7,542 matches
-
lor recentă de a vota cu Frontul Național. Votul în favoarea extremei drepte crește din centrul marilor zone de influență urbană către periferie (cu excepția regiunii de sud-est)1. Fiind vorba de HLM, în condițiile unui sistem de producere a locuințelor totdeauna adept al logicii rentabilității comerciale, acestea conțin gospodării din ce în ce mai modeste. Astfel, ancheta națională din 1992 cu privire la locuințe arăta că 31,7 % dintre locatarii din HLM-uri fac parte din sfertul populației cu veniturile cele mai mici (față de 12,3 % în 1973
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
eliberat progresiv de tradiționala aglomerație (zgomot, mirosuri urâte, nesiguranță, probleme de circulație...). Transformarea comerțului, instalarea de echipamente de recreere, ca și dezvoltarea unei oferte culturale și educative prestigioase le permit să "trăiască globalul la scara locală a centrului orașului"518. Adepți ai străzii redate pietonilor și bicicletelor, gentrificații sunt în proximitatea tuturor serviciilor care constituie atracția unui oraș, mai ales în preajma gărilor și aeroporturilor, care răspund nevoilor lor de mobilitate. Contrar vechii burghezii, ei nu au prejudecăți legate de anturajele "exotice
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în septembrie 1929, de Aristide Briand. Dacă proiectul inițial al lui Briand punea accentul pe crearea bazelor economice ale uniunii, Memorandumul consideră prioritare garantarea securității statelor și suveranitatea națională a statelor membre, împotriva principiului federalist. Memorandumul i-a dezamăgit pe adepții mișcării Paneuropene, deși Conferința reprezentanților statelor europene, întrunită la Geneva la 9 septembrie 1930, a luat în dezbatere conținutul acestuia. Înaintea morții sale, survenită în martie 1932, Aristide Briand, dezamăgit și descumpănit, a cerut retragerea proiectului său, sfârșind astfel destinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nobiliare din Westfalia, Haxthausen participă activ la evenimentele ce au marcat spiritul generației sale. În 1813, abia înscris la universitatea din Göttingen, își întrerupe temporar studiile de Drept pentru a lua parte la campania militară dusă împotriva lui Napoleon. Înfocat adept al principiilor romantice, ca și frații și surorile sale (Starr, 1968, 464), Haxthausen cunoaște și întreține relații de prietenie cu literați de marcă din cadrul acestui curent, printre care se numărau Clément Brentano și Jacob Grimm. Pasionat inițial de folclor, Haxthausen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din Paderborn îi vor trezi interesul pentru agricultură. În 1829 publică un studiu istoric cu privire la forma tradițională de organizare agrară din regiunea Paderborn, în care pledează cauza vechilor „constituții agrare”. Venind în întâmpinarea convingerilor lor politice, studiul este remarcat de adepții Partidului Conservator din Prusia, în frunte cu viitorul rege Frederick Wilhelm al IV-lea. Susținut de acesta, Haxthausen este angajat în cadrul Ministerului de Justiție, unde vreme de zece ani redactează studii și strânge materiale referitoare la istoria, folclorul, formele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Rusia era tot atât de puțin cunoscută și înțeleasă (Haxthausen, 1847, Vol. I, VII). Din această privință el este cel dintâi care face cunoscut Europei mir-ul, aducându-l în prim-planul gândirii sociale, fapt ce va alimenta lungă vreme disputele între adepții diferitelor ideologii politice, fiecare găsind în principiile de funcționare a acestuia argumente pro sau contra. Lucrarea Études sur la situation intérieure... este în cea mai mare parte redactată sub forma unui jurnal de călătorie, în care faptele observate sunt consemnate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rămas uimită de bogăția, de ușurința, de eleganța improvizației sale. Privirea ei avea un aer totodată vag și inspirat. După o oră și jumătate a tăcut, ochii i s-au închis, a părut să cadă într-un soi de anihilare; adepții m-au prevenit că acesta era semnul retragerii. Ce auzisem mi s-a părut destul de interesant. Totuși nu aveam de gând să asist la o a doua reprezentație. Se țineau la zi fixă. Am socotit convenabil să aleg o altă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devine ostil lui Napoleon I și pleacă într-o călătorie în Orient ă1806-1807), iar la întoarcere publică Itinerar de la Paris la Ierusalim ă1811). În timpul Restaurației este ambasador la Berlin, la Londra și ministru de externe între 1822 și 1824. Este adeptul monarhiei constituționale și al libertății presei. Din 1818 începe legătura lui cu Doamna Récamier, care durează până la sfârșitul vieții. Ultimii săi ani îi consacră operei capitale Memorii de dincolo de mormânt, publicată postum. CHÂTEAUROUX, MARIE ANNE DE MAILLY-NESLE, ducesă de ăParis
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se situează concepția psihologilor D. Krech și R. Crutchfield (1948) care încercau să analizeze organizațiile plecând de la durata, mărimea și structura grupurilor care le formează, acești parametrii devenind totodată criterii pentru definirea organizațiilor. În realitate, ambele perspective au cunoscut atât adepți, cât și poziționări critice, fiind considerate limitative pentru înțelegerea profundă a acestui concept. Dificultatea conceptualizării este dovedită și de multitudinea definițiilor ce au fost atribuite organizației, pe măsură ce aceasta își făcea resimțită prezența la nivel social. Astăzi asistăm la un adevărat
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unei personalități puternice de la care pornesc "razele" puterii și ale influenței. Managementul este de tip centralizat, atmosfera este de cele mai multe ori rece, dură, ceea ce favorizează un climat și un moral scăzut. Managerul este permanent pregătit să-și asume responsabilități, fiind adeptul eficienței. Această cultură este specifică școlilor de mici dimensiuni, conduse de manageri școlari considerați "cu har", care se confundă cu școala; b) Cultura de roluri (gen "templu"), patronată de Apollo, este reprezentată sub forma unui templu grecesc, având o structură
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Se întoarce în timp, la o sală de întruniri înălțată în 1892, pe locul unde a fost distrusă o capelă a Sectanților în 1887. E un loc de întâlnire, unde tatăl lui, mediu și vindecător, adună un mic cerc de adepți, întâmpinându-i astfel: Bine ați venit la Chemical Theatre. Acolo unde toate spiritele trecutului vostru vin mute să vi se arate. Timothy are doisprezece ani, vede "duhuri" și, când tatăl vindecă ori "îndrumă" pe cineva, stă cu palma pe creștetul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care simte "o lume de energii ce adastă pe pământ". Se apropie de morți și îi ajută pe cei care "au eșuat în viață într-un fel sau altul". Clement Harcombe are o întreagă filozofie despre viață. Așa cum le spune adepților lui, puțini la număr, N-am făcut decât să deschid ușa și să îngădui luminii să intre. Nu vom afla despre ce fel de lumină e vorba. Nici de la Clement, nici de la Timothy, nici de la Peter Ackroyd. Tim și tatăl
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate". Înlătură spaimele tuturor. Îi spune lui Mathew, care e îngrozit, că nu există case bântuite, "doar ființe bântuite". Nu ne e dat să aflăm dacă și Clement Harcombe e o astfel de ființă bântuită. Peste micul lui grup de adepți, peste fiul lui, plutesc singurătatea și frica. Clement nu e descifrat niciodată, el rămâne un mister în viață, dar și după aceea. Tim învață de la tatăl lui că lumea cea mare, lumea cealaltă, e o lume a iubirii. Clement îl
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înconjurând-o cu brațele și închipuindu-și că e mama lui. Nimeni nu pomenește această minune, fapt pentru care ne simțim frustrați atunci când tăcerea autorului refuză să comenteze ceea ce nu înțelegem. La cinci luni după plecarea lui Tim, doi din adepții tatălui (Margaret și Stanley) vin să-l ia pe furiș înapoi la Londra. Îi spun că n-au mai fost întruniri de când a plecat el, fiindcă "a ieșit spiritul din dl. Harcombe". Însă la sosirea la vechea casă, odăile lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot însuși a explicat crearea acestor noțiuni ca definiții de moment ale unor opțiuni literare ale poetului Eliot, care-și făcuse din critică un atelier pregătitor al creației. În volumul postum Critica criticului, apărut în 1965, Eliot se disociază de adepții fervenți, care-l citează fără a specifica în ce an a fost scris eseul în chestiune. El cere imperios sa fie eliberat de povara propriilor lui invenții din critica literară și să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
î.I.C.) Unul din titanii distincți ai gândirii antice a fost Socrate. Acesta a elaborat o perspectivă diferită, nouă, de înțelegere a vieții și a sufletului. Lucrările lui au fost expuse oral. Socrate a fost creatorul și omul dialogului, fiind adeptul exprimării stărilor sufletești prin comunicare, prin viu grai și nu prin cuvântul scris. El a pledat pentru această formă de exprimare pe care o considera de preferat textelor scrise, deoarece în spatele celor scrise se puteau ascunde oameni lipsiți de înțelepciune
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la reflectarea mentală, la cele ale voinței, apercepției, etc. Obiectul de cunoaștere propriu-zis nici nu era încă destul de clar definit, dar elanul închegat și cultivat în acest cadru era inepuizabil și avea puterea să atragă în jur tot mai mulți adepți. De aici nu putea rezulta decât dobândirea autonomiei necesare pentru știința ale cărei baze se puseseră astfel în laboratorul lui Wundt din Leipzig. A fost cadrul în care tendințe investigative altfel de neîmpăcat cum ar fi concepțiile introspecționiste și cele
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
convergente în psihanaliză În condițiile în care problematica psihologiei abisale intră în centrul preocupărilor educaționale, ale celor de psihologia muncii sau ale celor publicitare, psihanaliza încetează să mai fie o disciplină medicală, o perspectivă exclusiv psihiatrică sau neurologică, iar cercetătorii adepți doar de credință ai lui S. Freud. În acest context și-au făcut apariția o serie de noi tendințe, înscrise pe direcții investigative cu identitate distinctă, implicate în disputele ce privesc fundamentele conceptuale și metodologice ale acestei discipline a psihanalizei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în cheie peiorativă, în strânsă legătură cu termeni precum manipulare și mistificare. Politica recurge la limbaj pentru a-și face cunoscută ideologia, dar mai ales pentru a-și consolida poziția, pentru a-și legitima actele și pentru a crește numărul adepților. Vizând preluarea și gestionarea puterii, limbajul politic poartă amprenta ancorării sale pragmatice, dobândind o fizionomie distinctă între celelalte tipuri de limbaj. Doctrina politică impune locutorilor manifestări discursive specifice, așezând sub semnul interdicției subiecte și expresii care contravin acesteia. Limbajul politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sale. La nivelul terminologiei politice, înregistrăm următoarele câmpuri semantice 120: 1. termeni referitori la organizarea politică: coaliție, facțiune, monopartitism, multipartitism, partid etc.; 2. termeni referitori la doctrine și curente politice: anarhism, bolșevism, comunism, ecologism, marxism etc.; 3. termeni referitori la adepți ai unor doctrine și curente politice: comunist, separatist, stalinist, fascist etc.; 4. termeni referitori la mentalități și atitudini politice: apolitism, demagogie, elitism, xenofobie, rasism etc.; 5. termeni referitori la acte/ activități/ acțiuni politice: centralizare, represiune, depolitizare, restaurație, insurecție, represiune etc.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din această perioadă și în ilustrarea rolului pe care îl joacă presa politică în formarea opiniei publice, în epocă 187. Valul contestatar, denigrator, resimțit încă din timpul vieții de gazetar, prin articolele lui Dimitrie Petrino, Alexandru Grama sau Macedonski, face adepți și în rândul generațiilor mai tinere, îndeosebi în postmodernism. Un element de referință în fenomenul de contestare a lui Eminescu îl constituie numărul 265, din 1998, al revistei Dilema, în care o serie de critici literari printre care se numără
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
studiilor universitare la Viena; etapa a doua cuprinde activitatea la Curierul de Iași, între 19 mai 1876 și sfârșitul lui octombrie 1877, iar cea de-a treia etapă vizează publicistica desfășurată la Timpul, între octombrie 1877 și iunie 1883195. Pe lângă adepții segmentării triadice, există cercetători care opinează că "activitatea de publicist a lui Eminescu poate fi împărțită în doar două etape distincte: colaborarea la Curierul de Iași și apoi la Timpul"196. Deplasând analiza în spațiul ideologic, Ibrăileanu vorbește despre trei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta"; "adevăratul progres fiind o legătură naturală între trecut și viitor, se inspiră din tradițiunile trecutului, înlăturând inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase"294. Opunându-se soluțiilor revoluționare liberale, Eminescu se declară adeptul evoluției organice și evidențiază pericolele unei dezvoltări care face abstracție de legile naturale: "A îmbătrâni în mod artificial un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare", notează jurnalistul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistic cu un discurs metatehnic cu valoare explicativă, prin intermediul căruia își dezvăluie obiectivele și mijloacele de semnificare folosite. Pentru accesibilizarea mesajului jurnalistic, Eminescu sensibilizează concepțiile și ideile prezentate, prin cultivarea unei logici a exemplului, care conferă coloratură familiară realităților prezentate. Adept declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic, jurnalistul recurge la o " Logică a exemplului care se bizuie pe Auctoritas și a cărei armă redutabilă este Citatul"351. Autoritatea modelelor prezentate susține campania persuasivă a gazetarului, conferind greutate și prestigiu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
glosările frecvente în corpul articolelor, Eminescu educă cititorul în spiritul normativității și al îmbogățirii limbii române, într-o perioadă în care nesiguranța și lipsa unor norme general valabile generează fluctuații morfologice, lexicale și sintactice, la nivelul exprimării verbale. Disputele dintre adepții principiului etimologic și cei ai principiului fonetic, în scrierea limbii române, dobândesc expresie în publicistica eminesciană, jurnalistul alocând pagini numeroase problemelor limbii în veacul al XIX-lea: Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]