9,447 matches
-
va fi Întrebat, să nu vocifereze când procurorul solicită instanței de recurs mărirea pedepsei, să dovedească instanței de recurs, regretarea faptele imputate...! Mare atenție Însă. „ Am fost bine Înțeles...?!” se stropși gardianul la Întreaga coloană. „Promit: va fi vai și amar de pielea celor ce nesocotesc ordinele mele.Și cu asta am spus totul...!” Având puțin noroc, dosarul lui Tony Pavone fu luat primul În discuție. Procurorul avu cuvântul. Făcu o descriere a infracțiuni săvârșite, revenind eșalonat la acuzatul ce dovedise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
școală a vieții și drept urmare nu pot deveni un prăduitor al miliției...! Bună ziua...!” Torționarul Însă Îi tăie calea, privindu-l dușmănos. „Te ai gândit bine...? Pentru refuzul tău de-a colabora cu organul de securitate economică, va fi, vai și amar de pielea ta. Mă angajez să desfășor o amplă anchetă penală Împotriva ta, În care voi lua În investigație toate lucrările tale dela Început iar cu dosarele Întocmite de mine nici un judecător nu va Îndrăzni să nu-ți administreze ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o sumă de mare nu se aștepta...! Dacă evalua acești bani la salariul unui lucrător calificat de optzeci - o sută dollary pe lună, În câți ani de muncă cinstită putea cineva să adune atâtea parale...? Dar, pronosticând la rece zilele amare ce se apropiau, oare numai un pumn de dollary valora viața lui și a prietenei sale...? Se decise repede. „Urmează să dau un avans...?” „Deocamdată, nu. Te avertizez Însă, să ai banii pregătiți... Cât de curând Îți voi da un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contră, cu ceva timp În urmă văzusem un film american unde recruții se instruiau făcând exerciții la diferite aparate sportive Într-o veselie generală și, chiar simțem nevoia unei deconectări fizice, fiind extrem de optimist. La câteva zile Însă, sufeream o amară decepție. Hainele militare erau rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar bocancii la fel deteriorați. La câmpul de instrucție două ore Învățam cântece patriotice pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de paradă și În final instructorul striga căt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dreptul la așteptări personale, când suntem ca bulele din recipientul de sticlă? Dar pe de altă parte oamenii exagerează accentele tragice ale propriei condiții. Pun prea mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru. Pe acesta Îl asocia cu Columbus Circle. Întotdeauna mergea dinspre centru, nu Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu buze ce silabiseau mut, amar, se forță să citească literele separate. Biletul era de la S (ori Shula, ori Slawa). „Tăticule: aceste prelegeri despre lună ale doctorului V. Govinda Lal sunt Împrumutate pe termen scurt. Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună pe la 1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Chiar nu poți să omiți nimic? — Unchiule Sammler, atunci ce să fac? Sunt sărit de șaizeci de ani. Apoi Bruch Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul atunci. — Toată viața mea a fost așa. — Îmi pare rău pentru tine, Walter. — Sunt dependent. Mă rog, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trata pe Sammler ca pe un simbol și se părea că nu Îl interesează preoții, judecătorii ori duhovnicii. Wallace spunea că ceea ce aprecia la unchiul Sammler era că e spiritual. Sammler, mai ales foarte iritat sau provocat, când se simțea amar, spunea lucruri spirituale. În stil vechi european. Adesea aceste lucruri spirituale semnalau apropierea unei crize de nervi. Dar Wallace, când Începea o conversație cu Sammler, zâmbea imediat și câteodată repeta poanta din lucurile spirituale spuse de Sammler. — Nu ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
presiune de mii de kilograme. Fiecare minte aparținând unui minunat colectiv analitic, gândindu-și fizica, matematicile ca parte dintr-un Întreg sublim. O rasă de uriași semi-nemuritori, urmașii noștri verzi, dragi neamuri și frați, păstrând inevitabil ceva din ciudățeniile noatre amare și totodată din puterile spiritului. Revoluția științifică n-a avut loc decât cu trei sute de ani În urmă. Mai dă-i un milion, mai dă-i Încă un miliard. Iar Dumnezeu? În continuare ascuns, chiar și de această puternică frăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doar ca instrument de obținere a adevărului, spuse Sammler. Dar lăsând asta la o parte pentru moment, cred că putem rezuma ceea ce am vrut să spun astfel: mulți au făcut un salt Înainte În istoria modernă, după lungi epoci de amară obscuritate și anonimat, ca să ceară și să se bucure (așa cum oamenii se bucură acum de lucruri) de un nume, de o demnitate a persoanei, de o viață ca cea care aparținea În trecut numai celor Înstăriți, nobililor, regalității sau zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai mult, cu atât eu devin mai plângăcioasă. Povestea începuse să creeze în ea o permanentă și apăsătoare stare de introspecție amară, îmi spunea ea. Era copleșită de o senzație de perisabilitate a lucrurilor - parcă era conectată la marile și melancolicele adevăruri ale vieții. Niciodată înainte faptul de a fi îndrăgostită nu-i produsese asemenea senzații solemne. Flirtul ei cu Richard fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chiar îți dau o misiune. În sensul că te țin ocupată, în sensul că ai de ce să te scoli din pat și s-o faci în fiecare dimineață. Dar asta nu înseamnă să ai un sens. Am râs mai degrabă amar, cred. Gândul meu a fost: asta este exact genul de distincție pe care o femeie măritată cu copii își permite să o facă. Dar avea dreptate. Singurătatea nu e cel mai rău lucru din lume. Îți vizitezi propriile muzee și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
urmele lui Irene. Vocea subțire a lui Alice a început să se audă dintr-un colț și amândouă prietene s-au întors în direcția respectivă. Mary stătea undeva, la periferia mulțimii. În mână avea un pahar cu suc de cireșe amare, în vreme ce toată lumea bea gin. Mary venise îmbrăcată în hainele de la serviciu: o fustă maro din lână, bluză albă, pantofi fără toc. Numai părul buclat dădea oarecari semne de rebeliune: câte șuvițe de un blond murdar izbucniseră eliberate din coc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a spus ea. Irene și-a făcut loc și-a înaintat târând-o pe Mary după ea. Curvă nenorocită și mincinoasă ! Conversația s-a oprit. Mary a plecat capul, fixând bulele de apă minerală din paharul cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o carte. De ficțiune. Doar știi asta. Eu nu știu decât că ești o hoață, care ne-a înjunghiat pe la spate. Dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Lirice”și ”Rețeaua Literară” Participare la diverse concursuri deșfăsurate pe rețelele ning. Apariții literare -Antologia de poezie și proză ”Confluențe Lirice” 2012. -Antologia Poezia Iubirii - Arta Coversației, 2012. Jurnalist corespondent al ”Radio Metafora” începând cu luna iulie 2012. </biography> Lună amară Agățându-se de marginea cerului își face apariția celestă dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de marginea cerului își face apariția celestă dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireșele de mai în vechiul turn din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceața amară a singurătății, clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
destrmă o dată cu vremea, n-au loc în spital, bugetul se taie de către parlamentarii ce le au pe toate. Doctorul învață și tace, cui să spună povestea nopților albe? frigul întoarce și ultima carte, telefonul sună de peste hotare, sosește și vestea amară: în curâd va pleca din țară. caietul se înnegrește de aduceri-aminte, spera că va fi bine, avea cu ce să trăiască în a lui țară și nu va fi nevoit să cerșească o bucată de pâine muiată în lacrimi și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și n-am fost nicăieri. Mai izvorăsc imagini de poveste, Ca vii culori ce ard
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei ca într-o apă Macină timpul ziua către seară Ca o liniștire-n somn necunoscut Pe-ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu trecut. Melania BRICIU ATANASIU
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu și totuși în aer nimic ... am început să semăn... cu o piesă de schimb nemișcată printre sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]