12,966 matches
-
nivel superior noțiunile propuse, demonstrând, astfel, pe deplin fertilitatea acestora, nu putea să se stingă brusc, fără a lăsa moștenitori spirituali, fără a da naștere la ramificații multiple. În acest context, șubrezirea parțială pe care a produs-o Disputa dintre Antici și Moderni nu a rezultat într-o prăbușire definitivă a edificiului clasic, ci doar într-o liberalizare a doctrinei, care va deschide treptat, nu brusc, drumul către alte orizonturi. De altfel, simplificând oarecum lucrurile, s-ar putea afirma că Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de spațiu. Prezentarea detaliată a acesteia este subsumată unei direcții polemice menite să contracareze ideile "anarhiste" ale lui Houdar de la Motte, care propunea renunțarea la unități, dar și unei convingeri personale extrem de puternice, privind apărarea în sine a acestor reguli antice nu pentru că sunt antice, ci pentru că sunt utile și necesare.123 Ca urmare, fiecare aspect dintre cele trei coordonate avute în vedere, este detaliat, reluându-se motivațiile utilizării acestuia. Unitatea de acțiune este justificată prin faptul că mintea umană nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a acesteia este subsumată unei direcții polemice menite să contracareze ideile "anarhiste" ale lui Houdar de la Motte, care propunea renunțarea la unități, dar și unei convingeri personale extrem de puternice, privind apărarea în sine a acestor reguli antice nu pentru că sunt antice, ci pentru că sunt utile și necesare.123 Ca urmare, fiecare aspect dintre cele trei coordonate avute în vedere, este detaliat, reluându-se motivațiile utilizării acestuia. Unitatea de acțiune este justificată prin faptul că mintea umană nu are capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
eseul care-i poartă numele, căruia i se evidențiază în mod egal calitățile și defectele. Critica sa la opera marelui grec este una a contrastelor, a luminilor și-a umbrelor, venind ca un răspuns la ultimul act al Disputei dintre Antici și Moderni cel privitor la traducerea Iliadei. Atitudinea lui Voltaire este una de mijloc, afirmând că, citindu-l pe Homer în original, a putut să-i observe atât greșelile grosolane, care au justificat criticile, dar și frumusețile, care îi micșorează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta, analiza făcută pare a se subordona unei anumite obiectivități, care îi permite autorului să-l judece pe Homer în toată complexitatea sa, fără a-i diminua superioritatea. Prin raportare la epoca precedentă, viziunea lui Voltaire asupra poetului grec un antic așadar implică descătușarea de prejudecata unei admirații apriori. Se observă evoluția în ceea ce privește relația cu Antichitatea, care, deși este apreciată, nu este așezată pe soclul perfecțiunii: "operele lor (ale Anticilor n.n.) merită, fără îndoială, citite; și dacă sunt prea pline de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
raportare la epoca precedentă, viziunea lui Voltaire asupra poetului grec un antic așadar implică descătușarea de prejudecata unei admirații apriori. Se observă evoluția în ceea ce privește relația cu Antichitatea, care, deși este apreciată, nu este așezată pe soclul perfecțiunii: "operele lor (ale Anticilor n.n.) merită, fără îndoială, citite; și dacă sunt prea pline de defecte pentru a fi acceptate, sunt în aceeași măsură mult prea bogate în frumuseți pentru a fi disprețuite în totalitate."131 Este câștigul pe care l-a adus insurgența
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceeași măsură mult prea bogate în frumuseți pentru a fi disprețuite în totalitate."131 Este câștigul pe care l-a adus insurgența Modernilor de la sfârșitul secolului al XVII-lea. În acest sens, se nuanțează și maniera de realizare a imitației anticilor de la care trebuie preluate doar mijloacele artistice, elementele de universalitate care vor fi aplicate la subiecte noi, ce țin de ritmurile prezentului: "trebuie să pictăm în aceleași culori autentice folosite de antici, dar nu trebuie să pictăm aceleași lucruri."132
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se nuanțează și maniera de realizare a imitației anticilor de la care trebuie preluate doar mijloacele artistice, elementele de universalitate care vor fi aplicate la subiecte noi, ce țin de ritmurile prezentului: "trebuie să pictăm în aceleași culori autentice folosite de antici, dar nu trebuie să pictăm aceleași lucruri."132 Atitudinea mai relaxată asupra Antichității îl aruncă însă pe Voltaire în exagerări entuziaste atunci când este vorba despre multpreaiubitul său secol al "regelui soare": "...cred și voi crede întotdeauna că Parisul este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
patru personaje care întruchipează puncte de vedere diferite cu privire la modalitatea de concepere a creației dramatice. Astfel, Eugenius ia apărarea modernilor, fiind purtătorul de cuvânt al celor cu viziuni mai radicale ce țin de noutate și originalitate, Crites este de partea Anticilor, subliniind virtuțile teatrului greco-latin, Lisideus este admiratorul teatrului francez contemporan, iar Neander care pare un alter ego al autorului scoate în evidență calitățile teatrului englez. Prin multiplicarea perspectivei se asigură o viziune complexă și dinamică, bazată pe construcția inteligentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
asigură o viziune complexă și dinamică, bazată pe construcția inteligentă a dialogului prin care se dezvăluie treptat o analiză pertinentă a realităților dramatice ale momentului atât cele engleze cât și cele franceze -, puse în paralel, dar și raportate la teatrul antic, propunându-se, totodată, soluții și sfaturi pentru creatori. Prin acest text se pun astfel bazele criticii moderne în general, Dryden putând fi considerat în același timp și unul din precursorii comparatismului.141 Ideile exprimate sunt preluate parțial din poeticile antice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
antic, propunându-se, totodată, soluții și sfaturi pentru creatori. Prin acest text se pun astfel bazele criticii moderne în general, Dryden putând fi considerat în același timp și unul din precursorii comparatismului.141 Ideile exprimate sunt preluate parțial din poeticile antice mai ales cea a lui Aristotel, din câteva texte ale contemporanilor francezi de exemplu Discours des trois unités al lui Corneille, dar, în marea lor majoritate, sunt rodul observațiilor personale ale autorului englez. Trebuie apreciate, în acest sens, originalitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
urmează natura și calibrează-ți judecata / după standardele ei drepte"152 Imitarea naturii are aici dincolo de semnificația realizării verosimilului și pe cea a accederii la perfecțiune. Totodată, Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care a constituit unul din pilonii de bază ai clasicismului. Redirecționarea inspirației
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care a constituit unul din pilonii de bază ai clasicismului. Redirecționarea inspirației către scrierile Antichității presupune până la un anumit punct o subscriere a acesteia în zona livrescului căci "Acele reguli descoperite în vechime / Sunt tot natură, dar natură-organizată"154
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin aceasta totalitatea hipotextelor nu-și păstrează statutul de model, ci devine o matrice golită de conținutul inițial spre a fi reinvestită sub semnul jocului și al ironiei cu un alt conținut. Clasicismul, însă, dorește o preluare integrală a modelului antic, lăsându-i neatinsă aura de superioritate și semnificațiile originare. În acest sens, tradiția nu-și modifică semnificatul, așa cum se întâmplă în postmodernism. Afilierea la un model presupune însă, pe lângă avantajul unei lecții superioare și dezavantajul apariției epigonismului. Este, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
modifică semnificatul, așa cum se întâmplă în postmodernism. Afilierea la un model presupune însă, pe lângă avantajul unei lecții superioare și dezavantajul apariției epigonismului. Este, de altfel, una din criticile de bază care s-au adus acestei subordonări față de scrierile și ideile anticilor după cum am discutat pe larg în capitolul privitor la faimoasa Dispută. În Prefața la primul său volum de versuri, Pope preîntâmpină aceste atacuri, situându-se în acest fel de partea Anticilor: "Ceea ce este rațional a fost așa dintotdeauna; și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
s-au adus acestei subordonări față de scrierile și ideile anticilor după cum am discutat pe larg în capitolul privitor la faimoasa Dispută. În Prefața la primul său volum de versuri, Pope preîntâmpină aceste atacuri, situându-se în acest fel de partea Anticilor: "Ceea ce este rațional a fost așa dintotdeauna; și ceea ce noi numim Învățătură nu reprezintă decât cunoștințele transmise de predecesorii noștri. Așadar, cei ce afirmă că gândurile noastre nu ne aparțin deoarece se aseamănă cu cele ale anticilor, ar putea tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fel de partea Anticilor: "Ceea ce este rațional a fost așa dintotdeauna; și ceea ce noi numim Învățătură nu reprezintă decât cunoștințele transmise de predecesorii noștri. Așadar, cei ce afirmă că gândurile noastre nu ne aparțin deoarece se aseamănă cu cele ale anticilor, ar putea tot atât de bine să afirme că ale noastre chipuri nu ne aparțin pentru că seamănă cu cele ale taților noștri"155 Această raportare la modelul antic aduce în discuție și problema regulilor și a măsurii în care acestea intră în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce afirmă că gândurile noastre nu ne aparțin deoarece se aseamănă cu cele ale anticilor, ar putea tot atât de bine să afirme că ale noastre chipuri nu ne aparțin pentru că seamănă cu cele ale taților noștri"155 Această raportare la modelul antic aduce în discuție și problema regulilor și a măsurii în care acestea intră în relație cu originalitatea creatoare. Poemul lui Pope conturează, în acest sens, o atitudine echilibrată, justă, ce vizează păstrarea respectului față de reguli după cum s-a observat în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și a măsurii în care acestea intră în relație cu originalitatea creatoare. Poemul lui Pope conturează, în acest sens, o atitudine echilibrată, justă, ce vizează păstrarea respectului față de reguli după cum s-a observat în pasajele citate anterior privitoare la imitarea anticilor dar cu încurajarea aplicării acestora într-o manieră individuală, particularizantă, care să asigure unicitatea și originalitatea creației. Problema se reduce, de fapt, la raportul dintre talent înnăscut și meșteșug dezvoltat prin exercițiu. Astfel, pe de o parte, Pope afirmă clar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasice care, desigur, implică în subsidiar admirația pentru acest tip de literatură, sentiment care de altfel va căpăta o expresie ulterioară în prefața la Culegerea de poezii din 1854, partea a II-a, când autorul își declara "amorul pentru lucrurile antice."209 Revenind la mărturisirea din 1836, se observă plasarea în aceeași sferă clasică a principalelor însușiri pe care încearcă a le atinge poetul prin crearea de "ziceri elegante și armonioase" (subl. n.). Idealul rafinamentului artistic se împletește, în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atât prin formă, cât și prin majoritatea ideilor exprimate trădează structura intim clasică a lui Grigore Alexandrescu, structură ce s-a coagulat în această direcție încă din adolescența poetului care uimise de la acea vârstă prin vastele sale cunoștințe din literatura antică sau a secolului al XVII-lea francez. Din acest punct de vedere, nu este surprinzătoare promovarea tipului de artist-meșteșugar, truditor pentru care "osteneala și răbdarea pot orce a dobândi" și nici raportarea la Boileau ca la un model: "De pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
degrabă varianta epigonică, artificială, exagerată a curentului de la începutul secolului al XIX-lea. Spirit profund clasic, Odobescu își va promova principiile cu orice prilej după cum se observă și în studiul Condițiunile unei bune traduceri, în care se reia ideea modelelor antice "întru acea bună și solidă direcțiune ce modelele antice pot da născândei noastre literaturi"225, precum și a trăsăturilor ce definesc stilul clasic: "Cu cât vor fi ideile mai simplu și mai lămurit expuse, cu atât ele vor fi mai aprețuite
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului al XIX-lea. Spirit profund clasic, Odobescu își va promova principiile cu orice prilej după cum se observă și în studiul Condițiunile unei bune traduceri, în care se reia ideea modelelor antice "întru acea bună și solidă direcțiune ce modelele antice pot da născândei noastre literaturi"225, precum și a trăsăturilor ce definesc stilul clasic: "Cu cât vor fi ideile mai simplu și mai lămurit expuse, cu atât ele vor fi mai aprețuite și mai spornic semănate în inima lectorului, cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasici. Textul se deschide cu o prezentare erudită a etimologiei termenului de clasic, pentru a aluneca subtil înspre apologia culturii greco-latine și, ca urmare, spre necesitatea subsumării la aceste modele încă viabile: "așadar, dacă învățând (studiind cineva cu temei producțiile antice) va cunoaște cum că în cele mai ales producturi de literatură și de artă a grecilor și a romanilor din veacul când înflorea ei, adică în clasicii clasicilor nu aflăm decât o vâlfă (cu înțelesul de glorie, mărire n.n.) și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ținea în ochi scopul ce-l avea, o măsură proporționată, o harmonie, o solidaritate plastică și o desăvârșire formală, așa cu aceste însușiri încă tot rămân grecii și romanii dascălii lumii de acum." 226 Enumerarea trăsăturilor fundamentale ale operelor clasicismului antic se face atât din dorința de a justifica rezistența acestora în timp, dar și pentru a oferi totodată câteva linii directoare necesare unei literaturi în formare precum era cea română. Grija pentru educarea tinerilor scriitori și a cititorilor în general
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]