5,391 matches
-
à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal, șansa deturnării aluziilor dinspre propria vină înspre cea a femeii nechibzuite și ispititoare. Astfel, analizând avocățește cauzele și consecințele adulterului celebru (comis de soția unui cunoscut arhitect cu secretarul acestuia), Băiatu își pledează, de fapt, propria cauză: ... Ei, ți-ai găsit, continuă Băiatu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor din schița cu acest titlu sau din Urgent, desfășurarea scenică este asigurată și la Al.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene, la "dilema" lui Farfuridi etc.: Scumpo să nu zici căț scriu prea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai purtat sau nu am mai purtat ochelari. Dar să căutăm. Adună numărul de la galoș cu numărul de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele dumitale, obținem, nu se poate altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou drumul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tragica denaturare a limbajului. Expresie concretă a absurdului ființei umane dezumanizate la Caragiale și la Eugen Ionescu, noncomunicarea are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al mecanizării de la nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia dialogului survine ca efect al paralizării deliberate a vorbirii care și-ar putea vădi fatalmente vocația de a spune adevărul. Se recurge în consecință la eschivări prin abandonul în banalități și locuri comune, ele însele purtătoare și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei originalități
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona realului și ne zdruncină convingerea că ființele lui Urmuz n-ar locui pe Terra, ci într-un univers paralel, fără nici o legătură cu realitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evadeze și, asemenea unui politician saltimbanc, se gătește și se "agață de grinzi"60, adică face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente sunt aluziile la obiceiul solicitării de mită sau la umilirea și exasperarea contribuabililor prin inutilele și interminabilele trasee birocratice: "Ismail primește și audiențe [...] .Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sunt mai întâi introduși sub un abatjour enorm, unde sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
primă notabilă ilustrare în literatura română chiar la Caragiale, în nuvela Păcat, pe care Urmuz probabil că a citit-o. Remanența unei astfel de lecturi poate fi responsabilă pentru această urmă textuală din palimpsestul urmuzian, reperabilă astfel, la nivel de aluzie de factură tematică la proza lui Caragiale. Aceasta ar presupune, de fapt, conjugarea demersului hipertextual, prin parodiere, cu cel intertextual, prin aluzie, în reprezentarea temei familiei. 6.1.5. "Sarafoff, / Servește-te de cartof" S-a constatat că omul caragialian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel de lecturi poate fi responsabilă pentru această urmă textuală din palimpsestul urmuzian, reperabilă astfel, la nivel de aluzie de factură tematică la proza lui Caragiale. Aceasta ar presupune, de fapt, conjugarea demersului hipertextual, prin parodiere, cu cel intertextual, prin aluzie, în reprezentarea temei familiei. 6.1.5. "Sarafoff, / Servește-te de cartof" S-a constatat că omul caragialian este subjugat de trei pasiuni: politica, de fapt "marea trăncăneală" pe teme politice, amorul și gastronomia 87. Cea de-a treia dimensiune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric, la iluzoriul baloanelor de săpun sau, de ce nu, la informațiile fanteziste din "gogoșile" servite în jurnalistica lui Caragiale. Interesant este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera lui Caragiale apare întărită la Urmuz de un detaliu alimentar, ca o recunoaștere a semnului caragialian în conexiunea strânsă dintre personaj și pasiunea culinară. Mai exact, în antedadaista Fabulă urmuziană, intertextul 106 din versurile finale: "Sarafoff
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sinistră..."113. În concluzie, și pe dimensiunea trofică se constată la Urmuz o multiplă raportare la coordonatele caragialiene, atât prin respingere, cât și prin înglobare, mai exact, prin inversarea parodică, prin revalorificarea unor aspecte periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă viabilă, după o părăsire și uitare de veacuri, reînviază iarăși la căldura ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul profesor german
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de caracter, de moravuri și de limbaj, astfel încât am putut demonstra că foarte multe dintre ilustrările literare românești ulterioare sunt debitoare viziunii caragialiene, constituind, în mod semnificativ, reiterări ale emblemelor acesteia. În acest sens, fie că am avut în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale sau de meta și autoreferențialitate, puse în circulație experimental în publicistica și în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capitol, în care apare termenul synteresis, este descrisă imaginea celor patru animale cu asemănare umană și care au patru chipuri și patru aripi. Ieronim vorbește despre interpretările simbolismului celor patru animale și despre interpretările unor autori greci care văd o aluzie la cele patru puteri ale sufletului. Elementele care rezultă sunt foarte importante: omul reprezintă partea rațională a sufletului; leul, partea (apetitul) irascibilă; boul, partea (apetitul) concu-piscibilă; vulturul reprezintă o putere a sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
marginalizate din punct de vedere social, de exemplu Martin Luther King Jr.. Cartea Apocalipsului va oferi răspunsuri doar în situațiile în care va înflori nedreptatea. Astfel, mișcarea în favoarea rezistenței non-violente din partea Bisericilor din care fac parte populațiile de culoare, făcea aluzie la Cartea Apocalipsului în care se învinge lumea, rămânând pacifici după exemplul Mielului lui Dumnezeu. Putem să afirmăm că această Carte a Apocalipsului este o carte despre nonviolența credincioșilor, care fac apel la dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și martiriului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
datorită multitudinii de referințe la persoanele feminine care îl întâlnesc pe Isus, în Faptele Apostolilor, conform opiniei lui E. Schüssler Fiorenza, „nicio femeie nu este menționată între primii apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când sunt analizate din unghiul redacțional al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor. În nicio parte a operei sale, Luca nu le descrie pe femei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
presupunerilor altora, să le procure eventual acestora o mai mare claritate. În felul acesta înțelegem astăzi ironia lui Socrate, îndrumați de indicația pe care ne-a dat-o Platon în prezentarea maestrului său. Aristotel face într-un singur loc o aluzie în această direcție, cînd spune despre bărbatul ce are un suflet mare (ξ μεγαγόψυχος) și care nu doar crede despre sine că valorează ceva, ci este cu adevărat valoros, că acesta apare ironic în fața mulțimii (Eth. Nic., IV, 9). El
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
țară") era celebru la sfârșitul Vechiului Regim pentru cabaretele sale populare, niște bodegi faimoaseîn franceză guinguettes unde parizienii veneau să bea vin autohton din regiunea Ile-de-France, scutit de accize (bodegile acestea erau situate în afara perimetrului fiscal care înconjura capitala). 147 Aluzie la unele dintre picturile flamandului Jacob Jordaens (1593-1678), ilustrând tradiția de a servi prăjituri în care sunt ascunse figurine-fèves-, de sărbătoarea catolică a Epifaniei (6 ianuaire). Cel care găsește în prăjitura sa figurina regelui este declarat regele zilei, moment în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]