79,378 matches
-
mai tare, mai încet, reluându-l cu și mai mare putere, apoi salutându-l pe cel de jos care participase, porni. Acum arăta altfel. Ca un războinic. Cascheta trasă pe cap, ochelarii și ei trași pe tâmple îi ascundeau fizionomia, aerul pe care i-l dăduse, parșiv, mustăcioara. Ea se legase strâns cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
spre centrul aparatului, care se echilibră deodată, dovadă cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase a lemn vechi și a pânză. Vru să-l întrebe ceva, dar prin huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă zbierai, astfel că renunță. Ar fi vrut să-ntrebe cum se numeau munții din dreapta spre care zburau, luând tot mai multă înălțime... Nici pomeneală de golurile de aer. Meteorologia părea la locul ei
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă zbierai, astfel că renunță. Ar fi vrut să-ntrebe cum se numeau munții din dreapta spre care zburau, luând tot mai multă înălțime... Nici pomeneală de golurile de aer. Meteorologia părea la locul ei. Acul altimetrului se ridicase la 630... Peisajul se întinsese parcă tras de un elastic... Pentru că nu mai puteau schimba vorbe între ei, se gândea la fel de fel. Așa, de pildă, ce știa că se spune partir
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
est mourir un peu... devenise marcher c^est mourir un peu... Da. Chiar! A merge este a muri puțin. Suna bine. Nu era cazul să-i spună pilotului cu mustăcioara lui și care o tot amenințase cu golurile alea de aer. Pilotul întoarse fața lui ca o mască spre ea și zbieră - Focșaniul... cu cutremurele!... Ea încuviință - dacă spunea dumnealui... Tăcerea se restabilea după fiece indicație. Așa cu Buzăul, cu Ploieștiul... până ce la orizont apăru, în cele din urmă, ce părea
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
iar în prag apăru Georgică, tatăl Marșeuzei. Venise cu un aeroplan! îl anunță ea. Nu se aștepta. Exclamă cu franceza lui de secretar de ambasadă la Berna, pe vremuri,... Ah... te voila,...ça par exemple!... Vii vasăzică pe mătură prin aer ca vrăjitoarele...
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se apleacă languros în apa lagunei/ soarele bronzează egal cu ecran 25,/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului.// Îngeri blazați zboară intermintent prin aer trăgînd reclame/ pentru sîni de alge/ testicule de oțel/ inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară!// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din urmă microbi/ cu
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-avea confortul de astăzi, bineînțeles, dar la vremea aia, în copilărie, nu simți că n-ai un confort cu gresie și faianțe. T. S. - Importantă era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
care juca și biliard. Sigur că da! exclamase pilotul, flatat de companie. Era pentru el, singur pe micuțul biplan, o plăcere și o onoare. Să se prezinte la aerodrom, că o ia. Numai că se știe, cu golurile astea de aer, la un aeroplan așa de mititel și de nărăvaș, trebuia să te ții bine. Dar nu se îndoia că jucătoarea aceea năstrușnică de billiard, tânără, îndrăzneață, curajoasă și drăguță, domnule! s-o mănânci, că nu ar fi făcut față... (va
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
amenințat la rîndul lui de intervenția lipsită de minte și compenteță a omului recent, conferă acestuia o demnitate în plus, aceea de a apăra valori care nu țin doar de artă, nu sunt parohiale, ci au devenit globale, valori precum aerul pe care-l respirăm. Filmul lui Guggenheim face un rezumat al erorilor, al pașilor greșiți care au condus către o dezechilibrare vizibilă a biosferei, într-o lume mică, - așa cum ea se vede din prima fotografie a Pămîntului din satelit -, alternînd
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
moarte" (Stare secundă). Când poemele sunt de mai mare întindere, ele rulează fie un episod de vacanță (de creație) într-o lume diferită, occidentală, fie unul de existență curentă în spațiul securizat, domestic. Cât mai puțin, cât mai rar în aerul toxic de afară, al Basarabiei rusificate. Interiorul apare clar delimitat, căptușit cu plută ca la Proust, blindat afectiv: "să fii copleșit de apele muzicii/ să asculți Vivaldi și Mario Lanza/ să plouă mult și liniștit/ și tu să citești din
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
de la sfârșitul anilor ^30 ai secolului trecut, de marele animator al vieții muzicale americane, de Serge Koussevitzky, dirijor, contrabasist, compozitor și orchestrator. Domeniul cu o suprafață de 210 acri de teren a fost oferit de un mecena local. Scena în aer liber, marea copertină, a fost inaugurată la 4 august 1938, iar stagiunile estivale susținute de B.S.O. continuă de atunci an de an cu excepția perioadei războiului, a anilor 1942-45. în ultimele decenii au fost construite corpurile adiacente care întrețin funcționalitatea
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
legătură cu replicile interlocutorului, deși au haz și uneori sunt pline de expresivitate, cuvintele se scurg printre degete și în urma lor nu rămâne nimic. Discuțiile dintre oameni nu au mai multă consistență decât întâmplările din vis, de aici un anumit aer de lunatic al eroului care intră în situații dintre cele mai stranii fără ca acest lucru să i se pară ieșit din comun. Edificatoare este aici participarea lui Ștefan Negru la înmormântarea unui om cu care nu avea nici o legătură și
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
în cădere liber-bombată și cu buton cafeniu fiecare, cruci cu brațe late, răstignind Iisuși împătimiți la carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
hărmălaie cristalină s-ar fi iscat?), cu motanul meu siamez, Scămoșilă, cu elevele ducîndu-se în silă (dezvirginate cu aplomb de prin clasa a V-a) la școală (amînîndu-și, leneș, coapsele durdule în amiaza străfulgerată de ochii muncitorilor de la balastieră), cu AERUL și cu LUMINA... cu lumina pe care o vedeam... nu mă uitam prin ea, ci la ea! Eram fericit. După ceasuri de leneveală în șezlongul din spatele casei, realizam o continuitate absolută cu orice era în jur, nu mai eram eu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
acțiuni, simpozionul de la Fetești a reușit să repună în discuție prezența sau, mai curînd, absența sculptorului din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar chinuit și frustrant, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, dar cu atît mai autentic, ar fi putut să aibă, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură este cu atît mai fermecătoare. Cartea de față, Eseuri despre lumea de azi, nu face excepție. E în ea destulă pastă polemică ca să alimenteze tot atîtea luări de poziție cîte capitole are volumul. Dar
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
sala plină până la refuz de oameni versurile: "O să vină ea,/ nu se poate altfel,/ O să sosească/ Și ziua aceea/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se și aude/ Pulsul ei bătând/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie/ Vibrând în lumină." Publicul te-a aplaudat frenetic, iluminat de speranța că ziua aceea va veni. Și... a venit. Ce simți când te gândești că
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
de patronul Sburătorului și continuată de succesorii săi imediați care i-au frecventat cenaclul. Șerban Cioculescu ni se arată cu deosebire legat de tradiția criticii literare franceze, așa încît considerațiile pe care le emite pe tema acesteia au adesea un aer pro domo. întîi de toate e vorba de o mentalitate raționalist-echilibrată, altminteri zis de un clasicism pe care-l putem constata, în înfățișări uneori difuze, alteori explicite, la majoritatea numelor sale exponențiale, începînd cu Sainte-Beuve. După o apropiere de orientarea
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
și anul 2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare unei familii la limita subzistenței. Abia
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
nu ne ocupăm de deplasări. - Sau măcar cele patru persoane care sosesc în zori - așa cred, pentru că, trezindu-mă, continui să le văd -, ar trebui să pot scăpa de ele. Îmi stau pe cap. Mamă, tată, fiu, fiică. Au un aer de familie. Același gen de nas. Enorm. Provocator. Cum aș putea să scap de ei? - Vă sunt rude de gradul întâi? În fișă se trec doar rudele de gradul întâi. - Nu. Încercam să vă explic de ce nu pot răs-pun-de cu
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
lui? Totuși ginandrele au venit - și restul odată cu ele. Cenușa și celelalte. Mai ales celelalte. Cenușa, la început, n-am luat-o în seamă. Deși umplea tot cerul, noi ne amăgeam că era o simplă reminiscență a incen--diu-lui. Plutea în aer, în roiuri dese de fulgi ca de zăpadă, dar se oprea în pragul caselor. O cenușă care se oprea în prag ar fi trebuit să dea de bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți prin simpla înghițire a aerului, că stăm ghe-mu-iți povestindu-ne istoria de dinaintea erei, la nesfârșit, în gol. Este o viață senină. Corul scandează: - Adevărata viață.
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
de greșeli de exprimare și de ortografie, care arată că dl. N. M. a terminat cu greu (dacă a terminat-o) școala primară. Revista transcrie adresa memoriului așa: "Către, Parlamentul României" O virgulă necesară probabil dlui N. M. ca să tragă aer în piept înainte de a merge mai departe. Iată și o mostră de text: "Noi Generația Tînără considerăm etc.". Se vede că una dintre virgulele necesare aici apoziției a luat calea titlului. Unde o fi cealaltă? O găsim mai la vale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
o impetuozitate declamativă, pînă se deslănțuia ca un uragan în stare să ducă cu rafalele sale toată mulțimea adunată în sală. După fiecare frază, își scutura capul leonin cu părul mare, trecîndu-și palmele prin el sau își proiecta brațele în aer, parcă gata să se rupă din încheieturi și să cadă ca un vultur peste cei din fața lui, alergînd de la un capăt la altul al tribunei cu nervozitatea unui saltimbanc în căutarea locului unde ar fi trebuit să se arunce în
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]