ei au păstrat, au cultivat și și-au iubit bucata de glie de care se leagă prin firele nevăzute ale soartei ce le-a hărăzit să se nască aici. Conform datelor statistice întocmite
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a înghi țit gogoașa și i-a dat satisfacție soră-mii, adică mi-a dat bătaia pe care nu putuse să mi-o dea ea. Altă dată, cînd soră-mea aruncase după mine cu o foar fecă ascuțită care se înfipsese în ușă, nu a certat-o în mod special pe ea, ci am luat-o amîndoi, că ajungem să ne scoatem și ochii în casă (și mai ce altceva ?). „și, oricum, de la tine am pretenții, că ești mai mare !“ Nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luptă, să se adune toți, care de pe unde erau, să-și lase fiecare treaba și să vină degrabă la datorie, ca la o mare sărbătoare. Să vină rînduri-rînduri oștenii lui !... Ziua era scăldată în soare. Nu veni nimeni. Dănuț stătea înfipt în continuare în mijlocul curții, în mijlocul mulțimii aceleia zgomotoase din pauză, și striga cu brațul drept ridicat. știa, era sigur că toți băieții se grupaseră în spatele lui și-i așteptau cu nerăbdare ordinele. Acum mai continua să strige doar așa, pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se poate de bine în noua lui casă și, după ce i-a trecut spaima și s-a mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea gălbenușul de ou fiert, și Dănuț făcea bobițe din gălbenuș, le înfigea în vîrful unui creion ascuțit și i le întindea. Puiul cerceta puțin gămălia galbenă, apoi o ciugulea repede. Mînca, astfel, destul de mult. Ce noroc căzuse pe capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o mișcare discretă, cu un zâmbet indulgent, sau dând expresiv din cap. Acum sunt însă dator să merg înainte; n-aș mai putea face altfel, chiar dac-aș fi încredințat că, la un moment dat, voi rămâne singur. (Nu cumva, înfiptă în inconștientul meu, ipoteza aceasta stăruie de demult, ca o dorință tulbure, ca o aspirație vagă și nemărturisită? Singur! Singur cu mine însumi. Cu cel care am fost odată. Cu fantoma lui. Ce frumoasă și neașteptată aventură!)." Aprehenziunea mea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]