6,798 matches
-
am avu motive serioase de întîrziere. Pe ea am dus-o acasă și, bineînțeles nu am mai văzut-o niciodată în viața mea. În schimb, la întoarcere le-am povestit băieților cu lux de amănunte ce bună era, cum am agățat-o eu, și cum în trei minute eram așa de împerecheați că băteau vecinii în pereți că nu pot să doarmă, deși parcă era zi când am ridicat-o. De, minciuni de lăudăros, care schimba povestea de fiecare dată în funcție de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
curios: ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash, garbage etc. Totuși, consistența a ceea ce numim gunoi diferă mult de la morman la morman. Cârpele împuțite nu mai predomină în noile gunoaie. Le vezi mai mult agățate prin crengile copacilor, tot mai decolorate, an de an, până putrezesc cu totul. Acum, ambalajele produselor electronice made in China formează o bună parte din materia gunoaielor. Bineînțeles, ceea ce miroase e altceva: același noroi menajer în care stau înfipte foi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui Camil Petrescu (dar extravaganța și grandomania lui?), despre un Blaga idealizat, despre un Arghezi bonom umblând cu bastonul prin București, despre un Nichita Stănescu subțire și foarte palid. Pe culoarul facultății unde predau - ca și-n diverse săli - sânt agățate sumbre tablouri de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și profesori, fără să le mai bage-n seamă. Un canon posac, osificat, inutil. Prin anii '60 și '70, prin influența metodelor structurale, care răspândeau utopia discutării textului desprins de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu adevărat? Pentru că vindecarea prin șamanism este o vindecare prin credință. în ce mai poate crede cu adevărat Homo Balcanicus de azi, iată adevărata întrebare. Ce ideal îi poate oferi lumea post-modernă de azi în locul naționalismului de care el se agață încă disperat, așa cum un om care se îneacă se agață și de un pai? Fraze frumoase? Istoria ca un înger care zboară-napoi printre morminte, împins de un suflu din Paradis? Poate că da, poate și asta. Dar mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
credință. în ce mai poate crede cu adevărat Homo Balcanicus de azi, iată adevărata întrebare. Ce ideal îi poate oferi lumea post-modernă de azi în locul naționalismului de care el se agață încă disperat, așa cum un om care se îneacă se agață și de un pai? Fraze frumoase? Istoria ca un înger care zboară-napoi printre morminte, împins de un suflu din Paradis? Poate că da, poate și asta. Dar mai ales, cred eu, mult mai mult ajutor concret, mult mai multă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
liniștește pământul. Ai prilejul să înveți ce n-a mai învățat nici un pământean; și când te întorci ai să le poți fi într-adevăr de folos oamenilor voștri. Dar numai dacă rămâi viu. Moartea nu folosește niciodată nimănui. Nefert se agăță de umărul lui Auta. Bărbatul o privi, îndoit. Stătea în cumpănă. Apoi porni cu pași rari spre luntre, murmurînd: - Totuși uneori folosește. Voi n-aveți de unde să știți. Când se așezară în jilțuri și începură să-și încheie curelele, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care plecase și pe care în clipa aceea îl înghițeau valurile de tot. Iar când crezu că își trăiește ultimul ceas al vieții, valurile aruncară spre el o plută. Cu cele din urmă puteri pe care le mai avea se agăță de bârnele ei, desfăcu o frânghie dintr-un capăt și-și legă trupul de bârne, apoi adormi. Somnul scurt îl refăcu. Trezindu-se, își dădu seama că pluta asta o făcuse altcândva chiar el. Părăsită, venise singură să-și scape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
etape de tranziție de la un tărâm de existență la altul, și nu ca începuturi sau sfârșituri absolute. După cum Zhuang Zi, cel mai important discipol al lui Lao Zi, le-a spus studenților săi, „cum îmi dau seama că, atunci când mă agăț de această viață, nu mă agăț doar de un vis și nu îmi întârzii intrarea în lumea reală?”. Deși înțeleptul taoist are tendința de a duce o viață lungă și sănătoasă în această lume tocmai pentru că se modelează după natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de existență la altul, și nu ca începuturi sau sfârșituri absolute. După cum Zhuang Zi, cel mai important discipol al lui Lao Zi, le-a spus studenților săi, „cum îmi dau seama că, atunci când mă agăț de această viață, nu mă agăț doar de un vis și nu îmi întârzii intrarea în lumea reală?”. Deși înțeleptul taoist are tendința de a duce o viață lungă și sănătoasă în această lume tocmai pentru că se modelează după natură, el înfruntă și moartea fără frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
înfigere lentă ar trebui să se asemene mișcării peștelui care este prins în cârlig, în timp ce una rapidă ar trebui să fie asemenea păsărilor ce zboară împotriva vântului... Fiecare stil trebuie aplicat la momentul potrivit și bărbatul nu trebuie să se agațe cu încăpățânare de un singur stil din cauza lenei sau a comodității personale. Cărțile taoiste de noptieră acordă o mare importanță stilului și numărului de înfigeri efectuate de bărbat în timpul contactului sexual. În aceste cărți se menționează în mod frecvent „cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai bine pe felie cu promovarea aia. E slujba mea. Iuu huu, puțoi ce iești: o vacanță urmată de o promovare. Și ce-i mai important, vaca aia ușchită de Carole poa să-și ia rolu-n primire și să se agațe de Nava Cosmică Bruce Robertson, pentru că astronava asta o să se distreze ceva! Și s-ar putea să fie În curând foarte puține cabine disponibile pe navă, mai ales când văd cum se adună pizdele claie peste grămadă, să mor io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul mi se agață cu ultimele puteri de Lumină și așteaptă..
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]
-
a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
groase. Era o tăcere și o liniște de vis. In apă se vedeau cercuri și bule, semn că peștele a început să vină spre mâncarea aruncată de noi. In dreapta mea, Virgil apucă iute firul unui pripon zicând: - S-a agățat, zice el și cu mâinile a început să aducă peștele spre mal. Acesta încercă spre stânga și spre dreapta să scape, dar pregătirea profesională și măiestria lui Virgil, nu da greș. Apropiindu-se de mal și după valurile care le
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
întindea, dar neatent am pus picioarele încălțate cu cizme de cauciuc pe iarba putredă și udă. Am alunecat și rapid am început să cobor spre hăul de apă de la baza digului. În alunecarea pe dale, încercam cu disperare să mă agăț de ceva sau să găsesc un orificiu unde să bag măcar un deget și să pot opri prăvălirea spre adâncuri. Apa îmi ajunsese până la gât, cizmele se umpluseră și, într-o secundă, mi-am dat seama că acesta este sfârșitul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
fir de naylon să-mi dați și mie? L- am servit cu un fir de 1,5 mm. S-a așezat în locul meu pe scaun, a legat un cârlig pe care l-a scos din buzunarul său, apoi l-a agățat de bățul noduros. Ca un profesionist aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re)cunoscută va constitui pentru omul căzut în păcat prima
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Nimeni nu va fi înșelat, deși s-ar putea să ne lăsăm induși în eroare dacă uităm că rezultatele sînt doar aproximări. Totuși, dacă presupunerile euristice sînt incompatibile cu ceea ce observăm în jurul nostru, în lumea reală, și dacă practicanții se agață de aceste presupuneri în ciuda incompatibilității deja demonstrate, se poate considera că înșelătoria e prezentă. De exemplu, Wolozin (1974) susține că Omul Economic a devenit "marea minciună". Însă în toate situațiile ar trebui să ne punem întrebarea cine este cel păcălit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un sat sărac, care descria ceea ce văzuse cînd dusese cîțiva pasageri la un banchet de Anul Nou din Beirut, care pe atunci era încă un oraș sofisticat. Șoferul de taxi a spus: Străzile erau inundate de lumină, peste tot se agățaseră decorații..., rochiile fetelor ajungeau pînă aici (gesturi grafice!)... Oamenii se îmbrățișau pe stradă, era incredibil, să înnebunești și alta nu, era ceva de neimaginat. Era ca un "kizb" de-a dreptul ca un "kizb"! "Kizb" este cuvîntul arab pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe care soțul o înșela, avînd o aventură cu altcineva. R2 a descris modul gradat în care și-a dat seama că era mințită: Era mai mult ca o senzație decît o dovadă evidentă... Este atît de greu să te agăți de ceva și să spui: Asta e o minciună", pentru că e ca atunci cînd ai sentimentul că ceva nu este la locul său, că ceva nu e în regulă. Este ceva din atmosferă. E ca o... senzație de disconfort a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă să ajungi să pricepi Împrejurările care prilejuiesc nașterea unui haiku și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În gol s-arată un adaos de destin Anecdota, după cîte mi-aduc aminte chinezească, spune că un poet fusese invitat În atelierul unui pictor. Pictorul l-a plimbat două ceasuri prin atelierul cît un hangar arătîndu-i tablourile Înrămate și agățate pe pereți, dar și vrafuri, vrafuri de pînze sprijinite de ziduri. Toate erau de dimensiuni mari, cu scene complicate, dispuse În planuri succesive și pline de personaje, și toate lucrate cu deosebită migală și măiestrie. La toate, pictorul a ținut
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ce există. Lucru evidențiat și confirmat prin cea mai rudimentară investigație - cît vezi cu ochii. În plus, cîmpul este În acest fel și o aluzie la faptul că totul este acum otova - aplatizat. Nimic, niciun relief de care să se agațe privirea. CÎmp brumat fără frontiere, foaie albă de pe care sau șters orice urme de viață. Dar și În această situație, cîinele rămîne candid tot cu coada covrig. Este vocația lui și, În ciuda a tot și a toate, bruma nu-l
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea interstatală nu avea să dureze la nesfârșit. Ororile războiului aveau să demonstreze claselor muncitoare că "rolul jucat de ele în politica imperială era neînsemnat în comparație cu daunele provocate de război" (1972: 167). În loc să se "agațe de caracterul îngust al statului național" și să sucombe la idealul patriotic de "apărare sau lărgire a granițelor statului burghez", proletariatul avea să revină la proiectul principal de "desființare a granițelor statului și înglobare a tuturor popoarelor într-o singură
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]