6,508 matches
-
Țării Cărvunei, fiind chiar centru al unui district, însă în zorii epocii moderne avea încă un aspect rural. Liberalizarea comerțului cu grâne după pacea de la Adrianopol (1827) i-a dat un impuls deosebit în dezvoltare, portul fiind favorizat de poziția adăpostită față de vânturile de nord și est. Comercianți din toată lumea creștină ocupată de otomani au început să se așeze în micul port (greci, armeni, evrei) și să întemeieze chiar primele manufacturi. Mai ales după Războiul Crimeei (1853-1856), orașul și-a accelerat
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
prăbușite) sau firide , in general au dimensiuni mici (8 depășesc 20 m lungime, cea mai mare atingând 123 m). Peștera "Cetățeaua Mare" („Peștera lui Balica“) se află lângă podul nr.4, pe partea dreapta a văii Hășdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților. Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaș și Cheile Borzești
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de mănăstire. După ce autoritățile comuniste au desființat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a adăpostit „Școala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduță”, care există și astăzi. Deasupra intrării în lăcaș se află statuia Fecioarei Maria (vezi foto), protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
liber și Secția internațională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate. Se află pe str. Memorandumului nr. 21, în clădirea "Reduta"; este o construcție de la finele secolului al XVIII-lea. Clădirea "Reduta" a adăpostit în perioada 1848-1865 Dietă Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiștilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaționale la acea vreme și în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România. Parcul Etnografic Romulus Vuia, este
Muzeul Etnografic al Transilvaniei () [Corola-website/Science/303683_a_305012]
-
este un muzeu de artă adăpostit într-un important edificiu baroc din secolul al XVIII-lea, opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann, și posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească și europeană: pictură, grafică și artă decorativă (secolele XV - XX). Înființat în anul 1951, muzeul
Muzeul de Artă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303687_a_305016]
-
Palatul „Reduta” din Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca pe str. Memorandumului la nr. 21, adăpostește în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, datată din secolul al XVI-lea. În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”"Calul Bălan"”. În perioada 1810-1812 clădirea
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
dintre cele mai importante edificii politice, administrative și culturale ale Transilvaniei și primind numele de Reduta. În această clădire s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 și s-a respins memoriul națiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum . Clădirea a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit și cea din urma Dietă, în care națiunea română, majoritară, nu a fost reprezentată deloc și care a decis, în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria. În sala principală s-au desfășurat
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, în Cluj sunt construite noi edificii culturale și administrative, iar importanța clădirii scade. Pentru o perioadă a funcționat aici Muzeul de Artă, iar apoi (cu începere din anul 1959) Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care este adăpostit aici și astăzi.
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
Construcția lui a fost definitivată în 1733-1734. Ulterior a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit "Bastionul Theresia", în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei. În decursul timpului aici a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă, o tipografie, internate școlare ori Arhivele Statului. După 1970 aici au fost mutate colecțiile de etnografie ale Muzeului Banatului, un
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
Muzeul de științele naturii (în ), situat pe strada Horea nr. 24 în Târgu Mureș, a fost construit în stilul neoclasicist, având elemente ale stilului renascentist italian, și a fost destinat a fi lăcaș al Muzeului de Artă Secuiască. Clădirea adăpostește astăzi exponate aparținând tezaurului natural mureșan. Primele discuții pe tema înființării unei instituții muzeale au fost purtate în 1874 la o ședință a Asociației Secuiești de Cultură, dar ideea s-a concretizat abia în 1885, când s-a vorbit despre
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
istorie și etnografie (găzduită în Palatul Culturii). Clădirea va funcționa până în 1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, și anume Muzeul Județean din Tg-Mureș, expunând o expoziție amalgam, de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziție de istorie (incluzând perioadele neolitic și până la sfârșitul orânduirii feudale). În clădire ființează un muzeu de științe ale naturii începând cu anul 1988. Istoricul unui muzeu se dezvăluie în oglinda activității sale. Astfel, și activitatea Muzeului Județean Mureș
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
Proiectarea, realizarea științifică, artistică și tehnică au fost rezolvate pe plan local, unele chiar de către muzeografii și conservatorii muzeului, piesele naturalizate fiind realizate în laboratorul de taxidermie propriu de-a lungul a de 28 de ani. Expoziția de bază este adăpostită în cinci săli, fiecare cu o tematică aparte și este extinsă pe un spațiu de 473 de mp. Astfel în primele două săli este expusă o expoziție de mineralogie, petrografie și paleontologie. Mineralele și rocile sunt așezate în ordine sistematică
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
și 175 m lățime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V-lea î.Hr. s-a construit marele templu al lui Zeus, "Theokoleonul" (locuințele preoților) și "ul" (unde era adăpostit focul sacru). După victoria decisivă a grecilor, conduși de Temistocle, asupra perșilor, în bătălia navală de la Salamina (480 î.Hr.), s-a hotărât să fie construit la Olympia un templu consacrat lui Zeus, care să fie cel mai mare și mai
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
încărcătura sa, descoperită nu departe de în 1967 de către Andreas Kariolou, un scufundător Greco-Cipriot. Nava Kyreniana, după cum este cunoscută, a fost studiată intens de către National Geographic Society. Există trei perioade importante ale Castelului Kyrenia: Orașul are un muzeu al icoanelor adăpostit într-o biserică dedicată Arhanghelului Mihail. Nu departe de acesta, există câteva morminte tăiate în piatră datând cu aproximație din secolul al IV-lea. În partea din spate a castelului sunt ruinele unei mici biserici Creștine iar în fortareață se
Kyrenia () [Corola-website/Science/303841_a_305170]
-
și pământul încă nu apăruseră. O inteligență neformată, numită Allfather, controla evoluția întregului cosmos. Din acest haos apar două tărâmuri: în nord, ținutul gheții, Niflheim, și în sud, ținutul focului, Muspelheim. Ținutul Niflheim este identificat uneori cu tărâmul morților și adăpostește un izvor din care se desprind unsprezece mari fluvii. Ținutul Muspelheim aparține giganților de foc și este condus de Surtur. Aceste două tărâmuri sunt despărțite de marea prăpastie Ginnungagap, despre care se spune că ar fi o rămășiță a haosului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
pe gârla din preajma parcului boieresc. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului. Preocupat de extinderea moșiei, fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756-1846), a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica și grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită și înconjurată cu grădini de Alexandru și Ecaterina părinți, sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”". Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
și cerând să discute cu boierul. Acesta le-a ascultat doleanțele și a poruncit unui slujbaș să noteze cât pământ dorește fiecare. Apoi le-a spus să meargă acasă că vor primi pământul dorit . În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți. În anul 1921, prin Legea agrară, țăranii de pe moșia Miclăușeni au fost împroprietăriți cu
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005. Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
noastre, la Hanu Conachi (jud. Galați), salcâmul, plantat aici la începutul secolului trecut pentru stabilizarea nisipurilor continentale de origine eoliană și fluviatilă din regiune [Chiriță, 1937], a invadat aproape complet, în ultimii ani, teritoriul rezervației, periclitând speciile de plante psamofile adăpostite de dune, unice în Moldova.” Călinescu R., 1941, Plante scăpate din cultură. Importanța lor geografică și istorică, Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., 59: 279-328 Sirbu C., Oprea A., 2011, Plante adventive în flora României, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul (mușchiul inimii), căptușit în interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul. Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun și petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinerețele lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”. La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”. La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul Murad al II-lea. În același an, cetatea este dată ca zălog sultanului, turcii dominând de pe înălțime orașul. Înțelegând repede
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
de formă dreptunghiulară și, după caz, lespezi subțiri și piatră măruntă, nefasonată, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea. La partea interioară a zidului de apărare sunt construiți o serie de pinteni din piatră, care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale și grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor. În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, "via praetoria", alcătuită
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]