9,188 matches
-
vai, nu mai era nevoită să mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-a izbutit să dea de mine și nu m-am putut duce la Înmormîntare. Tata, În schimb, fost prezent alături de soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
costum de baie și se crede unul din actorii din Atîta timp cît vor exista oameni, de preferință Burt Lancaster (iar alături de el, imitînd-o pe Deborah Kerr, o să ne pomenim cu soră-sa mai mică, Madeleine). Numai că nu poți alunga atît de ușor pe unul dintre marii noștri experți În figuri retorice, unul din specialiștii mondiali În zeugmă și etopee, care se crede copilul Iisus În templu, stînd În mijlocul legiuitorilor: „Și toți care-L auzeau se minunau de priceperea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numea Isaac de florile mărului. Isaac Iacob Alphonse, dar toată lumea Îi zicea Alphonse. Avea o poză cu sfîntul Alphonse din Liguori deasupra patului. N-am să știu niciodată dacă acest bunic descindea din evrei veniți din Spania sau din evrei alungați din Spania sau din evrei care trăiau la curtea papală de la Avignon. Aș fi putut evita să mă duc la liturghie, dar nu m-aș fi distrat nici la sinagogă, pare-se. Aș fi fost perfect ca discipol al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scrumieră de cristal. § ă Dragul meu Ilia Petrovici... ă Totul este sub control, Porifir Petrovici. Nu-i nevoie să te mai bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avem nicio fiică, rostise aceasta cu hotărâre, ca și cum ar fi anunțat o sentință. Fața îi era nemișcată. ă Ai avut odată o fiică pe care nu o mai ai. Ai făcut ceva ca să ajungi în situația asta. ă El a alungat-o. ă El? ă Lebediev. ă Soțul dumitale? Închise ochii și dădu din cap o dată. ă și dumneata? o presă Profiri. Iecaterina Romanovna deschise ochii și se uită direct prin Profiri. Fața îi deveni agitată. Părea că ar privi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Totuși am să vă pun una sau două întrebări în prisma descoperirii unor probe noi. ă Porbe noi? Mâna Annei Alexandrovna tremură în timp ce așeză paharul jos. ă Îl cunoașteți pe un oarecare Constantin Chirilovici Govorov? Ușurarea spori frumusețea Annei Alexandrovna, alungându-i încruntarea. Scutură din cap cu vehemență. Este liniștită fiindcă acum poate să răspundă cu onestitate, gândi Porfiri. ă Este vorba de un tovarăș de-al lui Stepan Sergheievici, explică Porfiri. Care este mort acum. Omorât. Otrăvit, cred, prin adminitrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu bagajele așteptându-te să te Întorci În orășelul tău din Europa? Și-ar fi dorit să găsească o soluție magică, dar nu reuși. Se hotărî să uite toate grijile și să se bucure de prezentul minunat. Trebuia să-și alunge din minte toate gândurile despre consecințe, Își aminti de miile de oameni care muriseră În cel mai mare tsunami din istoria Asiei de Sud-Est cu numai o lună În urmă, mulți dintre ei aflați În călătorii romantice sau În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să spună lucrurilor pe nume. Visul American urui atât de tare, c-ar fi putut scula și morții, dar după atâtea ierni În care-l auzise tot timpul, Desert Rose aproape că devenise imună la zgomot. Însă reușise să-i alunge gândurile negre și să o facă să Întoarcă spatele Ultimului tangou la Paris. Era filmul preferat al lui Charlie, Îl văzuse pentru prima oară la sfârșitul anilor ’70, când era student la Paris, unde Își cunoscuse și viitoarea soție. Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
altă femeie. Și le mințise pe amândouă. Când era cu ea, Îi trimisese mesajul acela nerușinat cu „te iubesc“ femeii de la Paris, iar când fusese la Paris se gândise la ea. Ne vedem mâine, iubitule, zise ea. Voia să-și alunge toate Îndoielile, să facă ceva ca să-i dispară sentimentele rănite și să o ia de la Început, dar fusese prea scurtă, părea dezamăgit. — N-am mai vorbit de mult, hai să mai vorbim puțin... ce-ai mai făcut? Credeam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vedea niciodată. Am suferit o lună din cauza asta. Te iubesc Încă, dar nu pot deveni peste noapte cea mai bună prietenă a ta. Asta ar fi vrut să-i spună. Dar nu voia să pară amărâtă, nu voia să-l alunge. Nimic, totul e În regulă. Iubitule, vino cât poți de repede... număr deja minutele. În dimineața următoare, când se trezi și se uită pe fereastră, Manhattanul era acoperit cu un strat gros de zăpadă splendidă, imaculată; prima zăpadă de când plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dăduse fuga spre el văzându-l că se apropie de furgonetă. E evident că Găsit n-avea nevoie să i se poruncească să urce, era suficient să-i lase deschisă ușa de la mașină cât să priceapă că nu va fi alungat, dar, oricât ar părea de ciudat, cauza reală a agitației lui a fost c-a presupus, în anxietatea lui de câine, că va fi lăsat singur. Marta, care ieșise în curte vorbind cu tatăl ei, pe care îl însoți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sat, după ce coborâse aleea spre șosea. Când, imediat după aceea, intră în bucătărie, o văzu pe stăpâna casei așezată pe același scaun pe care lucrase ultimele zile. Din când în când își trecea degetele peste ochi de parcă avea nevoie să alunge o umbră sau durere. Fără îndoială pentru că era în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și cum va fi, pozitiv sau negativ, reticent, îl va amâna, însă ce i-a alungat complet somnul timp de câteva ore a fost o idee care i-a răsărit în minte pe la miezul nopții și care, ca toate cele care ne asaltează în ceasurile moarte ale insomniei, i se păru extraordinară, magnifică, și, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebare din astea, discuția ar fi nesfârșită. Odată cu apariția Martei și a lui Marçal, neobișnuit de bine dispuși, de parcă noaptea trecută le dăruise mai mult decât obișnuita revărsare a dorințelor acumulate în timpul celor zece zile de despărțire, Cipriano Algor își alungă ultimele urme de indispoziție și, imediat, datorită căilor mentale ușor de desenat pentru cine cunoaște premiza și concluzia, se pomeni gândindu-se la Isaura Estudiosa, la ea ca persoană, dar și la numele pe care-l poartă, de ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el dacă și-ar găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și câmpul păreau abandonate, iar dudul negru, desigur din pricina unghiului de incidență a soarelui, părea să proiecteze o umbră stranie, care se târa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu-mi e frig, spuse, și merse să pună mai mult lemn în foc. Marta se simți mișcată observând meticulozitatea cu care el punea trunchiurile noi peste așchiile în flăcări, atent și scrupulos ca unul care s-a obligat, ca să alunge gândurile incomode, să-și fixeze toată puterea de concentrare asupra unui detaliu fără importanță. N-ar fi trebuit să reiau subiectul, își spuse, mai ales acum, când a spus că va merge cu noi la Centru, pe lângă asta, presupunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de dimineață, când Cipriano Algor se apucase iar de treabă, Marçal intră în olărie, Bună ziua, spuse, a venit ucenicul. Marta îl însoțea, dar nu se oferi să lucreze, deși era sigură că, de astă dată, tatăl ei n-o va alunga. Olăria era ca un câmp de bătălie unde un singur om luptase timp de patru zile cu sine însuși și cu tot ce-l înconjura. E cam dezordine, se scuză Cipriano Algor, nu e deloc ca înainte, când făceam vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fericit. Ca în toate lucrurile acestei lumi, și desigur a tuturor celorlalte, judecata va depinde de punctul de vedere al observatorului. Oamenii pe care creatorul i-a respins, cei pe care, deși cu o bunăvoință demnă de mulțumiri, i-a alungat de la sine, adică, cei cu pielea neagră, albă și galbenă, au prosperat ca număr, s-au multiplicat, acoperă tot globul pământesc, în timp ce oamenii cu pielea roșie, cei pentru care s-a chinuit atât și pentru care a suferit o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trecu mâna peste spinarea animalului, de două ori, de trei ori, prima dată din simplă și obișnuită afecțiune, celelalte cu îngrijorată insistență, parcă era indispensabil să-l liniștească fără întârziere, de fapt pe sine însuși trebuia să se liniștească, să alunge o idee care se ivise brusc din colțul din memorie unde se ascunsese, În Centru nu se primesc câinii. E adevărat, nu admit câini în Centru, nici pisici, doar păsări de colivie sau pești de acvariu, și chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai dăunător pentru cine lucrează decât prezența celor care nu fac nimic, cum mi se pare că e cazul dumitale, N-o să uit să-ți spun același lucru când voi lucra, Ai spus, adică, ai făcut mai rău, m-ai alungat, Plec, nu se poate vorbi cu tine, Două lucruri înainte de a pleca, primul e că, dacă poți vorbi cu cineva, eu sunt aceea, Și al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând pe șosea se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp. Găsit se ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să rămână cu un animal care, la ei în casă, era prețuit ca o ființă omenească. Cipriano Algor răspunse că nu-și aducea aminte să fi spus vreodată că are prieteni apropiați în oraș, lua câinele cu el ca să-și alunge gândurile care nu-i plăceau. Marta spuse că, dacă are asemenea gânduri, ar trebui să i le împărtășească fiicei sale, la care Cipriano Algor răspunse că, dacă i-ar vorbi de gândurile lui, ar fi ca și cum ar turna apă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo și o femeie pe care s-o iubesc? ea mi-ar fi alungat urâtul și ar fi născut copii care la rândul lor, crescând, ar fi cultivat pământul și ar fi făcut alți copii. Sau să mă culc pe spate, cu fața la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea și de-acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gândindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar după ce m-a prins de câteva ori că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
interesa. Am rămas în convalescență, cum îmi recomandaseră medicii care vorbeau de o epuizare nervoasă, străduindu-mă să nu-mi fac gânduri. Între timp, toamna se instalase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră și începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fereastră sub pătură. Ca să-mi cumpăr alimente, m-am văzut nevoit să vând diverse lucruri din casă. Dar nu puteam continua la nesfârșit astfel. Într-o zi m-aș fi pomenit cu pereții goi și tot ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]