11,066 matches
-
Groza a hotărât să se retragă din viața politică a țării și a început să studieze ce soluții la problemele stringente cu care se confrunta țara ofereau doctrinele și mișcările politice ale vremii. Între altele, a citit Capitalul, s-a aplecat asupra planurilor cincinale ale Uniunii Sovietice, a studiat problema revoluției socialiste. În acei ani, continua demnitarul român, a luat naștere Frontul Plugarilor, al cărui președinte a fost ales. Dându-și seama că cei ce luptau cu abnegație, sacrificându-și viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
următor, când România era membru în Troika O.S.C.E. 5. Dimensiunea umană, care a ocupat totdeauna un loc prioritar pe agenda Organizației, s-a bucurat de aceeași atenție și pe timpul Președinției române. Alături de teme asupra cărora O.S.C.E. s-a aplecat în mod tradițional, ținând de funcționarea statului de drept, respectarea drepturilor omului și a diversității culturale, lupta împotriva violenței și a crimei organizate, Președinția română a introdus în preocupările O.S.C.E. domenii noi, cum au fost "securitatea persoanei" și situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a corupției. Dificultățile înregistrate în legătură cu această chestiune se datorează, afirmă experții în materie, problemelor deosebit de complexe pe care le ridică controlul acestui fenomen, varietății formelor sale de manifestare, diversității actorilor implicați ș.a. În fața acestei situații, organismele internaționale care s-au aplecat în ultimii ani asupra acestei chestiuni (O.E.C.D., U.E., Banca Mondială ș.a.) au optat pentru soluția definirii doar a unor forme concrete de corupție. Practica arată că tradiționala opoziție între corupător și corupt nu mai corespunde astăzi imaginii pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
brutală a demnității umane, soldate cu numeroase vieți omenești curmate. În acest context, organismele O.N.U. în domeniu, îndeosebi cele alcătuite din experți independenți, cum a fost și Subcomisia (desființată după crearea Consiliului ONU pentru drepturile omului), s-au aplecat cu o și mai mare atenție asupra acestei situații, străduindu-se să identifice cauzele reale ale acestor noi încălcări care deveniseră tot mai alarmante. Pe baza datelor și informațiilor care ajungeau la O.N.U. pe alte canale decât cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sânge; în care mă gândii și la Chiva, care poate trăiește, care poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam încă în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă mă zări; începu să strige, înălțând mânile: „A! ce mai faci, doctore! Comment ça va?“. Mă azvârlii îndărăt, îngrozit. Doctorul se aruncă și el lângă mine. Strigă scurt: Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arendașul ăsta? — Nu știu! Cine știe! s-o fi sălbătăcit aici. N-ai văzut? Ș-am uitat să-l întreb de Hârlău. Dar Agache acela cine-o fi fiind?... Hm! Așa nostimadă încă nu mi s-a întâmplat... Tăcurăm. Ne aplecarăm apoi afară. Omul sălbatic răcnea ascuțit pe lângă hambarul lui, dar nu-l mai zăream. —Hm! foarte curios! șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfârșit, pe sub văzduhul plin de vârtejuri de foc. După noi, venea băiatul zbârlit. Lângă el, pășea pe gânduri moșneagul. Amândoi, eu și doctorul, ne gândeam la același lucru, dar nu ziceam nimic. Dispăruseră curțile și lanurile cu umbrele care se aplecau și se ridicau, nu se mai auzea murmurul adânc al batozei. Și într-un târziu, doctorul tresări. Doi oameni veneau pe drum, încet, vorbind. Ce dracu! nu mai ajungem la Hârlău... mormăi tovarășul meu. Oameni buni, mult mai avem până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă gândeam și eu la asta... —Ei, moșule, nu mă gândesc eu la ce socoți dumneata... Știu, știu... vorbi Isailă cojocarul. Se vede după căutătură. Eu parcă spun ceva? Ia și eu cu nacazurile și cu gândurile mele. Moșneagul se aplecă asupra cojocului lui și prinse a mormăi pe nas un cântec. Într-un târziu i se deșteptă glasul, trăgănat și melancolic: De friguri zaci și te scoli... De dragoste zaci și mori... — Nu te uita la ce spun eu... zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doar te duci la dânsa, și ea îți vrea binele... —Ei, nu-i nimic... așa mi-a venit mie atuncea. Nu m-am dus și putea să se supere... Da’ am crezut că cine știe ce-i... Fata râse ușurel și-și aplecă fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie. Își aplecă țeava puștii, stătu la îndoială. Cânii se apropiau. Cornul se stânse într-o dulce tremurare... O clipă se ridică iar, și-ndată tăcu. Flăcăul se repezi îndărăt. După douăzeci de pași, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul unde se găsea. Nu se putea bine lămuri. Între acel alb violent al iernii și verdele sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina împuținată a soarelui aplecat la orizont, forme nouă, cu linii necunoscute. Încă stătea pe loc, judecând și cumpănind în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur vioriu. Culi își schimbă locul: trecu mai la deal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a vârât creasta de păr în fereastră. —Onule, a poruncit Culi; când s-a face ziuă, să fie Murgu înhămat și sania plină de fân. Auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a pus palma ei încă rece între acele degete fierbinți care tremurau ușor. Când el i-a sărutat mâna, nana Floarea s-a zguduit de un spasm. Numai pe tine te am, Culi, a grăit ea cu mare stăpânire, aplecându-se asupra lui. Atunci pe fața lui Culi a nălucit un zâmbet. În acel puțin zâmbet era pentru dânsa singura nădejde pe care o mai avea pe lumea asta. S-a retras în partea cealaltă a colțului sobei, unde Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație, scuipând ușurel într-o parte. — Vă duceți în colo? Ne întrebase privindu-ne puțin pieziș. Agreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al meu, când eram în vârstă de șaisprezece ani. Acuma am ani șaizeci și totuși o mai țin minte. La o petrecere, se aflau unsprezece comeseni. Unul din ei, om în toată firea, își scapă sub masă inelul și se apleacă să-l caute. Până să-l găsească, îi vine în minte să numere picioarele celor care stăteau pe scaune. Numără: nouăsprezece. Face socoteală. Au rămas pe scaune zece oameni; ar trebui să fie sub masă douăzeci de picioare. Lipsește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să adunăm lucrurile, am întins simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu zgomot. Am exclamat amândoi „Scuze!“, el a încercat să îmi maseze fruntea învinețită și, cu ocazia asta, mi-a vărsat cafea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A dispărut. Eu: Ai vorbit cu băieții în uniformă? Bărbatul: Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. Eu (coborându-mi picioarele de pe birou, cu privirea îngustată, mă aplec înainte): Și e adevărat? Bărbatul (pierit): Da. Eu: Din ce cauză? Un alt bărbat? Un coleg de serviciu? Bărbatul (și mai pierit): Da. Eu: Lucrează până târziu în ultimul timp? Stă mult cu colegul? Bărbatul: Da. Eu: Situația n-arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
precum regele și regina, pe două scaune cu pernuțe ca pe niște tronuri și cu picioarele cufundate până la glezne în lighenașe cu apă cu clăbuc, nu mi-a părut niciodată mai bine că nu mă vedea. Două femei ni se aplecau în față, ocupându-se de picioarele noastre. Nu le vedeam decât creștetul capului și mă simțeam prea jenată pentru a putea purta o conversație relaxată în prezența lor, umilă și tăcută. Harris, în schimb, părea perfect în largul lui, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A dispărut. Eu: Ai vorbit cu băieții în uniformă? Bărbatul: Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. Eu (coborându-mi picioarele de pe birou, cu privirea îngustată, mă aplec înainte): Și e adevărat? Bărbatul (pierit): Da. Eu: Din ce cauză? Un alt bărbat? Un coleg de serviciu? Bărbatul (și mai pierit): Da. Eu: Lucrează până târziu în ultimul timp? Stă mult cu colegul? Bărbatul: Da. Eu: Situația n-arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-a dezbrăcat încet de parcă ar fi desfăcut un cadou. —Anna, ești atât de frumoasă, repeta întruna. Ești atât de frumoasă. Erecția lui era ca mătasea la atingere, catifelată și tare între pulpele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ureche și apoi îmi smulgeam masca de pe față, respirând cu lăcomie oxigen binecuvântat, uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe fața lui era un amestec de groază și ușurare. Am făcut un efort supraomenesc și am reușit să vorbesc. —OK, am spus gâfâind. Mă mărit cu tine. Capitolul 23tc " Capitolul 23" M-am trezit brusc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mână că am și văzut, ca un obiect incriminator, menit să te facă să te simți vinovat, luminița de la robot aprinsă. La naiba. Cât de grav era? Câte mesaje? Am rămas pe poziție în locul unde mă aflam și m-am aplecat de mijloc să văd: trei mesaje. M-am uitat la fața prietenoasă a lui Dogly și am spus: — Pariez că sunt toate de la Leon. Mă asaltase cu mesaje. Efectiv mă asaltase. Fusese cât pe-aci să mă prindă de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]