5,352 matches
-
discuția în Na’aman, 1995; Fried, 2002; Finkelstein, Silberman, 2006; Edelman, 2008). După moartea lui Sargon (705 î.C.), în timp ce succesorul său, Senaherib, era reținut în reprimarea unei revolte babiloniene, regele Ezechia, contrar părerii lui Isaia (Is 30,1-5), se aliază cu Egiptul. Rezolvată problema Babilonului, Senaherib intervine în 701 î.C., cucerind bună parte din teritoriul filistean, devastând numeroase fortărețe ale Iudeii și constrângându-l pe Ezechia în Ierusalim „ca o pasăre în laț”. Regele asirian, după ce a primit tribut
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
formațiune, în afară de cele trei menționate, care a depășit pragul de 5%, necesar pentru a fi prezentă în Parlament, obținând 6,1% dintre voturi la scrutinul legislativ și 6,2% la senatoriale. Dacă partidul maghiar s-a declarat gata să se alieze cu formațiunea care ajunge în fruntea scrutinului, numărul său de locuri era totuși, insuficient pentru a permite partidului câștigător să obțină o majoritate. Nici o formațiune nefiind în măsură să obțină singură majoritatea, noul guvern s-a format ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în societatea contemporană este tipic ca organizațiile să se repereze și evalueze reciproc prin veghea mediului lor ambiant, să urmărească liderii de domeniu, să învețe unele de la altele, să recurgă la imitare, să se confrunte între ele ori să se alieze în scopuri de creare și utilizare a noilor idei28. În asemenea condiții, mediul extraorganizațional devine mai bogat în cunoaștere, ceea ce dă naștere, pentru organizații, la o gamă extinsă de alternative posibile de dezvoltare și de învățare din surse externe, dar
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
în care numai "cei puri" ar supraviețui. Dintre acestea unele deviau în banditism social, în ma-niera lui Robin des bois. Cu totul altfel este mecanismul mișcării husite. Acesta are un caracter deopotrivă urban ca și agrar. În plus, husiții se aliază catolicilor pentru a zdrobi în 1434 curentul milenarist al lui Tabor. În mod evident husiții nu sînt justițiari sociali și nici iluminați. Prin lupta lor ei înțeleg să recucerească autonomia cehă față de o nobilime germană impusă; pe scurt, ei se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tot atît de sigur este că frecvența lor se diminuează sensibil între 1715-1787123 și că în unele cazuri natura lor se modifică mult. O mărturie revelatoare o furnizează Fronda din 1648 cînd miliția locală a Parisului formată din proprietari se aliază cu nobilimea din Parlament pentru a se opune puterii tînărului Louis XIV, putere exercitată în numele acestuia prin regența Anei de Austria și a cardinalului Mazarin. Trebuie văzut în aceasta nu numai emergența unei opinii publice constituite din artizani, burghezi și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
plebee, ce prezentau anumite merite de serviciu. Totuși, în măsura în care strategia mercantilă a statului regal frînase expansiunea capitalistă și în situația în care reprezentanții nobilimii, ca și ai burgheziei, de-pindeau în continuare de serviciile publice, era imposibil ca aceștia să se alieze împotriva lui. Ele se situau într-o poziție de rivalitate față de stat, căruia burghezii îi reproșau că le-a acordat influență administrativă fără a le atribui statut social corespunzător și față de care nobilii se plîngeau de contrariul, adică de deținerea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
constituie un exemplu pentru toți politicienii marginalizați pînă atunci, însă avizi de o mare glorie națională și care ard de dorința de a-i imita. De asemenea ei demonstrează că balanța este următoarea: de-o parte se află aliații, uneori aliați de ultimă oră, adică forțele victorioase pentru care independența națională este la îndemînă, iar de cealaltă parte se află țările învinse menite sacrificiului. Serbia, România dar și Grecia, Cehoslovacia și Polonia figurează printre cele dintîi, în timp ce Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți În spiritul culpabilității colective”. La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a ordonat arestarea și deportarea cetățenilor români de etnie germană cu vîrsta cuprinsă Între 18 și 30 de ani (femei) și 17 și 45 de ani (bărbați) pentru „muncă” În URSS. Guvernul român a protestat, pretinzînd că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu-i e greu să găsească o interpretare mai apropiată de adevăr, fiind bazată pe analogii din trecut sau din alte regiuni ale sud-estului european. Se știe că Albania rămăsese ultimul bastion al stalinismului În această zonă și că Ramiz Alia, succesorul lui Enver Hoxha de la moartea acestuia În 1985, n-a făcut nimic pentru a schimba caracterul regimului. Dimpotrivă, În 1989 el a imitat politica lui Ceaușescu rezervat-ostilă față de reformele lui Gorbaciov. Prin urmare, cînd televiziunile italiană și iugoslavă au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu răzbăteau decît informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La Începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
simbolică a culminat În ziua de 20 februarie, cu dărîmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat În 22 cu un articol intitulat „A doua moarte a lui Enver”. Noi nu știam atunci, nici albanezii de altfel, că Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
timp numărul refugiaților care căutau adăpost În Italia, cca 100.000 În anii 1990-1991. Totodată, lupta Între guvern și opoziție, mai aprigă pe măsură ce se apropiau primele alegeri libere, s-a dat și pe alt plan, pentru controlul radioului și televiziunii. Alia n-a Îndrăznit să scoată În afara legii Partidul Democrat, de teama reacției internaționale ce era de prevăzut. Cei care atunci plănuiau o lovitură militară n-au cutezat nici ei să treacă la acțiune fără aprobarea lui Alia și, după un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
radioului și televiziunii. Alia n-a Îndrăznit să scoată În afara legii Partidul Democrat, de teama reacției internaționale ce era de prevăzut. Cei care atunci plănuiau o lovitură militară n-au cutezat nici ei să treacă la acțiune fără aprobarea lui Alia și, după un an, au fugit din țară, fiind mai tîrziu condamnați la Închisoare În absență. În 1991 comuniștii au cîștigat alegerile cu ajutorul țăranilor și pe tema : „Nu ne vindem țara”. Aplicînd un procedeu care avusese succes În România cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai declara „unica forță conducătoare”, s-a scindat În Partidul Socialist, condus de Nano, și un mic partid Comunist, al vechii gărzi, care va fi scos În afara legii În 1992. Deși a rezistat ca președinte pînă În aprilie 1992, Ramiz Alia a fost nevoit să demisioneze (va căuta să se justifice printr-un volum autobiografic de explicații, ca și alți oameni politici aflați În aceeași situație). A evitat războiul civil? Nu mai mult decît Iliescu În România sau decît, În Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prevăzut anihilarea mai întâi a țărilor Beneluxului a Belgiei, Olandei și Luxemburgului -, precum și a Danemarcei. Astfel, a fost ocolită linia Maginot, pe care puneau mare preț forțele franco-britanice. De asemenea, a fost împiedicată încheierea unui front de apărare al forțelor aliate între Meuse și Escaut. Surpriza atacului german peste Ardeni, precum și superioritatea militară a Germaniei au dus la prăbușirea rapidă a Franței. Germania a mobilizat împotriva Franței 126 de divizii, inclusiv zece divizii Panzer, cu circa trei mii de vehicule blindate
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Africii. Președintele Roosevelt considera utile campaniile în Africa, dar le aprecia ca acțiuni preliminare și auxiliare ale marii debarcări "Overlord" (anterior purtând numele de cod "Roundup"), despre care se convenise cu aproape un an înainte că va reprezenta principalul efort aliat în vederea înfrângerii Germaniei [2, p. 203]. La sfârșitul lunii iulie 1942 (24 iulie) s-a hotărât trecerea la întocmirea proiectului de debarcare în Africa de nord-vest a unor forțe aliate formate din toate genurile de arme. Președintele Roosevelt a aprobat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
spre Cairo. Un subiect care a reținut atenția în convorbirile dintre președinte și primul-ministru Churchill l-a reprezentat numirea comandanților pentru operațiunea "Overlord" și campania din Mediterană. În cele din urmă, s-a hotărât ca Eisenhower să preia conducerea forțelor aliate în operațiunea "Overlord", stabilindu-se un englez la conducerea operațiunilor din Mediterană. Prima declarație publică despre această numire a făcut-o președintele în cuvântarea ținută la radio de Crăciun. În mod oficial, președintele Roosevelt a semnat hotărârea de numire când
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
înfrângerea finală a Germaniei, prin înaintarea rapidă contra inamicului, impunea o bună aprovizionare tehnico-materială, care, la rândul ei, depindea de existența unor porturi mari și a unor linii de comunicații adecvate. Aceasta a făcut oportună operațiunea "Dragon", respectiv delocarea forțelor aliate în sudul Franței și aducerea Marsiliei în mâinile forțelor aliate; dispunând de marele port francez, se putea accelera sosirea diviziilor americane din Statele Unite. Generalul Eisenhower scria: Situația noastră pe plan administrativ și în ce privește asigurarea tehnico-materială nu va fi la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Germaniei, unde acestea constituiau un factor limitativ. Erau zone în care se puteau fructifica benefic condițiile. Din această perspectivă putea fi privită evoluția lucrurilor după acțiunea generalului Devers în sudul Franței. Aici a fost indicată joncțiunea flancului drept al armatelor aliate cu Grupul 6 armate ale generalului Devers venit din sud [2, pp. 392, 394]. Rezultate remarcabile obținea și armata americană, care debarca în sudul Franței la 15 august 1944 [2, p. 394]. Eliberarea capitalei Franței era o problemă foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
din nord, de pe malul Rinului, și cobora 500 de mile spre sud până la frontiera Elveției. La sud de aceasta se afla granița franco-italiană, care trebuia și ea apărată împotriva unor eventuale incursiuni germane din Italia. La 1 octombrie, totalul efectivelor aliate pe continent, inclusiv Grupul de armate 6 care înainta dinspre sudul Franței, era de 54 de divizii. Revenea, astfel, cam o divizie la 10 mile de front. Deși erau unele deficiențe în starea armatelor aliate (toate diviziile duceau lipsa infanteriei
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
reziste o scurtă perioadă, dar să întreprindă acțiuni militare de anvergură nu a prea fost cazul. Când însă un ofițer de Stat Major i-a raportat lui Eisenhower pe 16 decembrie 1944 că au loc infiltrări inamice în liniile trupelor aliate în fața Corpului 8 armată și pe flancul drept al Corpului 5 ambele în regiunea Ardenilor, acesta și-a dat seama că nu era vorba de o acțiune locală, ci de o puternică ofensivă a trupelor germane, care, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
definitiv înfrânte, vor declanșa o disperată contraofensivă [2, p. 450]. Comandanții trupelor aliate au așteptat contramăsurile cuvenite, transferând trupe spre sectoarele critice, în special spre sectorul Ardeni, care era mai amenințat. Analizele mai detaliate i-au lămurit pe comandanții trupelor aliate asupra situației reale a frontului. Generalul Von Rundstedt concentrase în vederea asaltului trei armate: Armatele 5 și 6 blindate și Armata 7 infanterie. În compunerea lor intrau 10 divizii blindate, întreaga grupare totalizând 24 de divizii, împreună cu formațiile lor de serviciu
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
fi lichidat punga de la Colmar. Eisenhower a dat instrucțiuni comandantului Grupului de armate 6 să ia măsuri pentru apărarea fermă a Strasbourgului, fapt ce i-a produs satisfacție lui De Gaulle. La 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a lansat împotriva trupelor aliate cel mai violenta atac de la începutul campaniei, având ca obiectiv aeronavele aliate, și a distrus numeroase avioane. La rândul său, aviația germană a plătit și ea un tribut însemnat. La 3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva pe
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
distrugerea unităților germane de la vest de Rin, stadiul următor vizând forțarea fluviului și cucerirea unor importante capete de pod. Înaintările ulterioare își propuneau ajungerea până în inima Germaniei, pentru anihilarea ultimelor posibilități de rezistență. O problemă esențială o reprezintă cooperarea armatelor aliate cu forțele militare sovietice. În ianuarie 1945, aliații occidentali erau interesați să cunoască data și direcția viitoarei ofensive sovietice și să pună bazele unei cooperări ulterioare pe câmpul de luptă. Pe front, la începutul anului 1945, notabile erau consecințele bombardamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cu forțele militare sovietice. În ianuarie 1945, aliații occidentali erau interesați să cunoască data și direcția viitoarei ofensive sovietice și să pună bazele unei cooperări ulterioare pe câmpul de luptă. Pe front, la începutul anului 1945, notabile erau consecințele bombardamentelor aliate asupra economiei germane, cucerirea de importante centre economice, mai ales porturi, folosite de inamic ca bază de submarine, distrugerea aerodromurilor, a rezervelor de petrol surse de carburanți pentru unitățile militare germane, bombardarea uzinelor unde se fabricau avioane cu reacție, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]