7,971 matches
-
sacul de plastic din vârf, am aruncat lancea cât colo și, cu sacul în mână, am început să alerg înapoi, spre Marele Copac. În timp ce alergam, am simțit cum din sac țâșnește un jet gros de sânge, de era să-mi alunece sacul din mână, după greutatea lui mi-am dat seama că nu poate fi altceva în el decât mingea, și nici sângele nu poate fi decât sânge de porumbel, apoi l-am văzut pe Puiu sărind din lan, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puterile de cheia franceză, pe care o luase Feri de la taică-su, am încercat s-o învârt, am tras adânc aer în piept, pe urmă am smucit-o din nou, dar șurubul tot n-a cedat, în schimb cheia a alunecat de pe șurub, și atunci l-am auzit pe Feri șoptindu-mi cum că ce pula lu’ tata mă tot câcâi, ăștia pot oricând să dea iar curent și atunci până aici ne-a fost, de parcă eu n-aș fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă vălul de muselină Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărîrea asta, necontenit reînnoită, se topea de Îndată ce el Își făcea apariția. O dată mai mult magia acționă, iar Chantal se lăsă dusă spre camera ei. Nici nu Închiseră bine ușa În urma lor, cînd ea Începu să-l dezbrace și, lăsîndu-se să alunece la picioarele lui, Începu să-l sărute. În timp ce dorința creștea, uită că Yves Îi putea surprinde, după cum uită la fel de repede oroarea de noaptea trecută de pe faleză. 5 Bacul era tras la chei cînd mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În gura mare că oferea un rînd la toată lumea, trezind entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atît mai mult cu cît nu mai sînt la fel de sigur că el l-a ucis. Fir-ar să fie! Descumpănită, Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă. Medicul lăsă să cadă banda, care alunecă pe jos ondulîndu-se. - Pare a fi infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind mai În față. - Am vorbit cu cardiologul ei la telefon. Ultimele analize nu prezentau nimic anormal, În afară de o ușoară slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de „absențe“? Întrebă el fără să se Întoarcă. Scriitorul făcea aluzie la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
piatră... Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că n-o țin picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amurg, lumea celor vii și lumea morților comunicau. În acele clipe nedefinite și fugare, spiritele, zînele și vîrcolacii se amestecau printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară. Nu văzu plicul cu pecete de ceară și fragmentele unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă de un sertar Întredeschis În care văzu tuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asupra fratelui dumitale, Gildas. - Treizeci și cinci de ani mai tîrziu, zi cu zi. Lucas se Întoarse spre omul din scaunul cu rotile. - Cum facem să dăm și peste alte articole referitoare la un subiect precis? - Care anume vă interesează? Întrebă omul alunecînd spre ei. - Necunoscuta din Molène. - O, atunci e inutil. Nu există altele. Avu un zîmbet scurt, nostalgic. - Eu l-am scris pe acela. La vremea aceea, eram un tînăr ziarist plătit după rîndurile scrise. Acesta era primul meu reportaj. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înseamnă să fii una cu celălalt. În timp ce se odihnea În brațele lui, se Întrebă cum putuse să-l iubească atît de mult pe Christian și totodată să fie atît de profund, de senzual, de trupește bulversată de Lucas. MÎna care aluneca din nou printre coapsele ei puse capăt Întrebărilor, iar răspunsurile se topiră sub buzele iubitului ei. Îi Înăbușea strigătele de plăcere sub sărutări cînd niște lovituri repetate zgîlțîiră ușa. Uitînd de toate cele care nu Îi priveau, nici măcar nu auziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei. Gesturile li se Împleteau, se Înnodau dincolo de voință, se lăsară duși de valuri de plăcere, conștienți doar de emoțiile pe care le trăiau, de parfumul fiecăruia din ei, de senzațiile de delectare. Învăluiți de o profundă stare de bine, alunecară Împreună În somn. Marie abandonase, cum rareori o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cărui bust gol ieșea de sub cuvertura kaki rezervată prizonierilor. Lucas, trezit brusc, se Încruntă văzîndu-i chipul la doar cîțiva centimetri de obrazul lui. Marie Încercă să se ridice, dar, În gestul ei rapid, arcurile patului se mișcară, bara de sprijin alunecă, așa că se prăvăli din nou peste el. - De două ori la rînd, asta e deja provocare, murmură el imobilizînd-o cu brațele. Își aținti privirea În ochii ei. - Nu pe el Îl iubești. Ea Își plecă ochii. - Uită-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își ridică Încet pleoapele și-l fixă cu imenșii ochii ei verzi. Și totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
transmită la televiziune anumite clipuri publicitare, socotite de alții pornografice, prezentând diferite practici homosexuale filmate În prim-plan. În general, viața lor părea captivantă și activă, plină de evenimente variate. Aveau parteneri multipli, și-o trăgeau În backroom-uri. Uneori prezervativele alunecau sau explodau. Atunci mureau de SIDA; dar până și moartea lor avea un sens militant și demn. Televiziunea În general, TF1 În special, oferea o permanentă lecție de demnitate. Adolescent fiind, Michel credea că suferința Îi conferă omului un plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu reacționă. Contempla un punct precis de pe parchet; dar În locul acela de pe parchet nu era nimic, nimic precis; doar câțiva stropi de murdărie. Se Însufleți totuși auzind zgomotul dopului, Își Întinse paharul. Bău Încet, cu Înghițituri mici; acum privirea Îi alunecase și plutea la Înălțimea caloriferului; nu părea defel dispus să continue. Michel ezită, apoi deschise televizorul: era o emisiune despre iepurii de casă. Opri sunetul. De fapt, poate era vorba despre iepuri de câmp - Îi confunda. Fu surprins să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]