6,958 matches
-
ciudat. În loc ca întîmplarea cu Georgeta să-i fi deșteptat cinismul viril, să-l fi făcut mai pozitiv în plăceri, dimpotrivă, îi limpezise spiritul, îl făcuse mai apt pentru dragoste. Se hotărî să scrie numaidecât Otiliei. Luă o hârtie și așternu aceste cuvinte: " Dragă Otilia, Plecarea ta neașteptată, hoțească a zdruncinat în mine, la început, toate credințele. Aveam o rațiune în viață și îmi îndeplineam datoria cu sfințenie față de ea. Și tocmai tu m-ai înșelat, așa cel puțin mi s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns prin apropiere. În definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum își așterne, așa doarme. Eu, unul, n-am nici un interes. Mă ocupam și eu, așa ca filantrop, pentru binele lui, și puțin și pentru Olimpia. Am, ca să zic așa, un mandat moral, să apăr interesele generației noi față de cea veche. Fiindcă Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe cel 64 DANIEL BĂNULESCU ni s-a întărit și nouă credința)... Vrei să pui mâna s-o simți cât e de întărită? - Suge-o-n taină, păgubosule... - Adoua oară când s-a bătut din nou miezul nopții, s-a așternut liniște și ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfășurată, în jurul degetelor, cîte-o sârmă... - Ăsta dezavua sârma... Nu se prea dădea în vânt după ea... Pe inelarul său se răsfățau, cizelate, 5,09 grame de argint curat. Răzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise și-o așternea peste chip, atunci când îi era îngăduit să urce să se întîlnească, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele prăpăstioase ale muntelui Horeb... Ai vreo bănuială ce capacități putea avea podoaba aceasta? Când dădeai drumul inelului pe fundul unei halbe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsă singur în coșconeața pe a cărei fereastră vălureau mirosurile de rântașuri, năvălite de la cumetrele din cartier. După ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeaua hărtănită de peste zi putea fi dezarticulată în cele trei segmente ale patulului buretos, studențesc (așternut direct deasupra parchetului pe-o hârtie de sac). Și în care Ho hiábolos nu întîrzie apoi să se strecoare fluierând, înțolit doar în pijamaua, în dungi alb-verzui, a răposatului soț al Nicoloaicei. Potrivindu-se cu spinarea ridicată pe pernă. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sân pe un maidan din mahalaua Tabaci și, bineînțeles, nici măcar nu-s de la aceeași persoană. Degeaba pânde, arestări, descinderi de razii. Degeaba polițiștii își mută domiciliile și făpturile pătrățoase, zi-noapte, în păr, la servicii. Ulpiu, în anumite nopți, își așterne și doarme acolo, nemaiținând minte alte birouri pe care să se fi odihnit mai tracasat ca atunci. Compară o groază de urme ciudate, și ajunge la rafinamentul de a descrie ce oameni, ce șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a răcelii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi indicat acel ceas, observă că e singur. Când ridică, pentru a doua oară, fruntea să întrebe pe cineva cât naiba e ora, observă că e singur. Camera ovală, masa ovală, gogoloiul de ceață care, aproape matematic, i se așternea, după concert, peste priviri, două persoane, extrem de în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor, la soră-sa, care începuse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
riști să fii ascultat taman la Literatura Romînă! Madam Nicolici cunoștea la perfecție Literatura Română. Mai privea o vreme la fundul schimbător al unui personaj din planul doi, care căuta împiedicarea demolării casei evanghelice din icoană, precum și introducerea unui slăbănog, așternut pe o targă, printre căpriorii acoperișului, acoperiș prăvălindu-se deja zurnitor către pământ și atunci madam Nicolici îi spunea: - La Limba și Literatura Română. Pune mâna și învață, în special, despre simboliști. Mâna o pusese. Tocise. Despre curentul ăsta literar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi întors iar la tablă să îl contrazică. Domnul Vodă, inițial, nu știa cum să deosebească elevii și se orienta după notele de la celelalte materii. El se găsea pe acolo pe undeva! Când intra în clasă o liniște agreabilă se așternea printre elevi așteptau curioși să înceapă lecția. Probabil acesta era secretul lui pe care nu l-a înțeles niciodată! Pentru teză îi anunță că le va da un subiect la algebră și unul la geometrie. Dacă fac subiectul la algebră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o considera pentru tocilari! Și-a dat seama că nu este știință exactă, inaccesibilă pentru ei sau să le stea în cale în schimb franceza și rusa îi scoteau peri albi, deși dacă își punea mintea așa era chimia. Se așterneau formulele pe tablă, substanțele se legau între ele, valențele se combinau în timp, nimic neprevăzut și toate se sfârșeau plauzibil, cu reacții care scoteau un fum colorat și un precipitat care ascundea ce se petrecea în realitate. Nu aveai voie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită este, ce veselă și sigură când a pronunțat viitorul soț! În el s-a așternut o tristețe grea, vecină cu moartea. L-a cuprins o siguranță de zădărnicie și certitudine< întotdeauna va fi cel care pierde! A dat mâna cu băiatul, ce și-a mormăit numele și semn că se grăbește, a făcut un pas
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
multă lume, amici și fete care-l iubeau. Trebuia să-și găsească sau să-și stabilească urgent perechea însă nu se putea hotărî. Perdelele trase în permanență, la casa cu un colț semicircular, nu au tremurat nicicând pentru Laur. Praful așternut peste amintirile sale nu îl mai putea șterge nimeni.
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-a făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam neînvățat, sta lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uita. Lina era altfel decât femeile pe care le cunoscuse. Cu acelea era ușor: puneai mâna, și gata! Fata lui Roșioară însă îl făcea să nu știe ce să mai spună. Abia schimbau o vorbă, două, și tăcerea se așternea între ei, apăsătoare. "Uite cum se prostește omul, își spunea, cum îți ia Dumnezeu glasul când îți place o muiere!" Se plângea când ajungea acasă Aglaiei, și bătrâna nu-l mai slăbea: - De ce ți-o fi frică, domnu Stere, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nopții înfrigurînd-o. Stere îi întinse mâna peste prag și o așteptă. Avea palmele calde și râdea stingherit. Soacra se strecură afară, plângând. Bărbatul încuie ușa în urma ei, ca și când ar fi fost de-al casei. Lina privi odaia. In mijloc, femeile așternuseră masa lor rotundă cu un singur picior. Patul alb, lat și înalt aștepta desfăcut. Lumina lămpii, cu abajur de porțelan albastru, avea o strălucire rece. Șifonierul și dulapurile negre, care acopereau pereții văruiți, i se părură străine. De afară se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă de bucătărie și mai scosese și cinci site de lei, pe care le așternuse în palma acesteia. Muierea le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă bogată! strigă cocoșată din răsputeri. Ai mâncat, ai băut, eu banii ți-i iaju! De la nașul, să-l țină Dumnezeu, că face pâine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn de talaș peste flăcări. Vântul se iscă iar. Se încorda în trestiile înalte și drepte, care sunau ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]