102,424 matches
-
care îl poseda limba noastră. Oricum, ea a fost unanim considerată, vreme de secole, ca fiind cel mai bun vehicul folosit în practica relațiilor internaționale. Cei care, precum englezii, își redactau notele în propria lor limbă, aveau întotdeauna grijă să adauge și o traducere în limba franceză. Curțile din Nord, și, în mod particular, Rusia, au adoptat limba noastră, astfel încât comunicările scrise dintre guvernul de la Sankt Petersburg și agenții săi erau redactate în limba franceză. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea106
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ca covenant-ul* să nu împiedice acordurile individuale între membrii Societății, aceste acorduri fiind denumite în funcție de modul în care se vor lua deciziile de comun acord uniuni, pacte sau protocoale; ele vor avea caracteristicile unei alianțe menite a asigura echilibrul. Însă, adăugăm noi, aceste observații se bazează pe prejudecata conform căreia raporturile dintre națiuni vor rămâne așa cum sunt ele acum. Ori, acestea se vor schimba, cu siguranță, de la A la Z. Sunt persoane care profețesc chiar formarea, sub egida Societății Națiunilor, a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
prin observatori și interpreți cu experiență și cu autoritate. Așadar, rolul diplomaților nu s-a încheiat, însă va trebui ca ei să se adapteze la moravurile vremurilor actuale (s.tr.). Vor fi astfel obligați, ca la calitățile cerute altădată, să adauge un simț ascuțit pentru viața modernă și inteligenta înțelegere a aspectelor economice care domină astăzi politica statelor. Multe dintre condițiile care dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ei s-ar fi apelat cu Tom, Dick sau Harry. Lordul Grey a mai spus, cu deplină justețe, că ultimul război a săpat un fel de șanț între două epoci ale politicii internaționale. "Cei care, la fel ca noi, a adăugat el, au trăit și au acționat în anii care au precedat momentul 1914*, trebuie să facă față unor probleme aparent noi și care tulburătoare. Conducerea afacerilor a trecut, deja, în parte, și va trece, în curând, în întregime, în mâinile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Războiul Crimeii", desfășurat în perioada 1853-1856, război în care coaliția a patru state, Franța, Marea Britanie, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman a înfrânt Rusia țaristă. La lucrările congresului au participat reprezentanții diplomatici ai celor 5 state combatante, la care s-au adăugat aceia ai Austriei și Prusiei. Congresul a dat o puternică lovitură Rusiei înfrânte și, ulterior, Austriei și Imperiului Otoman, prin realizarea unificării Italiei și a Principatelor Dunărene, Moldova și Valahia și a consacrat în același timp hegemonia europeană a Franței
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pas pentru a-l cunoaște? Orice apropiere îi amintea de imaginea care o rănise atât de mult: el flirtând cu alte femei pe care le atingea în public într-un mod indecent. Și atunci se retrăgea înapoi în carapacea ei, adăugând noi straturi pentru a-și mări rezistența. Nu-l mai întâlnise nici prin oraș, dar și ieșirile ei erau destul de rare. Poate că doar i se păruse că fusese el în acele câteva momente în care inima folosise semnalul de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fost fondată în 1991 de LUCA PIȚU MIGUEL DE UNAMUNO (1864 Bilbao 1936 Salamanca) a fost profesor universitar, filosof, scriitor, om politic. Activitatea academică prodigioasă se întemeia pe ajutorul unor argumente riguroase din punct de vedere logic, la care se adaugă un puternic spirit critic; a îndeplinit, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa apela la raționalitate dar pendula între a crede și a fi agnostic, iar îndoiala avea "vagi umbre de incertitudine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
XX, romanul, abia acum tradus în limba română, este structurat pe 15 capitole, cu un prolog și un epilog, iar la ediția din 1934 apare ca anexă la epilog, eseul Însemnări pentru un Tratat de cocotologie 1, căruia i se adaugă un apendice și 5 desene. Romanul este o critică severă la adresa ideilor din vremea lui Miguel de Unamuno: ameliorarea speciei umane prin procrearea geniilor și exacerbarea valențelor științei pozitiviste, sociologia pedagogică. Ideile care străbat romanul de la început până la sfârșit, într-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
i se aplică pedagogia sociologică și va ieși un geniu. Geniul se face, spune proverbul, dacă se vrea; da, se face... se face și ce nu se face? Voi demonstra... Și în fața tăcerii lui Sinforiano, care privește și tace, Carrascal adaugă, spărgând o nucă: Cum o voi demonstra? Cum? Păi... cu faptele! O, faptele! suspină Sinforiano. Faptele...! repercutează Carrascal și rămân amândoi privind patroana, care trece cu un flan7 pentru Delegat, care mănâncă retras în colțul său. Sunt bune nucile? îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
doreau să iasă din orbite, și acel cap, ce cap! Doamne! Nu vorbiți de fenomene... O, ignoranță, această ignoranță! Fenomenul este... Nu, nu, nimic despre fenomene... și mai puțin repetitive... Dar ce ochi, Marina, ce ochi! și în sinea sa adaugă: "Taci!" vocii care îi spune: "Ce stai Avito?... Ce stai?... îți moare știința..." Dar nu râdeți dacă zic ceva... Eu nu râd când e vorba de ceva serios, și noi, Marina, tratăm acum lucrul cel mai serios din lume. Adevărat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Taci!" vocii care îi spune: "Ce stai Avito?... Ce stai?... îți moare știința..." Dar nu râdeți dacă zic ceva... Eu nu râd când e vorba de ceva serios, și noi, Marina, tratăm acum lucrul cel mai serios din lume. Adevărat, adaugă Marina cu profundă convingere și mașinal, cu convingerea unei mașini. Atât de adevărat este. Este vorba, Marina, nu de a decide soarta noastră, ci soarta generațiilor viitoare din întâmplare... Se expune Materia atât de gravă, că la deschiderea ochilor face
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Imediat voi termina de citit biografia lui Newton... ce mare om! Nu ți se pare? Nu ți se pare că era un mare om Newton? Da. Gândește bine ce mare om era... Dacă va ieși fiul nostru un Newton... și adaugă pentru sine: "Îmi pare că sunt sugestiv... așa... așa...!" Și dacă iese fată? spune ea pentru a zice ceva, la ceea ce Avito spusese serios, pentru că nu voia să se joace cu genialitatea. În această după amiază mergem la muzeu, unde
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
găsește pe soțul ei înțepând copilul cu un ac, și trezindu-se din somn inima sa de mamă, exclamă: Dar ești nebun, Avito, ce faci? Și tatăl surâde, se întoarce să-l înțepe și răspunde: Tu nu înțelegi... Dar, Avito adaugă cu blândețe. Studiez aceste reflexe! Ce lume e asta, Sfântă Fecioară! Și recade în vis. Îi mai rămâne de văzut altceva, cum făcând pe Apolodorin să prindă cu ambele mâini bățul măturii și cum tatăl său îl ridică în sus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Lui Dumnezeu... lui Dumnezeu... murmură Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal mâna dreaptă, adaugă: ai răbdare puțin, Avito. Strânge buzele și coboară ochii, simptome clare ale unei părți dintr-un aforism, și, luând o bucată de hârtie scrie ceva, poate, un fragment din Tatăl nostru, sau vreo mâzgălitură fără sens. Între timp, vocea interioară îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de dragoste? Dragostea dă sau ia libertatea? Libertatea dă sau ia dragostea? Și vocea interioară îi zice: "Cazi și te vei întoarce să cazi!". Căci vână se numește, prietene Carrascal, ceea ce pun actorii prin povestea lor în recitările lor, ceea ce adaugă operei autorului dramatic. Vâna! Trebuie să spionezi ora sa, s-o pregătești, să fii vigilent și când sosește s-o pui, să pui vâna ta, mai mult sau mai puțin intensă, în recitare și apoi urmează funcția. Prin această vână
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole se poate încarna. O să vi-l aduc dumitale, don Fulgencio... Nu, nu, în niciun caz exclamă vioi filosoful, care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un om bun. Filosoful prinde bărbia solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
titamimi, tatapupa, pachulili. Nu-l înțeleg, nu ajung să-l înțeleg, nu-l înțeleg își zice tatăl în drum spre casa filosofului vor fi fatale indicii? A fost o cădere... o cădere... sângele matern... și acest om.... dar revenindu-și, adaugă printre dinți: "Taci! taci!". În timp ce copilul se joacă de-a creatorul formând din toate piesele cuvinte, creându-le, își afirmă originalitatea originară pentru ca mai târziu să se înțeleagă cu ceilalți; exersează forța creatoare divină a copilăriei, se joacă, creează cuvinte
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară, despre Cristos, de îngeri și sfinți, de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe să-i sâcâie pieptul Marinei, însă, of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Sau ce i-au diferențiat de ceva primitiv, care nu era nici bărbat, nici femeie? Precis... începe Carrascal, uimit de această concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că meditează.... E un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat. Se aud pașii doñei Edelmira, ia filsooful
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fi femeia tradiția și bărbatul progresul? Așa pare. Nu rezultă că femeia este memoria, iar bărbatul inteligența speciei? Așa rezultă. Nu zicem că femeia reprezintă natura, iar bărbatul rațiunea, Avito? Așa zicem. Apoi că femeia naște și bărbatul se face, adaugă triumfal don Fulgencio. Desigur! Și căsătoria, răul care ne apasă, prietene Carrascal, este consorțiul naturii cu rațiunea, natura raționată și rațiunea naturalizată; soțul este progresul în tradiție, iar femeia tradiția în progres. Carrascal privește, fără a răspunde, la Simia sapiens
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este fals? Și ce? Nu suntem noi înșine falși? Și-i dădu un sărut. Treizeci de ani, Fulge, treizeci de ani! Treizeci de ani, Mira! și o îmbrățișă, adăugând: îți amintești? Mai departe nu a mai putut auzi Apolodoro pentru că doña Edelmira s-a ridicat repede, exclamând: "Cine merge pe aici?" și a intrat el, complet confuz. Așa se face că maestrul nedându-i atunci nicio atenție, Apolodoro se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru a scrie versuri. Versuri? Versulețe, fiul meu? exclamă tatăl, suprinzându-l, și cum el tace, adaugă: Ca exercițiu, pentru a proba totul... treacă! Nu-i așa că poeții nu sunt genii? I-am avea, fiul meu, i-am avea, dacă lumile ar fi mai atente la ceea ce s-ar spune în vers, dar geniul modern nu poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e, băiatul e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum săraca mamă surâde tristă și liniștită, tatăl adaugă: Știi ceva? Eu, nu. Atunci? Bine, se vede limpede! Ce altceva vrei să fie? O să vezi tu... în somnolență! Iată o sminteală! Să îndrăznească să se îndrăgosteacsă la vârsta lui? Că abia este la puber....! Și vocea demonului familiar: "Ai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]