KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

și silită să lucreze împreună cu astfel de femei inumane. Neavând încotro, detașarea ei învățată de la Boetius trebuie să fi fost splendidă. Femeia lăsă să cadă nota de plată pe genunchii lui Ignatius. — Să nu cumva să îndrăznești să mă atingi, țipă el prin eșarfă. — Ave Maria! Que pato! spuse femeia. Mira, plătești pe loc, maricon. De nu, îți dăm un picior în culo ăla mare pe care-l ai și te aruncăm pe uș-afară. Câtă grație, murmură Ignatius. Eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise. Cei câțiva clienți bătrâni se feriră din calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe urlând ca un bivol și lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să asmuțiți o pasăre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dat adresa taximetristului. Ce isteață! Mă gândeam că mergi să te-ntâlnești cu o șleahtă de comuniști. N-am avut dreptate. Angelo a spus că te-a văzut cu niște tipi deocheați. — Cu alte cuvinte, ai pus să mă urmărească, țipă Ignatius. Tu, propria mea mamă! — Atacat de o pasăre! exclamă plângând doamna Reilly. Asta numa’ ție ți se poate-ntâmpla, Ignatius. Nimeni altu’ n-ar fi atacat de o pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
unul din colțurile cărții în burta lui Ignatius. — Aau! se văită Ignatius. — Angelo a găsit-o acolo în bar noaptea trecută, spuse cu curaj doamna Reilly. Cineva i-o furase la toaletă. — O, Doamne! Toate astea sunt puse la cale, țipă Ignatius, apucând între labele lui ca de urs ediția uriașă. Acum înțeleg totul. Ți-am spus eu de mult că mongoloidul de Mancuso este blestemul nostru. A dat lovitura finală. Cât de inocent am fost să-i împrumut cartea! M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nici măcar vinde crenvurști pe stradă. Clocotea de furie. A spus că i-ai făcut mai multe necazuri decât oricare alt vânzător pe care l-a avut. — Îi displăcea profund concepția mea despre lume. — Taci din gură că iar te pocnesc! țipă doamna Reilly. Și acu’ spune lu’ domnu’ Levy adevăru’. „Ce viață jalnică“, gândi domnul Levy. Femeia aceasta se purta într-adevăr dictatorial cu fiul ei. — Păi i-am spus adevărul, se apără Ignatius. Dă’ să văd scrisoarea, domnu’ Levy. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le va plăcea să audă ce s-a întâmplat. Mama lor a torturat într-atâta o femeie bătrână, încât fetele sunt în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
făcut o scenă teribilă la spital când s-au întâlnit. Claude spune că-i e frică de Ignatius, că-i așa mare. — Nu-i așa că-i îngrozitor? A fost teribil la spital! Ți-am spus cum a început Ignatius să țipe? Cu toate infirmierele și bolnavii de față. Îmi venea să mor! Claude nu-i prea supărat, nu? Nu-i supărat, dar nu-i place că ești singură-n casa aia. M-a-ntrebat dacă n-ar fi bine să venim el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tău mă excită. Trebuie să plecăm imediat. Trebuie să merg să mă fac hippy în Manhattan. — Știam eu că ceva nu-i în regulă. Dar nici chiar așa! Nu ești bine deloc, Ig. — Repede! La un motel! Impulsurile mele naturale țipă să fie satisfăcute. Ai ceva bani la tine? — Nu mă lua în râs, spuse Myrna supărată. Trase coada de păr umezită din mâinile lui Ignatius și și-o aruncă pe umăr, peste chitara care zbârnâi. Ascultă-mă, Ignatius, sunt frântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
voluminos în brațe. În cele din urmă, ca răspuns la strigătele lui Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

manieră similară existenței umane, credibilă. De exemplu, atunci când îi vorbeam calm și într-un mod prietenos lui Fin Fin, acesta putea să zburde prin lumea virtuală a junglei sale, răsplătindu-mă cu un cântecel. Dar atunci când mă adresam răstit și țipând, el ar fi ales să fugă, speriat. Acest aspect i-a influențat comportamentul și Fin Fin devenise precaut înainte să se apropie de mine din nou, până în momentul când a căpătat încredere în mine. --------------------------------------------------------------- TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2035

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul. Alerga la nimereală. Trecu prin ușile batante, în bucătărie, cu Vasco pe urmele lui. Toată lumea țipa la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de el. Se cutremură scurt, apoi se ridică, își împinse părul la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Nimic de genul ăsta. A fost doar un experiment. — Doar un experiment. Iisuse. Un experiment? Ce fel de experiment, Henry? Maimuța stătea încovrigată, ținându-se de degetele de la picioare. Se uita în sus, la cei doi adulți. — Încearcă să nu țipi, zise Henry. Îl deranjează. — Eu îl deranjez pe el? Îl deranjez? Este o maimuță, Henry, fir-ar să fie! — Un simian. — Simian, maimuță ... Henry, ce caută aici? De ce este în casa noastră? — Ei bine ... eu nu ... De fapt, a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sări de pe canapea și alergă spre ușă, urmându-l pe Jamie. De unde știi că n-o să fugă? întrebă Lynn. — Nu cred c-o să facă asta. Pentru că e fiul tău ... Ușa se trânti cu zgomot. Afară o auziră pe fiica lor țipând ascuțit. — Ce-i asta? Îl auziră pe Jamie spunând: — E un cimpanzeu și o să ne cățărăm în copaci. De unde-l ai, Jamie? — E al lui tati. — Nu mușcă? Nu auziră răspunsul lui Jamie, dar văzură pe fereastră cum ramurile copacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sau Coreea, ca să vorbească cu cel care a făcut asta. Iar când nu vor găsi acea persoană ... atunci? Se uită lung la el, apoi se duse spre ușă. Se uită în grădină, unde Dave se juca cu Jamie. Cei doi țipau și se legănau printre crengi. Rămase tăcută pentru o clipă. — Știi, pielea lui e destul de palidă, zise ea, după aceea. — Știu. — Fața este plată, aproape umană. Cum ar arăta tuns? Și așa a apărut sindromul Gandler-Kreukheim, o mutație genetică rară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nu mergeau bine, își spuse Rick Diehl, în timp ce își ștergea piureul de mazăre de pe față și se oprea ca să-și curețe ochelarii. Era cinci după-amiaza. În bucătărie era foarte cald. Cei trei copii ai lui stăteau la masa din bucătărie, țipând și lovindu-se unul pe celălalt. Aruncau cu resturi de hot dog și muștar. Muștarul păta totul. Bebelușul, în scaunul lui înalt, refuza să mănânce și scuipa mâncarea înapoi. Conchita ar fi trebuit să o hrănească, dar Conchita dispăruse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise Richard, căscând din nou. — N-are cum să zboare. Tot ce știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând, iar când m-am dus în bucătărie, ea arăta spre fereastră. M-am uitat și am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles, am alergat imediat în stradă, dar dispăruse. Ticălosul se chinuia să nu zâmbească. — Richard, este o problemă foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nevoie de copil, spuse el. E bună și ea. Avu nevoie de câteva clipe, înainte să-și dea seama ce se întâmpla. Era răpită. Ceea ce urmă fu instinctiv. Lovi cu capul în spate, izbind-o pe Casey în nas. Femeia țipă și îi dădu drumul. Din nas îi țâșnea sânge. Alex o prinse pe Casey de braț și o împinse în față, peste bărbatul solid. Acesta se feri cu grație, iar Casey căzu pe ciment și se rostogoli, urlând de durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
face. Traversă parcarea și se întoarse în stradă. Era mai bine să-i ia de mâncare înainte să meargă în cameră. Capitolul 69 Se auziră alte două focuri de armă, în timp ce Lynn alerga în curtea din spate. Fiica ei, Tracy, țipa, Dave era în copac, strigând și scuturând crengile, iar Jamie era întins la pământ, cu sânge curgându-i din cap. Îi veni rău. Porni spre ei, dar Tracy strigă: — Mamă! Stai jos! Se părea că focurile de armă veneau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
veneau din stradă. Cineva trăgea prin gardul lor de lemn. În depărtare se auzeau sirene. Lynn nu-și putea lua ochii de la Jamie. Începu să înainteze spre el. Alte focuri de armă, gloanțele lovind frunzele copacului. Trăgeau în Dave. Acesta țipa și mârâia, scuturând furios crengile. Ești mort! striga el. Ești mort, băiete! Stai liniștit, Dave, strigă ea. Începu să se târască spre Jamie. Tracy striga în telefonul ei celular, dând adresa la 911. Jamie gemea în iarbă. Nu-și putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să-l omoare pe Dave. Sirenele se auzeau mai puternic. Auzi strigăte și pași fugind pe stradă. O mașină frână, lumini puternice străluceau prin gard, aruncând dâre de umbră. Deasupra lor, Dave scoase un urlet de război și dispăru. Tracy țipa. Lynn ajunse la Jamie. Sângele se aduna în jurul capului lui. — Jamie, Jamie ... Se lăsă în genunchi și îl întoarse cu grijă. Jamie avea o zgârietură uriașă în frunte. Sângele roșu îi curgea pe lateralul feței. Băiatul zâmbi slăbit. — Bună, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Poliția avea să-l găsească. Blocat în mașina aceea. Se uită cu prudență pe geamul de pe partea dreaptă, încercând să-l vadă pe Dave. Dave sări în sus, ca o arătare neagră și urlătoare, și se izbi de geam. Billy țipă și se trase în spate. Arma trase, lovind bordul. Bucățele de plastic îl tăiară pe braț, iar mașina se umplu de fum. Dădu drumul armei pe podea și se lăsă pe spate, pe scaun. Respira greu. Sirene. Mai aproape. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cu câteva ore în urmă, dar asta nu-i închisese gura. Din St. Louis, prin Missouri, apoi în Gallup, New Mexico. Pasărea nu tăcuse nici o clipă, tot drumul. Stan se cazase la un motel din Gallup, iar pasărea începuse să țipe pe la miezul nopții. Niște țipete asurzitoare. Nu avusese de ales. Își părăsise camera, însoțit de urletele nemulțumite ale celorlalți cazați la motel, și se suise din nou la volan. De cum porniseră, pasărea tăcuse din nou. Dar trăsese pe marginea drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]