8,321 matches
-
dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă, apar din când în când în curgerea și evoluția lor, generând aparența devenirii. De aceea negarea timpului și a devenirii a primit, începând cu Destino della necessità, o conotație pentru a spune astfel "spinozistă" chiar dacă, evident, determinarea severiniană a ființei nu are nimic de-a face cu ideea metafizică de substanță presupusă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
însăși nu se mai prezintă drept punctul de vedere al finitudinii, ci drept manifestarea necesității logico-ontologice a Absolutului, a lui Dumnezeu însuși. Severino dorește să ridice existența umană la acel "punct de vedere" care îi permite să privească, dincolo de cercul aparenței, către Necesitatea însăși și să depășească astfel nihilismul. Mai rămân firește deschise multe probleme, mai ales, pentru a o numi pe cea cu care mi se pare că se confruntă paginile decisive din Destino della necessità și din Tautótes, dificultatea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rămân firește deschise multe probleme, mai ales, pentru a o numi pe cea cu care mi se pare că se confruntă paginile decisive din Destino della necessità și din Tautótes, dificultatea de a media între ființa ca întreg și conținuturile aparenței, între ființă și ființări, între conștiința infinită și cea finită, între gândire și experiență, între logică și fenomenologie. Aceasta este o interogație fundamentală cu care au trebuit să se confrunte dintotdeauna toate formele de gândire ale Absolutului, dar care mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
negăm devenirea, după cum face Severino de fapt, ci și să ștergem diferențele, lucru pe care Severino, dimpotrivă, nu îl acceptă. Acum, în timp ce, reluându-l pe Parmenide, Severino a avut posibilitatea să nege devenirea și timpul declarându-le simple forme ale aparenței, în schimb problema de a explica și rosti diferențele și deteminările fără contradicție rămâne încă deschisă; iar pentru a face acest lucru în orizontul unei concepții univociste a ființei, în cadrul căreia copula "este" se folosește întotdeauna și numai în sensul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
urma; p. 61, r. 2 3: „vrabia-i tot pui, dar numai dracul o știe de când îi”maturitatea unora nu elimină posibilitatea de a fi luați drept copii din cauza înfățișării și comportamentului, care este înșelătoare în stabilirea vârstei; contrastul dintre aparență și esență, de ce nu, expunere populară a ideii de qui pro quo; p. 62, r. 3 4: „De trup ești mărunțel, nu-i vorba, dar la fire ești mai mare”aspectul fizic plăpând poate ascunde o înțelepciune și un caracter
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai bine să te tocmești întâi decât pe urmă” o stabilire în prealabil a termenilor unei afaceri poate elimina discuțiile și problemele ulterioare; r. 17 18: „Bine-ar fi, măi Chirică, dac-ar fi toate cu lapte câte le spui" aparențele înșală, nu toate lucrurile sunt întotdeauna atât de bune precum le crede omul; p. 64, r. 8 9: „mâne-poimâne te-i trezi că ai îmbătrânit, și nu-ți rămâne nici un urmaș " concepția potrivit căreia viața fără copii, fără urmași este
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
om...” mustrarea fiilor pentru superficialitate și mândrie deșartă, incompatibile prin definiție cu statutul moral al omului și în special al suveranului; r. 35 36: „Cel de-sus varsă darul său și peste cei neputincioși”binecuvântarea divină nu ține cont de aparențe sau de legile lumești; p. 82, r. 15: „De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți deie” replică de mulțumire din partea celui ajutat, care trimite asupra binefăcătorului său bunătatea divină; p. 83, r. 19: „omul e dator să încerce”înainte de a condamna
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ÎNVĂȚĂTORUL COPIILOR” p. 100, r. 11 12 : „toată furia ursului îndreptată asupra câtorva albine?”nepotrivirea dintre puterea atacatorului și a victimei, atitudine de ironie pe de o parte, iar pe de altă parte este sugerată o subestimare a forțelor, după aparențe; r. 22 : „credem că merită o soartă mai dulce” asumarea eventualelor lipsuri nu exclude conștientizarea calităților deținute de carte; evidențierea perfectibilității unui lucru, nu a perfecțiunii acestuia; 90 p. 101, r. 23 25 : „rugăm pe criticul nepărtinitoriu și conștiincios să
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 171, r. 2 5 : „Când mă ia lume-nainte, Ori de prost, ori de cuminte, Ori de bine, ori de rău, De asta habar n-am eu.” atitudinea admirativă sau dezaprobatoare a celorlalți, fundamentată pe argumente concrete sau pe aparențe, nu este luată în considerare de persoana în cauză. POEZII POPULARE p. 172, r. 10 13 : „Sărmana inima mea, Mai bine s-ar fi topit, Decât m-aș fi despărțit De-un puișor ce-am iubit.” suferința din dragoste, din cauza
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
artistică este mijlocul specific prin care arta reflectă viața și generalizează de pe pozițiile idealului estetic, artistic, într-o formă vie, concret senzorială, nemijlocit sensibilă. Cea dintâi condiție a reflectării elementului artistic, constă tocmai în a înțelege că arta crează o aparență vie concretă, senzorială, pe care o poate selecta din realitate obiectivă însăși sau o poate imagina pe baza cunoașterii realității. Așadar, imaginea artistică este în mod inevitabil o reflectare subiectivă a realității obiective, adică o răsfrângere a acesteia prin prisma
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
toate sunt muritoare și fără rost?...” (p.182). Din tot acest amalgam de idei filozofice literaturizate, scriitorul încearcă să modeleze imaginea unei generații, cu problemele și experiențele ei existențiale. De aceea, problema construcției personajelor în Întoarcerea din rai este în aparență lesne de lămurit. Fiecare erou nu face decât să contribuie într-o mai mică sau mai mare măsură la conturarea unui personaj exponențial. Destinele lor scrise se împletesc în ,,voința colectivă a acestor tineri confuzi și dezabuzați de a înțelege
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
raportul dintre ambiguitatea discursului (generată atât de complexitatea temelor, cât și de complicarea narativă) și intenția autorului de a oferi cititorului o sinteză a întregii sale creații romanești. Găsim pe tot parcursul textului elemente care conturează o întreagă izotopie a aparenței și a posibilului. Folosirea frecventă a condiționalului optativ(,,sar putea întâmpla”; ,,ar putea fi”) și a verbului ,, a crede” (în general orice frază legată de conținutul mistic al romanului stă sub semnul ipotezei, al incertitudinii) este completată de prezența cuvintelor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
a exista cu cel de a părea al prințeselor întâlnite ("nu putea niciodată să fie sigur dacă era vorba de prințese adevărate"), adică să descopere adevărul, și propoziția [g] insistă asupra dificultății de a face diferența dintre non-existența înșelătoare și aparență ("părea ciudat"). Această macro-propoziție narativă poate fi numită "Rezolvare" chiar și atunci când aceasta nu manifestă niciun semn de soluționare a problemei date; prin acest termen cred că trebuie subliniat doar că acest al doilea declanșator permite încheierea secvenței, așa cum prima
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
texte literare, mai ales cele aparținând secolelor XVII și XVIII, se prezintă sub forma unor raționamente. Obiectul lor este fie cel de a demonstra, fie de a respinge o teză. Pentru aceasta, ele pleacă de la premise, nu întotdeauna explicite, în aparență de necontestat, și încearcă să arate că nu am putea admite aceste premise fără a admite una sau alta dintre concluzii concluzia fiind, fie teza care trebuie demonstrată, fie negarea tezei adversarilor lor. Și, pentru a trece de la premise la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
persoane, ci orice comunicare verbală, de orice formă. (M. Bahtin, in Todorov 1981: 171) 1. De la dialogism la dialog Acum când am ajuns la cel de-al cincilea tip de secvență, putem aborda cu siguranță un mod de compoziție în aparență mai puțin structurat decât celelalte patru. Conversația obișnuită poate fi, cu siguranță, așa cum se afirmă, "formală", puternic ritualizată, însă, de cele mai multe ori, predomină în cadrul ei dezordinea și caracterul de eterogenitate. De fapt, dacă o mare parte dintre specialiști sunt de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punct de plecare al analizei noastre. Este suficient să observăm decupajul destul de ezitant al unei piese de teatru în scene marcate totuși, în principiu, de intrările și de ieșirile din scenă ale personajelor pentru a percepe complexitatea acestei definiții, în aparență simplă. În schimb, delimitarea finalului unui act, atunci când toată lumea se retrage în culise, este deja un pic mai clară. De fapt, o persoană poate ieși dintr-o interacțiune în curs și eventual poate reveni fără ca unitatea să fie neapărat anulată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
somat fie să o respingă, fie să o admită. Se deschide astfel un schimb de replici, atât printr-un act interlocutiv de interogație, cât și printr-un act de asertare. În plus, valoarea interlocutivă a unei clauze poate fi, în aparență, asertivă sau interogativă și să vizeze, de fapt, o cu totul altă acțiune: reproșurile formulate de către Lup iau forma unei interogații [1] sau a unei simple aserțiuni [7]. Natura eristică a dialogului ales de către Lup este evidentă până la sfârșit: este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în termeni de polifonie enunțiativă în capitolul 1 este întru totul justificată. Textul 4.2.: Racine, Berenice Replica lui Paulin poate fi descompusă astfel: Textul 4.3.: Thomas Morus, Utopia Acest text argumentativ, mai complex decât precedentul, cel puțin în aparență, este construit pe ideea respingerii unei teze. Trebuie spus că în intrare (§1) este prezentată o teză anterioară (P.arg.0), pe care cel de-al doilea paragraf o respinge ("din contra") introducând noua teză (P.arg. 3), sprijinită de întreg blocul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deconstruiește imaginea României din perspectiva felului cum este perceput spațiul balcanic, a cărui geografie este cu totul aparte, ceea ce conduce către o reprezentare care oscilează între "barbarie și poezie, tiranie și pasivitate, exotism și atracție nevinovată, concretețea pericolului iminent și aparența idilică, realitatea crudă și legenda"167. De fapt, percepția și reprezentarea despre geografia simbolică a celuilalt este cea care orientează imaginea despre celălalt, ambele procese fiind tributare sistemului de referință al subiectului imaginii și fiind impregnate cu sistemul său de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
într-o altă perioadă din experiența sa terestră”. ( Lectura 900-295 ). În 1940, acel om a murit. Trăise timp de optsprezece ani complet neputincios, aflat în întregime în grija organizațiilor caritabile creștine! Viața sa dureroasă, ratată co mplet și inutil în aparență, l-a ajutat probabil să lichideze o parte din karma acumulată ca Nero. Și cum reîncarnarea se face în grup, regăsim și o metresă a lui Nero în dosarele Cayce! Este vorba de o consultantă care suferea dintotdeauna de o
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ordine "poetică" a Lumii ale cărei simboluri pot fi interpretate doar de către cei cu har. Este ceea ce teoretizează un romantic german, Franz von Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cazuri, efectul căutat este cel de realitate și, de aici, cel de adevăr: Locul este fundamentul povestirii, pentru că evenimentul are nevoie atît de un ubi, cît și de un quid sau de un quando; locul este cel care oferă ficțiunii aparența adevărului. Balzac ne dă drept adevărate povestea lui Auguste de Maulincourt, a doamnei Jules și a lui Ferragus, denumind și descriind străzile și casele în care acțiunile s-au petrecut în așa fel încît să poată fi recunoscute. Numele locului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să se transforme în POVESTIRE. c. De ce confuzia dintre DA și POVESTIRE? O analiză a suprastructurii POVESTIRII și cea a DA permite rezolvarea acestei probleme. Dacă se face atît de des confuzie între DA și POVESTIRE este pentru că, după toate aparențele, cu DA se pierde semnul emblematic al descriptivului, adică "etc.-ul". Într-adevăr, logica acțiunii presupune ca o DA să aibă început și sfîrșit, astfel ca ierarhia ramificației descriptive să pară că se aplatizează într-o simplă succesiune de propoziții
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
considerată un simbol al modernizării, o cheie pentru extinderea rolurilor funcționale și o armă suplimentară în vederea succesului și mobilității în cadrul societăților complexe și plurale din punct de vedere lingvistic și cultural. (...) Toți profesorii în lumea noastră în schimbare sunt în aparență profesori de engleză. Această invizibilitate a restului de limbi relevante este o reproiectare a multor politici coloniale și postcoloniale ale limbilor în educație, care au servit bine limbilor europene și mai puțin altor limbi. (Phillipson, R., 2001196) El numește
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]