39,601 matches
-
lumină, neumbrit de nici o tristețe, de nici o grijă, de nici o tulburare. Sufletul celui care a fost copil a descoperit aici ca pe un miracol lumea, viața, iar în sufletul acestuia peste care au trecut valurile vieții au rămas la fel de vii amintirile acelei vârste de aur apuse. Deși distanța în timp este mare, am încercat să retrăiesc bucuria clipelor de odinioară, pe cărările neșterse ale amintirii. Am văzut astfel, la Siret, locurile unde mă scăldam împreună cu prietenii în bufneli asurzitoare și în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumea, viața, iar în sufletul acestuia peste care au trecut valurile vieții au rămas la fel de vii amintirile acelei vârste de aur apuse. Deși distanța în timp este mare, am încercat să retrăiesc bucuria clipelor de odinioară, pe cărările neșterse ale amintirii. Am văzut astfel, la Siret, locurile unde mă scăldam împreună cu prietenii în bufneli asurzitoare și în curcubee de stropi. Am mai văzut zăvoaiele de sălcii-locuri dulci ale copilăriei în care intram cu grozavă frică de bursuci care ținea însă foarte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de tufe cu mure. Am văzut șurile dărăpănate în care ne jucam de-a v-ați ascunselea și prin care trebuiam să scotocesc noaptea până când cu greu descopeream pe vreunul. Și multe locuri m-au bucurat și mi-au trezit amintiri, ba chiar m-au înfiorat. Dar nici unul nu m-a impresionat mai mult ca locul unde a fost odată școala. O! Ce mult m-am bucurat când am revăzut locul unde am învățat primele buchii. Pe loc mi-am amintit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câte două la începutul fiecărei vacanțe. Tot asta era curtea în care, iarna, înălțam împreună adevărați uriași de zăpadă, la capul cărora ne urcam cu scara pentru a le pune pipa în gură și cărbunii în locul ochilor. De aici, pornesc amintirile școlare care mă înduioșează și pe care le iubesc atât de mult, amintiri ce umplu sufletul meu, bucurându-mă în ceasurile târzii ale maturității. Ce plăcut este, domnule dascăl, să-mi amintesc de locurile unde am învățat și mai ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înălțam împreună adevărați uriași de zăpadă, la capul cărora ne urcam cu scara pentru a le pune pipa în gură și cărbunii în locul ochilor. De aici, pornesc amintirile școlare care mă înduioșează și pe care le iubesc atât de mult, amintiri ce umplu sufletul meu, bucurându-mă în ceasurile târzii ale maturității. Ce plăcut este, domnule dascăl, să-mi amintesc de locurile unde am învățat și mai ale de dumneavoastră care ați fost ca o lumină pentru mine. Îmi amintesc aievea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acest lucru, deoarece iubea oamenii, motiv pentru care nu i-a părăsit niciodată: Dar Domnu’ Trandafir nu s-a du nicăieri, a rămas acolo pe pământul nostru și-n pământul nostru l-au și îngropat. Sadoveanu îi păstrează o vie amintire dascălului său, despre care spune în final că a fost un adevărat om, un bun român și un mare patriot: În locul acela odată a trăit un om... Folosind ca modalități de caracterizare, atât caracterizarea directă: Era un om bine făcut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un om bine făcut, puțin cam chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini, cât și caracterizarea indirectă care se desprinde din faptele mărețe ale dascălului, scriitorul reușește să impună memoriei cititorului figura acestui dascăl ilustru căruia îi păstrează o amintire neștearsă, exprimându-și sentimentele de admirație și de recunoștință față de munca și de personalitatea deosebită a acestui om adevărat. Anca Romila, clasa a V-a C Eu și Nică Într-o zi de vară m-am dus la bunica, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dus la o casă țărănească, să-l ceară pe Ion, vărul său, de la mătușa Mărioara, pentru a merge la scăldat. Acum nu mai aveam nici un dubiu, era chiar Nică. Știam că va fura cireșe de la mătușa Mărioara, căci am citit Amintiri din copilărie. Nevrând să-l opresc, căci voi schimba amintirile sale și copiii nu vor mai avea ce învăța, îl întreb cu o anume curiozitate: Tu ești Nică, copilul Smarandei, nu? Da, de unde știi? Ei!... vreau să-ți cer ceva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vărul său, de la mătușa Mărioara, pentru a merge la scăldat. Acum nu mai aveam nici un dubiu, era chiar Nică. Știam că va fura cireșe de la mătușa Mărioara, căci am citit Amintiri din copilărie. Nevrând să-l opresc, căci voi schimba amintirile sale și copiii nu vor mai avea ce învăța, îl întreb cu o anume curiozitate: Tu ești Nică, copilul Smarandei, nu? Da, de unde știi? Ei!... vreau să-ți cer ceva! Spune! Aș vrea să mă iei și pe mine la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu o jordie în mână: Dar bine, ghiavolilor, aici vi-i scăldatul? Am încurcat-o! zic eu. Nu-i nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică: Nică, îți voi strica un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului și noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost frumos! M-am distrat! Ceea ce regret e că tu vei primi de la tatăl tău o chelfăneală și-ți vei pierde lefteria. Fără să-i mai spun la revedere, mă trezesc în ogradă, fug repede în casă și văd cartea Amintiri din copilărie pe care o deschid. Mă uit să văd dacă nu s-a schimbat ceva. Nu era schimbat nimic. Îmi zic: Bine că nu e scris! Nu trebuie să povestesc nimănui cele întâmplate. Anca Elena Catană, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a îndemnat să citească și altele. În rest, iubea mult apa, bătălia la iaz, veselia. Acesta cred că a fost copilul Eminescu, copil care mai târziu avea să ajungă cel mai mare poet român. El va rămâne mereu viu în amintirea poporului român, călăuzindu-l asemeni Luceafărului. Alin Catană, clasa a Va C Amintire lui Mihai Eminescu Chiar te-ai trezit? Să știi că mă doare existența numelui tău. Mă doare de două ori pe an. E frumos să fii în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iaz, veselia. Acesta cred că a fost copilul Eminescu, copil care mai târziu avea să ajungă cel mai mare poet român. El va rămâne mereu viu în amintirea poporului român, călăuzindu-l asemeni Luceafărului. Alin Catană, clasa a Va C Amintire lui Mihai Eminescu Chiar te-ai trezit? Să știi că mă doare existența numelui tău. Mă doare de două ori pe an. E frumos să fii în viață. Îmi pare nespus de bine pentru lacul tău care încă mai doarme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi nu suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit și plâng. Porți care poate nu mai există. Culegem acum ultimele flori ale vieții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi nu suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit și plâng. Porți care poate nu mai există. Culegem acum ultimele flori ale vieții că mai este acolo, așteptându
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit și plâng. Porți care poate nu mai există. Culegem acum ultimele flori ale vieții că mai este acolo, așteptându-ne. Însăși existența noastră e un cerc care s-a oprit să ne privească amintirile și visele din cămară, hrana noastră veche. Dorim să vedem doar soarele pe cerul albastru, noi, ochi ai unei existențe vechi. Totuși, continuăm a căuta. Ne-au plictisit căutările și de aceea ne-am oprit la umbra unei himere. Ferice
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar... Înălțimea acestei cugetări Îi oferi prilejul unei mărunte descoperiri: nu cumpărase Încă șampania și nu plătise nici telefonul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar... Înălțimea acestei cugetări Îi oferi prilejul unei mărunte descoperiri: nu cumpărase Încă șampania și nu plătise nici telefonul. După clopotele de la catedrală era ora șase. Își lepădă halatul de baie fără păreri de rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul plecat. Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri! Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe care, provocator sau naiv, l-au numit Măhaci, În amintirea dezastrului de la 1526. Seria ilustră a bărbaților din familia Moduna continuă cu Vasile. Freiter, filler și zuckfiller În armata imperială, primar țărănist apoi mai bine de 15 ani, Vasile Moduna a murit de pneumonie În anul 1941 fără să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
N-am spus asta. Liniștea mea nu Înseamnă nimic În ochii dumneavoastră. Liniștea ți-o dobândești. Se cucerește, domnule Gheretă. Sunt un om slab, domnule profesor. Se vede. Dacă n-aș fi așa, m-aș lega eu atât de o amintire? suspină Gheretă, nu fără o notă de ipocrizie. Ești un cabotin. Un ce? Un actor prost, de mâna a doua, obosit. Chiar așa sunt, obosit. Nu mai am mult până la pensie. Vreo cinci ani, dacă nu dau Între timp ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părerea celor mai exigenți clienți. Urmele lui Brândușă sunt de neșters, se plângea Ajan ori de câte ori Cain strâmba din nas fără motiv aparent. În mintea armeanului, singura pricină de nemulțumire a cuiva care Îi călca pragul putea fi legată doar de amintirea comerțului insalubru cu legume și zarzavaturi al lui Brândușă, gestionarul de odinioară al acestui spațiu și actualul proprietar al „Gostatului” de lângă podul Monetăriei, unde vindea de-a valma portocale și tricotaje, vinuri și detergenți, mezeluri și aspiratoare, gumă de mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]