6,901 matches
-
moartea Elisabetei. La scurt timp Tratatul din Londra a pus capăt răzoiului anglo-spaniol. Elisabeta continuă să mențină relațiile de prietenie stabilite de fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă alianță militară. Țarul îi cere chiar să-i garanteze că se va putea refugia în Anglia, în caz de necesitate. La
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă alianță militară. Țarul îi cere chiar să-i garanteze că se va putea refugia în Anglia, în caz de necesitate. La moartea lui Ivan al IV-lea, fiul său nu găsește necesar să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
-lea, fiul său nu găsește necesar să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite pe ambasadorul englez, Jerome Bowes. Elisabeta trimite un alt ambasador, Giles Fletcher pentru a-i cere regentului Boris Godunov să-l convingă pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză. Comerțul și relațiile diplomatice cu Statele arabe, înfloresc în timpul domniei Elisabetei I. În ciuda interdicției papale, Anglia exportă armuri, muniții, metale și lemn în schimbul zahărului din Maroc. În 1600 Abd el-Wahed Messaoud, consilierul principal al regelui Marocului, Ahmad al-Mansur din
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Norvegiei era nepotul sau prin alianța; regele George I al Greciei și regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei erau cumnații săi; regele Albert I al Belgiei, regele Carol I al Portugaliei și regele Manuel al II-lea al Portugaliei, țarul Ferdinand al Bulgariei, regina Wilhelmina a Olandei și Prințul Ernst August, Duce de Braunschweig-Lüneburg, erau verișorii săi. Relația dificilă cu nepotul sau Wilhelm al II-lea al Germaniei a creat tensiuni între Germania și Marea Britanie. Începuse cultura de masă reprezentată
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
lovitura de stat din 18 brumar), răsturnând Directoratul cu ajutorul ideologului Emmanuel Joseph Sieyès. Ofensiva austriacă pe Rin și în Italia a reprezentat o amenințare la adresa Franței, dar trupele rusești s-au retras de pe front, după ce Bonaparte l-a convins pe țarul Pavel I să opteze pentru neutralitate (1801) ca urmare a celei de-a doua bătălii de la Zürich. Napoleon a reorganizat armata franceză și a creat o armată de rezervă, care era menită sprijinirii oricăruia dintre fronturile de pe Rin sau din
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
condusă de André Masséna) Napoleon a ocupat Viena. La mare depărtare de bazele de aprovizionare, el a trebuit să facă față unei armate ruso-austriece superioară din punct de vedere numeric, condusă în luptă de Mihail Kutuzov și supervizată personal de țarul Alexandru I. Pe 2 decembrie, Napoleon a zdrobit armata austriaco-rusă în bătălia de la Austerlitz, considerată de obicei cea mai importantă victorie a sa. După Austerlitz, Austria a semnat tratatul de la Pressburg (26 decembrie 1805) și a părăsit coaliția. Tratatul cerea
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
capitala temporară a Prusiei, Königsberg. După bătălia de la Eylau (7 - 8 februarie), rușii au fost forțați să se retragă mai spre nord. Napoleon a continuat urmărirea armatelor ruse și le-a învins în bătălia de la Friedland (14 iunie). În urma înfrângerii, țarul Alexandru I a fost obligat să facă pace cu Napoleon, semnând tratatul de la Tilsit (7 iulie 1807). Până în septembrie, mareșalul Brune a definitivat ocupația Pomeraniei Suedeze, permițând totuși retragerea armatei suedeze cu toate armele și munițiile aferente. La Congresul de la
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Bonaparte), Regatul Westfaliei (Jérôme Bonaparte), Regatul Neapolelui (Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon), Principatul Lucca și Piombino (Felix Bacciochi, cumnat al lui Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și să renunțe la amenințarea unui atac împotriva Poloniei. "Grande Armée" condusă de francezi, formată din 650.000 de soldați, a traversat râul Niemen pe 23 iunie 1812. În Rusia a fost proclamat
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
în general au permis probabil o binevenită bagatelizare a conflictului cu Prusia. Recenziile din "Le Figaro" au fost elogioase, tipic pentru liberalismul epocii este și faptul că opera a fost audiată cu plăcere chiar de către Napoleon al III-lea, de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și de Bismarck. Primul ministru prusac a înțeles de exemplu caducitatea spiritului militar drept slăbiciune a Franței și a apreciat critica la adresa fărâmițării politice germane pe care voia să o înlăture, exclamând față de Moltke
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din partea conducerii imperiale, însă fără a reuși niciodată de a se bucura de vreun privilegiu. Invazia trupelor franceze din 1812 a fost considerat un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia" în 1807, devine parte așa-numitului "Regat al Poloniei", administrat de ruși, iar restul Lituaniei
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de orice biruri, împărțirea de alimente și locuințe celor săraci, administrarea noului oraș prin legile sale proprii și alte cereri arătate în 13 puncte“. În Grigoriopol s-au așezat armeni veniți din Ismail, Chilia, Căușani, Rașcov, noii locuitori primind de la țarul Pavel I dreptul de a-și practica propria credință religioasă, de a clădi lăcașe de cult, de a avea judecătorie specială, de a fi scutiți de dări, de a face comerț pe mare și pe uscat. Iar în Dubăsari, unde
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nu doar la începutul și sfârșitul bătăliilor, așa cum se întâmpla pe frontul de vest. De fapt, cea mai mare înaintarea a germanilor din întreg războiul a fost cea din vara anului 1915, de pe frontul de răsărit. În momentul izbucnirii războiului, țarul Nicolae al II-lea și-a numit vărul, Marele duce Nicolae în funcția de comandant suprem. Deși era un bun comandant, Marele duce Nicolae nu a luat parte la conceperea planurilor de luptă, ceea ce a dus la un dezastru. Războiul
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
eforturilor de război, proastei organizări și nemulțumirilor populare. Deși echiparea armatei s-a îmbunătățit, lipsurile alilmentare din cele mai importante orașe ale Rusiei au dus la numeroase mișcări populare de protest, ceea ce au provocat uzbucnirea Revoluției din Februarie și abdicarea țarului Nicolae al II-lea. Numărul uriaș de soldați căzuți în luptă creat sentimente de numulțumire și de nesupunere în rândul trupelor, sentimente care au fost exacerbate de agitatorii bolșevici, dar și de noua politică a guvernului provizoriu față de armată, (politică
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
aderenți printre bașchiri, pentru ca în secolul al XIV-lea să devină religia dominantă în zonă. Până în secolul al XVI-lea, teritoriul de azi al Bașchiriei a fost împărțit între Hanatul Kazanului, Hanatul Siberiei și Hoarda Nogai. După cucerirea Kazanului de țarul Ivan cel Groaznic în 1554 - 1555, șefii triburilor bașchire apusene și nord-vestice au cerut țarului să fie admiși în Cnezatul Moscovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, , teritoriu în cadrul statului rus, a început să se apropie de
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
Până în secolul al XVI-lea, teritoriul de azi al Bașchiriei a fost împărțit între Hanatul Kazanului, Hanatul Siberiei și Hoarda Nogai. După cucerirea Kazanului de țarul Ivan cel Groaznic în 1554 - 1555, șefii triburilor bașchire apusene și nord-vestice au cerut țarului să fie admiși în Cnezatul Moscovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, , teritoriu în cadrul statului rus, a început să se apropie de forma din zilele noastre. În 1798, a fost înființată Adunarea Spirituală a Musulmanilor Ruși, semn
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) Romanov (în limba rusă: "Николай Николаевич Mладший " ("cel Tânăr")) (6 noiembrie 1856 - 5 ianuarie 1929) a fost un general rus din timpul primului război mondial. Nepot al țarului Nicolae I, el a fost comandantul suprem al armatelor ruse de pe frontul de răsărit în primul an de război, iar mai târziu a condus campaniile încununate de succes din Caucaz. A fost ultimul membru influent al familiei Romanov. Nicolai a
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Nicolai a primit numele în cinstea bunicului său patern, împăratul Nicolae I, fiind primul fiu al Marelui duce Nicolai Nicolaevici (1831 - 1891) și al Alexandrei Petrovna de Oldenburg (1838 - 1900). Tatăl său era al șaselea copil (al treilea fiu) al țarului Nicolae I și a țarinei Alexandra Fedorovna (1798 - 1860). Alexandra Fedorovna era fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și al Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Marele duce Nicolai era văr primar al țarului Nicolae II al Rusiei. Pentru a
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
șaselea copil (al treilea fiu) al țarului Nicolae I și a țarinei Alexandra Fedorovna (1798 - 1860). Alexandra Fedorovna era fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și al Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Marele duce Nicolai era văr primar al țarului Nicolae II al Rusiei. Pentru a-i deosebi, deseori Marele duce era numit "cel înalt" în vreme ce țarul era numit "cel scund". Marele duce Nicolae a studiat la școala de geniu și a intrat în râdurile ofițerilor activi în 1872. în timpul
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Fedorovna era fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și al Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Marele duce Nicolai era văr primar al țarului Nicolae II al Rusiei. Pentru a-i deosebi, deseori Marele duce era numit "cel înalt" în vreme ce țarul era numit "cel scund". Marele duce Nicolae a studiat la școala de geniu și a intrat în râdurile ofițerilor activi în 1872. în timpul războiului ruso-turc din 1877 - 1878, a fost unul dintre ofițerii statului major al tatălui său, care era
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
pentru următorii 10 ani. Perioada cât a fost la comanda cavaleriei este una caracterizată de reformele în instruirea militarilor, în reorganizarea școlilor de cavalerie și în reorganizarea rezervelor cavaleriei. Nu a primit nicio funcție de comandă în timpul războiului ruso-japonez, poate pentru că țarul nu a dorit să pericliteze prestigiul familiei Romanov, sau poate pentru că dorea un general loial în capitală, care să fie capabil să controleze eventualele tulburări. Nicolai a fost împiedicat din nou să câștige experiență de front. Marel duce Nicole a
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
tulburări. Nicolai a fost împiedicat din nou să câștige experiență de front. Marel duce Nicole a jucat un rol crucial în timpul primelor mișcări revoluționare din 1905. În timp ce în țară anarhia tindea să devină generalizată, iar viitorul dinastiei era în pericol, țarul avea de ales între instituirea reformelor sugerate de contele Serghei Witte sau impunerea dictaturii militare. Singurul om care avea prestigiul necesar să păstreze armata sub control în cazul impunerii dictaturii militare era Marele duce Nicolai. Țarul i-a cerut să
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
dinastiei era în pericol, țarul avea de ales între instituirea reformelor sugerate de contele Serghei Witte sau impunerea dictaturii militare. Singurul om care avea prestigiul necesar să păstreze armata sub control în cazul impunerii dictaturii militare era Marele duce Nicolai. Țarul i-a cerut să accepte rolul de dictator militar, dar Nicolai a refuzat, dar mai mult a amenințat că se va sinucide dacă nu sunt acceptate reformele lui Witte. Refuzul marelui duce a fost se pare decisiv pentru Nicolae al
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
a refuzat, dar mai mult a amenințat că se va sinucide dacă nu sunt acceptate reformele lui Witte. Refuzul marelui duce a fost se pare decisiv pentru Nicolae al II-lea, care a acceptat să promulge reformele. Din păcate pentru țar și pentru Rusia, el nu și-a respectat promisiunile. Țarina, un autocrat convins, nu l-a iertat nicioadată pe marele duce. Marele duce Nicolai a fost din 1905 până la izbucnirea primului război mondial comandantul districului militar Sankt Peterburg. El și-
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Ei nu au avut copii. Marele duce nu a avut nicio contribuție în planificarea și preparativele pentru declanșarea luptelor primului război mondial, activitate care a căzut în sarcina generalului Vladimir Suholinov și a statului său major. În ajunul declanșării războiului, țarul l-a numit pe Marele duce Nicolai la comanda supremă. Marele duce avea 57 de ani și nu comandase niciodată armate pe câmpul de luptă, iar acum se afla în fruntea cele mai mari armate mobilizată vreodată până atunci. Marele
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]