6,323 matches
-
cât le trebuie acestora. Este motivul pentru care Ceaușescu se lăuda cu rate înalte ale acumulării în timp ce populația, în cea mai mare parte a sa, suferea de foame. În lipsa semnalelor prețurilor, cantitățile de mărfuri puse pe piață căpătau forme ale absurdului. Multe conserve de pește se găseau în magazine și niciodată carne de vită sau pui. În același timp, culoarea la costum era predominant gri, pentru că așa "era bine" în mintea birocraților planificatori ai socialismului. Pentru cine se produce? Iată, cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și mai mult un sistem ce părea să nu răspundă niciodată la impulsuri. De aici mirarea perpetuă a celor care luau decizii dar și a celor care trebuiau să le ducă la îndeplinire. Socialismul părea, din această cauză, o lume absurdă, imposibil de condus. Probabil că și din această cauză birocrații erau urâți, satirizați și prost plătiți. Ei erau invitați să coboare în realitate, să meargă pe teren, ca și cum sintezele și deciziile economice se pot lua individual, pe spețe, pe ore
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
existență", mi se pare deocamdată că ea a fost mai mult afiramtă decât dovedită. Ea se întânlește dar ca excepție; aspectul general al vieții nu e starea de restriște,starea de foamete, ci mai degrabă bogăția, belșugul sau chiar risipa absurdă - acolo unde se duc lupte, lupta e pentru putere ... Să nu-l confundăm pe Malthus cu natura. Admițând însă că această luptă există, și-n-tradevăr poate fi întâlnltă - ea sfârșește, din păcate, invers de cum o dorește școala lui Darwin, de cum ar
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
drumul, m-a urmărit o secvență fantastică: pianistul care, în apropierea zidului, la umbra lui, cânta nebunește în vreme ce macarale, excavatoare, simpli oameni încercau să-l distrugă ori să privească pur și simplu din vârful lui, de pe cea mai dureroasă și absurdă construcție, cealaltă parte, liberă, a unei țări ce nu mai putuse suporta sfâșierea, absurdul istoriei. În Londra, am avut înainte microfonul unui post de radio pe care-l urmărisem cu sfințenie ani întregi: BBC; puteam, prin urmare, să spun ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
temnițelor a fost un Îndrumător pentru deținuții din Închisorile la care a fost osândit. ”Gafencu și-a sacrificat pentru Hristos și neam: tinerețea, profesia, familia, libertatea și viața”. (C. Ciofu) Eugen Coșeriu unul dintre cei mai de seamă precursori ai absurdului s-a născut În anul 1921 În satul Mihăileni județul Bălți. A debutat cu eseuri și versuri de influență eminesciană la revista liceului ” Ion Creangă” - Crenguța sub Îndrumarea profesorului Gh. Cârțu. Profesorul, de obârșie bucovinean, a cultivat cu dăruire debutul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Barkan a reprezentat SUA la Festivalul Internațional Serile de poezie de la Struga din Macedonia (fosta Iugoslavie). Tot acolo, în 1982, Nichita Stănescu a primit Cununa de Aur. De asemenea, rock-ul anilor '60-'70, mișcarea gay, grupurile hippy, narcomania, ideile absurde, critica socială, stilul de viață nonconformist erau ingredientele (sandviciurile) unei realități tumultuoase, pe care Stanley a cunoscut-o foarte bine. Această realitate "a alimentat" generația beat. De altfel, Reality Sandwiches este și titlul unei cărți a lui Allen Ginsberg, reprezentant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
autorul romanului Delirul. Drumul pe care l-a parcurs Cezar Ivănescu, de la inhibiție la afirmarea plenară, a fost greu și a trecut prin lipsuri, durere, îndoială, orgoliu, revoltă, disperare, nebunie creatoare. Era tot timpul conștient că trăim într-o lume absurdă și că această trăire este o cutezanță. Nu de puține ori l-am auzit spunând: ca români, ne lipsește o identitate bazată pe valori. Tot așteptăm să se schimbe ceva și această așteptare ne domină psihologic. Simțim dezamăgirea, dar continuăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
implicațiile lexemelor pe care le conțin. Aici, personajul se străduiește cu haz (bulele 3 și 4) să producă un text coerent în acord cu implicațiile voinței exprimate în bula1. Urmarea este cît se poate de logică în ceea ce privește presupoziția, dar total absurdă din punct de vedere practic. • Subînțelesurile Atunci cînd cineva enunță T14 sau T42, acesta subînțelege probabil o idee impărtășită unanim în zilele noastre, astfel încît este tipărită și pe pachetele de țigări: Fumatul dăunează grav sănătății (deci a sănătății lui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Paști, a venit regele Mihai la doamna Rizea. Cu mine n-a vorbit, n-a venit la mine. L-am așteptat la primărie și n-a venit. Primăria-i aici, nu la doamna Rizea...” Am început să înțeleg dușmănia absurdă. Iubește-l pe aproapele tău! Gard de nuiele cioplite. Cu măr la poartă, casa Elisabetei Rizea este învelită cu țiglă, are pereți văruiți cu sineală. Mai la vale, pe malul Râului Doamnei, este proprietatea învățătorului Arnăuțoiu. Bătrâna mă vede și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fundația elvețiană «Basel Hieft», iar UDMR dorea de mult universitate maghiară. Lucrurile au rămas baltă, suspiciunea otrăvește relațiile dintre unguri și puținii români marginalizați și speriați de pe-aici, iar justiția așteaptă parcă topirea algoritmului politic pentru clarificarea acestui conflict absurd. Iar «topirea» nu va veni niciodată. M-am dus acolo să văd realitatea, fără să mă trimită Gheorghe Funar și am văzut măicuțe sub asediu. Triunghiul Bermudelor din România Mai sus de Araci, printre coline roșiatice, se ascunde satul Ariușd
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fapte, a avut îndrumători spirituali pe măsură: părintele Visarion de la Clocociov, părintele Sofian Boghiu, părintele Ilarion Argatu, părintele Ioanichie Bălan, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgețeanu... „Am simțit că nu le plăcea mirosul de tămâie” Multe lucruri absurde, chiar dramatice i s-au întâmplat pentru faptele lui bune. „Eu am visat în anii aceia de după evenimentele din decembrie 1989 să fac relația dintre medicină și credință. Cum a fost Christiana. Oficialilor nu le-a plăcut ideea. Când au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
foarte dificil să vezi mai ales cărțile de jos, deci te uiți la ele numai dacă este imperios necesar. Rezultatul este că acele publicații care sunt exilate acolo, din cauza aranjării cărților în ordine alfabetică, au de suferit. Este un sistem absurd: ce alte magazine mai permit alfabetului să hotărască în ce ordine se aranjează produsele? Dar despre CD-uri? Expunerea lor nu prea are de suferit, deoarece sunt aranjate orizontal, și poate că și în cazul cărților ar trebui să se
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Zeus a fost dusă la Constantinopol în anul 408). În anul 395, Alaric și vizigoții pradă la rândul lor Olympia. Cutremurele de pământ din 551 și 552 transformă incinta în mormane de ruine și, ca într-un scenariu de teatru absurd, dealul Kronion alunecă peste vestigii, în timp ce râurile Kladeos și Alpheios, ieșind din matcă, acoperă cu aluviuni hipodromul, stadionul și întregul sanctuar. 6. JOCURILE OLIMPICE ANTICE - UN FESTIVAL OLIMPIC TIPIC Cu zece luni înainte, trei crainici olimpici împreună cu suita lor, plecau
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Iluzia comică a lui Pierre Corneille, unde decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai neidentificarea corectă a locului enunțării. Acest lucru este și mai evident în cazul faimosului "no man's land" din teatrul "absurdului". Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbi ironic înseamnă, din punctul de vedere al locutorului L, a prezenta enunțarea ca exprimând poziția unui enunțător E, poziție pe a cărei responsabilitate, după cum se știe, de altfel, locutorul L nu și-o asumă, ba mai mult, o consideră absurdă. Fiind considerat responsabilul enunțării, L nu este asimilat cu E, origine a punctului de vedere exprimat în enunțare [...]. Pe de o parte, poziția absurdă este direct exprimată (și nu raportată) în enunțarea ironică și în același timp nu este plasată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
după cum se știe, de altfel, locutorul L nu și-o asumă, ba mai mult, o consideră absurdă. Fiind considerat responsabilul enunțării, L nu este asimilat cu E, origine a punctului de vedere exprimat în enunțare [...]. Pe de o parte, poziția absurdă este direct exprimată (și nu raportată) în enunțarea ironică și în același timp nu este plasată în responsabilitatea lui L, având în vedere că acesta este responsabil doar de cuvintele sale, punctele de vedere exprimate în cuvintele ținute fiind atribuite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
celor mai destoinici dintre ei. Iată cum își justifica atitudinea unul dintre ofițeri, generalul Radu R. Rosetti, în anul 1930: Crearea demnității de mareșal de România, spre satisfacerea vanității lui Prezan și cu gândul de a îmbuna pe Averescu este absurdă. Nu e nici în tradiția noastră și nici nu corespunde unei nevoi. Cel mult va încărca bugetul armatei cu un supliment de cheltuieli și va crea nemulțumiți ca Văitoianu și Mărdărescu’’. În ciuda acestor opinii, consider că acordarea demnității de mareșal
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
disciplinat, în armonie perfectă cu tot ce-i înconjoară pe toată perioada aceasta frumoasă, pentru a gusta mai târziu din acest belșug de fructe coapte. Eu de tânăr am îmbrățișat viața care are sens și am abandonat-o pe cea absurdă care curge la întâmplare, pentru a-mi realiza un viitor cât mai decent, cât mai omenesc și să las pentru posteritate mici urme pe nisip care cu timpul se vor șterge și acestea. Dacă la începutul activității acestui așezământ spitalicesc
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
creștine). Frossard însuși mărturisește, referindu-se la acest eveniment: "Era ora 17 și 10. Peste două minute voi fi creștin" deoarece, atunci, în cele două minute "se declanșează brusc, seria miracolelor a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală" (Dumnezeu există, eu L-am întâlnit). Convertirea lui e cel mai greu de înțeles și de explicat dintre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru ca mai apoi "nu știu de ce se fixează pe a doua lumânare, care ardea în stânga crucii. Nu prima, nici a treia, a doua. Și atunci se declanșează, brusc, seria de miracole a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală". Din acest moment cel ce crescuse privind cu admirație portretul lui Marx devine în cel mai neașteptat mod
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că privirea sa "nu știu de ce se fixează pe a doua lumânare, ce ardea în stânga crucii. Nu prima, nici a treia, a doua. Și atunci se declanșează brusc, seria de miracole a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală"2. Astfel în doar două minute ("Era ora șaptesprezece și zece. Peste două minute voi fi creștin") are
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
arhitectura civilă a Principatelor. „Casa avea un singur cat, așezat pe un scund parter-soclu, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă cu patru ferestre de o înălțime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două console.“ Ați recunoscut desigur izvorul acestor fraze: pagina introductivă a romanului Enigma Otiliei. Casa lui Costache Giurgiuveanu, clar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Restul se petrece, după vorbele lui Tacit, „în mijlocul tăcerii noastre“. Într-un regim dictatorial oamenii nu se bucură de drepturi, ci doar de îngăduieli. Li se permite cutare lucru astăzi, li se interzice mâine, în temeiul unor rațiuni impenetrabile și absurde, explicate uneori - supremă concesie - prin exigențe ale conjuncturii („Acum nu e momentul!“). Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de un firav pământ al nimănui. Dar vecinătatea canalului dirijat, cu ape negre și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
POLITICI CULTURALE, DISIDENȚE Constrângeri și privilegii. Metamorfozele lumii literare în scrisorile către putere (Mioara ANTON) / 29 Un traseu complicat: între înalta birocrație culturală și lumea literară. Două studii de caz: Ion Ianoși și Paul Cornea (Cristian VASILE) / 55 Către dictatura absurdului. Politica ideologică în anii de început ai regimului Ceaușescu (Cosmin POPA) / 81 Demiterea lui Eugen Barbu de la revista Luceafărul sau începutul marilor rivalități din literatura română (Ionuț BUCUR) / 105 Instrumentalizarea politică a literaturii. Cazul romanului Delirul (Alina PAVELESCU) / 123 Scriitorii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]