1,733,188 matches
-
culturii cu experiențele." Este foarte greu să cuprinzi spiritul unei generații în câteva cadre, este și mai greu să-i oferi liniile de orientare, un îndreptar în esență. Eliade a riscat mult vorbind în numele celor care aveau atunci 20-25 de ani, în primul rând, a riscat exagerând; era conștient și nu-i păsa. În finalul programului său se găsesc mai greu strălucirea, vitalitatea și frumusețea primelor foiletoane. Textele par depersonalizate, cu multe locuri goale pentru exaltările reducționiste și geometrice ale gândirii
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
o "Scînteie", îi spune, molfăind: "Cum îți permiți să spui că au murit soldați sovietici pentru eliberarea României? Noi ne-am eliberat singuri. Te pomenești că ești omul lor"... "Omul lor" chiar fusese Mircea Săucan, un "adolescent comunist", de 16 ani, fluturînd frenetic un steag roșu la intrarea tancurilor rusești în Sighișoara, apoi un tînăr comunist care studiază regia la Moscova, la celebrul V.G.I.K., apoi angajat, în ’52, cadru de nădejde la Studioul Sahia... Dar apoi, se auto-diagnostichează Săucan, " Arta m-
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil, premiere la distanță de zeci de ani de la terminarea filmelor ce i se poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne el însuși?)... Asta a fost "lupta cea mare" a lui Mircea Săucan, pe care a cîștigat-o, intrînd, într-un fel, în istorie. Cu
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
editat în seria de acum prestigioasă a "Caietelor culturale" coordonate de Geo Șerban, a fost conceput de Iulia Blaga ca o carte-scenariu, urmărind "panorama unei vieți și a unei creații": "Am amestecat viața cu filmul și cu literatura, am amestecat ani și epoci, personaje cu persoane"; montajul autoarei combină inteligent și inspirat fragmente de dialog ( fabulos) cu Mircea Săucan, cu comentarii critice, de la noi și din străinătate, cu extrase de proză, cu fragmente de memorialistică. Totul se citește ca un roman
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Despina Petecel Theodoru Compozitorul și, aș spune, filosoful , s-a născut la București, la 30 Ianuarie 1935, într-o familie de medici și intelectuali rasați. Grație lor, la vârsta de numai 7 ani, îi este prezentat lui George Enescu, căruia-i arată primele încercări componistice. Încurajat să persevereze "așa am început și eu; trebuie să faci muzică și să mergi la Paris" -, copilul Celarianu începe studiul armoniei, în 1941, în timpul refugiului la Craiova
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
persevereze "așa am început și eu; trebuie să faci muzică și să mergi la Paris" -, copilul Celarianu începe studiul armoniei, în 1941, în timpul refugiului la Craiova, cu George Simonis absolvent al Scholei Cantorum din Paris, stabilit la Craiova. La 11 ani este, pentru scurtă vreme, elevul Soniei Teodoreanu, la teorie și solfegii. Frecventând, împreună cu părinții, Salonul Doamnei Procopiu, Mihai Mitrea-Celarianu îl cunoaște, printre alți muzicieni români Sivestri, Ioana Nicola, George Georgescu etc. -, pe Marțian Negrea, al cărui discipol (la armonie), devine
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
elevul Soniei Teodoreanu, la teorie și solfegii. Frecventând, împreună cu părinții, Salonul Doamnei Procopiu, Mihai Mitrea-Celarianu îl cunoaște, printre alți muzicieni români Sivestri, Ioana Nicola, George Georgescu etc. -, pe Marțian Negrea, al cărui discipol (la armonie), devine la vârsta de 12 ani. Concomitent primește lecții particulare de compoziție și forme muzicale de la Mihail Jora - pe atunci epurat politic din rândul cadrelor didactice ale Conservatorului. Tot atunci este acceptat cu dispensă de vârstă la Conservatorul bucureștean. Ulterior își perfecționează știința muzicală la Conservatorul
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Conservatorului. Tot atunci este acceptat cu dispensă de vârstă la Conservatorul bucureștean. Ulterior își perfecționează știința muzicală la Conservatorul Național de Muzică din Paris cu Pierre Schaeffer și Henri Pousseur, deși "părintele" lui "spiritual" va rămâne John Cage. La finele anilor ’60 urmează, ca mulți confrați din România, Cursurile de vară de la Darmstadt. În 1967 este laureat al celei de-a 5-a Bienale de compoziție din capitala Franței, moment decisiv în opțiunea de a se stabili acolo definitiv. Original și
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
nu? Evul Mediu e o perioadă în fața căreia mă închin. Dar Renașterea reprezintă un pas înainte, tocmai prin anàmneza Antichității. De asemenea, revin, în sensul afirmat de dvs., și vreau să adaog activitatea lui Beethoven. La vârsta de 50 de ani, Beethoven se ocupa de o muzică pe care o puteam întâlni cu 100 de ani înainte - era întoarcerea la fugă, la Bach. Beethoven era, în felul lui, postmodern! Dar asta nu înseamnă că Beethoven a reintrodus fuga. El a apelat
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
înainte, tocmai prin anàmneza Antichității. De asemenea, revin, în sensul afirmat de dvs., și vreau să adaog activitatea lui Beethoven. La vârsta de 50 de ani, Beethoven se ocupa de o muzică pe care o puteam întâlni cu 100 de ani înainte - era întoarcerea la fugă, la Bach. Beethoven era, în felul lui, postmodern! Dar asta nu înseamnă că Beethoven a reintrodus fuga. El a apelat la fugă pentru a face altceva. Ce s-a întâmplat, în artă, cu postmodernismul? Este
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
de Medicis (poet tânăr, care scrie poeme și canzone, care se recită liber - sunt indicații precise), și Elegia de la Marienbad a lui Goethe, pe care Goethe a compus-o într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l și reorganizându-l în zig-zag. - E vorba probabil despre acea "nouă coerență" la care vreți să ajungeți... -...da, exact, iar personajele apar permanent, după cum apare și un copil, care
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
poeme și canzone, care se recită liber - sunt indicații precise), și Elegia de la Marienbad a lui Goethe, pe care Goethe a compus-o într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l și reorganizându-l în zig-zag. - E vorba probabil despre acea "nouă coerență" la care vreți să ajungeți... -...da, exact, iar personajele apar permanent, după cum apare și un copil, care însă nu vorbește. E un percuționist
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Cristian Teodorescu Trec des pe lîngă ambasada Irakului la București. E adăpostită într-o clădire impunătoare, chiar foarte impunătoare, care în ultimii doi, trei ani a început să se ponosească. Pînă să înceapă războiul, ambasada avea un fel de gazetă de perete era să zic de gard - destinată trecătorilor, cum au și alte ambasade. Irakienii aveau de nu mai știu cît timp la gazeta lor
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
l-a interesat identitatea persoanei și nici nu l-a întrebat vreun organ de pe-acolo pe cine vrea el să apere, fiindcă așa e la ei. La noi nu. În concluzie, cred că I.M.V. a reușit să stea trei ani de zile fără acte de identitate în Israel ( înseamnă că am subapreciat-o nostra culpa); cred că și-a hotărât întoarcerea după crunte și crude sentimente de remușcare și fără vreun interes anume; cred cu toată convingerea că înseși imaginile
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
Tudorel Urian Periodic, de vreo cincisprezece ani încoace, lumea literară de la noi află cu mereu proaspătă perplexitate că delicatul poet Ioan Morar este una și aceeași persoană cu "academicianul" Ioan T. Morar, neobositul animator al tuturor reuniunilor mondene cu ștaif. Omul public Ioan T. Morar nu poate
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Ioan T. Morar, tot timpul bine dispus, mereu cu o replică bine țintită pe limbă, mereu gata să producă și să emită umor de cea mai bună calitate. Îl cunosc pe Ioan T. Morar de mai bine de douăzeci de ani și nu-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l fi văzut părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
calitate. Îl cunosc pe Ioan T. Morar de mai bine de douăzeci de ani și nu-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l fi văzut părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor ani. De atunci, omul public
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor ani. De atunci, omul public și poetul au mers fiecare pe drumul său, astfel încît cititorii de azi retrăiesc întreaga uimire a confraților lor de acum cincisprezece ani. Cum este posibil ca un om care dă sentimentul că trăiește 24 de
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor ani. De atunci, omul public și poetul au mers fiecare pe drumul său, astfel încît cititorii de azi retrăiesc întreaga uimire a confraților lor de acum cincisprezece ani. Cum este posibil ca un om care dă sentimentul că trăiește 24 de ore din 24 în umor și bună dispoziție să scrie o poezie elevată ( intertextualitatea este unul dintre procedeele preferate ale autorului) cu accente religioase și elegiace? Lucrurile
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
cum ar putea ele părea la prima vedere. Molière, însuși a mărturisit, la un moment dat, că visul vieții sale a fost acela de a deveni un mare tragedian. Iar un regizor de geniu, Antoine Vitez, a demonstrat, la începutul anilor ’80, că marile comedii ale lui Molière pot fi montate în registru tragic, fără a se schimba nici măcar un cuvînt din textul original. Ceea ce poate surprinde cu adevărat în scrisul lui Ioan Morar nu este prezența acestei laturi serioase, grave
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Morar sînt complet lipsite de umor. S-ar putea vorbi, pe alocuri, de un eventual umor negru, orientat evident spre tragic: "E tînăr Homer/ și petrece/ Vestalele-l plac/ și-i așază dinainte/ flori felurite/ și pietre colorate// o dată pe an/ e voie să rîzi și de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
era că, obligați să cruțe populația civilă, adică să înainteze cu extremă lentoare, aliații vor intra în impas. Superioritatea covârșitoare a tehnologiei americano-engleze anula orice speculație privind deznodământul operațiilor militare, dar pulsațiile sinucigașe pe care Occidentul și le încurajează de ani buni mă gândesc la "pacifismul" cu nuanțe de comunism și lașitate care-a cuprins lumea civilizată puteau să interfereze dramatic cu luptele din teren. Se vorbea de cursele și șireteniile în care orientalii sunt mari meșteri și despre decimarea aliaților
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
care-a cuprins o bună parte din media occidentală. Ura de sine a Occidentului nu mai e, în clipa de față, o simplă speculație. Fiecare țară vestică a ajuns un Babilon în care locuiesc toate semințiile pământului. Ultimii cincizeci de ani au modificat profund ideea de identitate națională și de apartenență etnică. Deocamdată, doar experimentul american pare să stea ceva mai bine: acolo, etnia este secundară, identitatea fiind o chestiune de aderare, în spirit civic, la valorile constitutive ale statului american
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
nivelul glasnost-ului și obișnuiți să vadă măcar cenușiu ( dacă nu chiar negru) acolo unde e alb toată ziua. A-l invita la nesfârșit pe-un Florin Constantiniu și a-i încuraja defulările antiamericane argumentate cam la nivelul "demascărilor" din anii ’50 înseamnă orice, dar nu gazetărie inteligentă. A ajuns Tucă, e drept, un reper al succesului media, dar cred că interesele românilor sunt catastrofal servite prin emisiuni în care se poate spune absolut orice despre lucruri grave ce ne privesc
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]