9,323 matches
-
tot mai neliniștiți și să se teamă de a nu fi umilinți în public, încît și-au mărit exigența în privința discursurilor pe care le aveau de pregătit și pe care le voiau din ce în ce mai bine puse la punct, lucru care a accentuat presiunea asupra reprezentanților lor oficiali. Această presiune este resimțită mai intens de către noii membri ai birocrației decît de aceia deja ajunși în vîrful piramidei. Proaspeții membri care se plîng de acest lucru pot fi transferați într-o altă ramură a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aparținînd păturii sociale de mijloc, ar fi fost clasificate drept minciuni. Un exemplu de percepere a diferențelor de clasă socială prin aceste atitudini este oferit de Madame Necker de Saussure (1839:164), care a scris despre educația copiilor. Ea a accentuat importanța sincerității absolute arătată de părinți și profesori; exemplul lor îi va influența întotdeauna pe copii. Ea afirmă: În special asistentele medicale ar trebui instruite în această privință; deși nu este un lucru greu de realizat, sinceritatea absolută este rar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cf. Snyder et al. 1992). Într-adevăr, părerea lui Snyder este că iluziile pot fi benefice nu numai pentru individul care le creează, ci și pentru societate ca întreg; el dă exemplul povestirilor lui Horatio Alger pe tema succesului, care accentuau "iluzia împărtășită de toți membrii societății asupra faptului că efortul conduce la reușită" (Snyder 1989:148). Snyder (1989: 150-152) subliniază că "procesele de negociere cu realitatea" pot deveni neproductive, însă într-o lucrare prezentată la o conferință recentă el susține
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce ar apărea în multe alte situații. Comentariul lui John Locke, menționat în capitolul 1, că "oamenilor le place să fie păcăliți" se aplică nu numai minciunilor spuse altora, ci și celor spuse propriei persoane. În plus, modul de a accentua posibilitatea ca o minciună să nu fie depistată este pentru mincinos să creadă el însuși în ceea ce spune. Acestea sînt motive întemeiate care justifică faptul că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în toate, se depune un efort considerabil pentru a-i învăța pe copii să fie sinceri sau cel puțin pentru a-i învăța să-și dea seama cînd trebuie să fie sinceri. În unele comunități, stresul moral și fizic este accentuat de amenințarea pedepselor supranaturale în caz de minciună, cum ar fi moartea subită prin trăsnetul unui fulger sau posibilitatea ca mincinosului să-i crească un copac pe limbă (Vincenzi 1977:40) sau lungirea nasului, ca la Pinocchio. Se pune mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe cine? Pe timpul războiului din Golf, anestezia lingvistică era înoțită de o supraveghere strictă a imaginilor difuzate la televizor, avînd scopul de a "elimina din imagine corpul uman" (Mitchell 1992:7). Folosirea de către publicul larg a televizorului pentru jocuri video accentuează ușurința cu care realitatea unui război devine tot un joc. Însă, deoarece unii oameni sînt păcăliți de aceste eufemisme și disfemisme, nu putem spune cu certitudine că cei care le folosesc au neapărat intenția de a înșela. Animalele noastre domestice
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exersarea talentului machiavelic poate fi la fel de avantajos pentru obținerea unei încrederi în cooperarea interpersonală. Într-adevăr, conform unei perspective (Cheney și Seyfarth 1990:258; Humphrey 1983:51-52), acest talent s-a dezvoltat în rîndul populațiilor umanoide pentru că facilita cooperarea, chiar dacă accentua, în același timp, capacitatea de a înșela (Carrithers 1990). Trivers (1971) subliniază complexitatea avantajelor și dezavantajelor altruismului și vicleniei în cadrul populațiilor umane. El afirmă că deși selecția naturală îi favorizează pe cei care sînt "trișori subtili", ea favorizează de asemenea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
guvernele aflate de ambele părți ale conflictului s-au angajat activ în manipularea informației, atît față de prieteni cît și față de dușmani. S-au omis imaginile care înfățișau morți sau răniți, după cum s-a menționat în capitolul 8, și s-a accentuat efortul militarilor de a "controla" sau a "supraveghea" (eufemisme folosite curent pentru a înlocui cuvîntul "cenzură") relatările care apăreau în presă. Acest lucru a condus, cel puțin în Australia, la anunțuri ale presei subliniind că articolele fuseseră "încorsetate", fapt valabil
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din păcate, mai puțin elegant. Ceea ce este clar este faptul că în ultimii cincizeci de ani a crescut incidența minciunilor publice. Descoperirile tehnologice din mass media au facilitat proliferarea minciunilor spuse de cei aflați la conducere, iar televiziunea le-a accentuat eficiența. Hannah Arendt (1968:252) spune că minciuna organizată a guvernelor, adresată publicului larg, este "un fenomen relativ recent", prin care cred că ea se referă la secolul al XX-lea. Însă, în timp ce minciuna organizată a înflorit în acest secol
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de occidentali, menționat în capitolul 1, preferința mai răspîndită pentru sinceritate vine în opoziție cu accentul pus pe imaginație. Harding și Phillips (1986:22) interpretează acest lucru ca un contrast între "o tradiție dominantă a valorii etice și valorile care accentuează inițiativa individuală și rolul autonom al individului". Presupun că preferința pentru o imaginație disciplinată poate fi pur și simplu considerată o pledoarie pentru minciuni mai puține la număr, însă mai eficiente. În ceea ce privește minciunile inofensive, aceasta este într-adevăr direcția în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare a minciunii este ilustrată într-o afirmație a lui Machiavelli prin care acesta dă un sfat contrar părerii lui Butler, Ambler și a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor, păcălitul, nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
schimbări importante, prin instituționalizarea crescîndă a minciunii și prin mai marea ușurință și eficiență cu care mint membrii elitei sociale. Departamentele de dezinformare și rețelele de televiziune au îmbunătățit, cel puțin la început, perspectivele minciunii, însă în același timp au accentuat și probabilitatea ca minciuna, devenită excesivă, să aibă efecte neproductive. Politica și ceea ce am numit în capitolul 3 "domenii ambigue" sînt cele mai expuse efectelor minciunii neproductive. Numărul mincinoșilor crește, iar cel al păcăliților naivi scade. Însă ar fi o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca o descălecare În Împărăție: “Intră În codru, În patria verde”. Codrul, muntele sînt patria noii vieți dezlegate de povara și reperele vieții anterioare: “S-a pierde În munte, s-a pierde, / uitîndu-și de mumă și moarte”. Tonul elegiac, baladesc, accentuînd ruperea tragică de lume (sau doar de o anume lume, de cea profană): “N-o să-l mai vadă nimeni cu anii. / Numai de sus pretutindeni / l-a dovedi cu țipăt uliul / și buha cu scurte jelanii”, pune În cumpănă două
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai profund, simbolic. Astfel, juxtapunerea se constituie Într-o provocare pe care textul o adresează cititorului: aceea de a descoperi legătura subtilă (și neexplicitată) care există Între cele două părți ale poemului. Dacă În juxtapunerea din sintaxa frazei, indiciul formal accentuează faptul că totuși Între Începutul cu literă mare și punctul final există o unitate frastică, la haiku este marcată prin cratimă (sau kire-ji, cutting word În japoneză), din contra, tocmai disjuncția imaginilor. Astfel, kireji, ca un fel de ironie formală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
copilul În lesă: vezi, că te murdărești! Și, cît de știrb ar fi, zîmbetul lui e mereu sărbătoresc, onorînd anotimpul etern al candorii: printre fulgi și soare, zâmbetul știrb al unui copil Florentin Smărăndache Cam didactice, unele poeme vor să accentueze destul de stîngaci capacitatea de abstragere și pierdere de sine a copilului: Râde un copil. Sar toate lacătele și-un stol de fluturi Vali Iancu culegând scoici copilul ignoră valul care-l atinge Mihaela Codrescu În primul poem, metafora descătușării este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
justifică valoarea prin jocurile de cuvinte pe care le provoacă: Gară-n ars bărăgan. Ornice Paul Garnier știrbe de ace Prima zăpadă - Toate murdăriile acoperite Trestie spartă - golul plin de cântece rostuit de vânt Calificarea ca știrbe a ornicelor le accentuează lipsa care e percepută astfel În registrul mai sensibil al amputării unei ființe vii, În timp ce acoperite face un joc de cuvinte și mai complex: deși face să dispară murdăriile, acoperirea cochetează cu dosirea, tăinuirea; acceptăm puritatea omătului, dar parcă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care implică de la sine ce se Întîmplă acolo. GÎndindu-mă mai bine, am schimbat Însă cu În sală care, deși concretizează mai puțin, evită aluzii prea Înguste la condiția elevului, dar păstrează ideea de Închidere nedorită. Mi-a plăcut apoi să accentuez, folosind jocul de cuvinte prezenți/absenți și adverbul și pentru a compromite total Înțelesul prezenței: În sală, și cei prezenți / sînt tot absenți. Ultimul vers merita o schimbare. Și pentru a elimina un verb inutil, și pentru a augmenta absența
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
modă coloristică. Oricum, gîndul te duce la costumație, la deghizare, poate chiar la o afișare a degradeului Într-o prezentare de modă ad-hoc. Se poartă aproape Întreg sezonul culori pale, estompate, incertedegradeul toamnei. Degradeul ține afișul toamnei. Rămînea numai să accentuez direcția schimbării, ascunsă abil de fardul sofisticat al anotimpului. Și ce urma după cădere tuturor frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul Afișul, deși substantiv, absoarbe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
afectarea și teatralitatea de scurtă respirație a unui eveniment inexistent al vremii. Și, În modul cel mai firesc, focul de artificii nu durează prea mult, iar noaptea Își reia locul și suveranitatea Întunecată. Ca să subliniez acest mic hei-rup și să accentuez sentimentul de plictiseală al repetiției lui, am Înlocuit pe iar cu tot: tot artificii. Acum nu mai e vorba de o simplă repetiție ci de o exclusivitate iritantă. Ideea că acest ritual artificios este fără efecte și că există ceva
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
instantanee și de consecință de neînțeles. E un și concluziv și totodată adversativ, o prescurtare a expresiei și, ce crezi?!, căci el introduce o consecință suplimentară, nebănuită și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
emoție. Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este Îndreptată spre Înăuntru și vizează imagini interiorizate Însoțite de un Întreg halou conceptual și simbolic, ca și de aura trăirilor pe care acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul și accentuează cugetarea, reflexia, focalizînd pe conținuturi Îmbogățite de travaliul mental. Într-un haiku avem de a face cu ambele activități sau dispoziții. În mai multe etape, eșalonat sau simultan, cu reveniri și interferări contemplarea lucrurilor, Întîmplărilor, scenelor este Însoțită de meditația
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932:23). Acești realiști "văd conflictul ca fiind explicabil
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
insistența ca politica externă să se bazeze pe un calcul rațional al costurilor și beneficiilor. Să notăm că, pe măsură ce această discuție a avansat, ne-am deplasat către argumente mai prescriptive ce contestă înțelepciunea urmăririi obiectivelor morale. Pe aceleași căi, realiștii accentuează deseori constrângerile asupra politicii externe impuse de misiunea de om de stat. De exemplu, Kennan apreciază că "obligația primară a oricărui guvern este față de interesele naționale ale societății pe care o reprezintă" și, prin urmare, "aceleași concepte morale nu mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lungul globului. Extinderea zonei de pace din centru către periferie reprezintă, de asemenea, baza optimismului lui Fukuyama în privința erei postcomuniste (Doyle 1986, 1995, 1997; Russett 1993). Există atât aspecte structurale, cât și normative referitoare la "teoria păcii democratice". Anumiți liberali accentuează constrângerile instituționale asupra statelor liberal-democratice, precum opinia publică, statul de drept și guvernământul reprezentativ. Alții pun accentul pe preferința normativă pentru compromis și rezolvarea conflictelor, care poate fi găsită în democrațiile liberale. O combinație între cele două explicații întărește argumentul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
empirică decât o chestiune care putea fi stabilită a priori. Cu toate acestea, Cox era în mod special interesat de analizarea mai întâi a formelor de producție și abia apoi de tratarea celorlalte părți constitutive ale ordinii globale. El a accentuat cu precădere internaționalizarea relațiilor de producție în epoca modernă capitalistă și formele de guvernare globală care perpetuează inegalitățile de putere și bogăție. Dezvoltând o temă introdusă de marxistul italian Antonio Gramsci în anii 1920 și 1930, Cox s-a concentrat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]