6,377 matches
-
mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
șnur roșu de care atârna pecetea Văcăreștilor. Îl desfășură pe măsuța de la fereastră. Și în gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia veche, aproape arsă de trecerea timpului, ci și multă considerație, chiar pioșenie. Acela era arborele genealogic, singurul document care atesta eugenia sau evghenika familiei și, totodată, vechimea ei. Un arbore care își trăgea rădăcinile din Negoiță, Voievodul Făgărașului, cel care îl însoțise pe Negru Vodă la descălecare atunci când se întemeiaseră primele douăsprezece sate, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia veche, aproape arsă de trecerea timpului, ci și multă considerație, chiar pioșenie. Acela era arborele genealogic, singurul document care atesta eugenia sau evghenika familiei și, totodată, vechimea ei. Un arbore care își trăgea rădăcinile din Negoiță, Voievodul Făgărașului, cel care îl însoțise pe Negru Vodă la descălecare atunci când se întemeiaseră primele douăsprezece sate, cu tot atâtea biserici în ele, din viitorul stat feudal numit, de atunci, țara Românească. Mâna ei trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Voievodul Făgărașului, cel care îl însoțise pe Negru Vodă la descălecare atunci când se întemeiaseră primele douăsprezece sate, cu tot atâtea biserici în ele, din viitorul stat feudal numit, de atunci, țara Românească. Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase acel loc de onoare nu cu bani, ci cu mult curaj. El, Iancu Văcărescu, îl înfruntase pe generalul Kutuzov, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat și întotdeauna cu multă greutate, se izbutea descoperirea omului pironit la trunchiul unui arbore, cu ochii ațintiți pe craca de unde curgeau perle de cântec păsăresc. Peter Hille a lăsat un mănunchi restrâns de versuri. Poezia lui e scurtă, construită din patru, cel mult opt rânduri, fiindcă spațiul alb de la îndoitura dintre două foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus, brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor laterali, cu ramuri clătinate de adieri. De sus de la casa lui Anton Peticilă, poți urmări leșinul unui arbore, atins la măduvă de sulița fierbinte a soarelui. Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întregului neam omenesc - atît partea viilor, cît și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încît, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborînd pe arborele său genealogic, Încît botezul bisericesc să se poată Înfăptui retroactiv și pentru strămoșii care n-au avut norocul să aibă revelația mormonă. Mormonii s-au mobilizat În această acțiune cu toată seriozitatea. Primele prospecțiuni În căutarea unui loc de maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
credințe nu sunt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de exemplu, se credea că demonii htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface grație acestui fapt” (11). Aceste 12 „zile cosmogonice” (71, p. 121) corespund simbolic celor 12 luni ale anului, dar această perioadă nu face parte efectiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un arhaic demon malefic, al cărui unic rost este distrugerea lumii. În folclorul mitic românesc, el este făcut răs- punzător pentru cutremurele de pământ, pentru boli, pentru furtunile și grindinele care distrug recoltele (94). El este cel care roade furcile (arborele) pe care se sprijină pământul, el este cel care ciclic fură (devorează) astrele și însemnele divine ale ordinii cosmice și tot el este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din rădăcină - un instrument de percuție magic : „Pukku - cu putere de neînvins” ; 3. din coroană - un ciocănel magic : „mikku”, cu care se bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159). Nu am prea multe date despre arborele Huluppu (52), dar este evident vorba de un arbore cu atribute cosmice. El poate fi asimilat, pe de o parte, cu arborele vieții Huapa (al cărui probabil prototip este), din mitologia iraniană, care crește în mijlocul lacului mitic Vourukasha (marea primordială
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
putere de neînvins” ; 3. din coroană - un ciocănel magic : „mikku”, cu care se bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159). Nu am prea multe date despre arborele Huluppu (52), dar este evident vorba de un arbore cu atribute cosmice. El poate fi asimilat, pe de o parte, cu arborele vieții Huapa (al cărui probabil prototip este), din mitologia iraniană, care crește în mijlocul lacului mitic Vourukasha (marea primordială) și care (cf. Avesta) conține germenii vitali ai întregii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159). Nu am prea multe date despre arborele Huluppu (52), dar este evident vorba de un arbore cu atribute cosmice. El poate fi asimilat, pe de o parte, cu arborele vieții Huapa (al cărui probabil prototip este), din mitologia iraniană, care crește în mijlocul lacului mitic Vourukasha (marea primordială) și care (cf. Avesta) conține germenii vitali ai întregii vegetații. Pe de altă parte, el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de o parte, cu arborele vieții Huapa (al cărui probabil prototip este), din mitologia iraniană, care crește în mijlocul lacului mitic Vourukasha (marea primordială) și care (cf. Avesta) conține germenii vitali ai întregii vegetații. Pe de altă parte, el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii) din mito logia nord- -euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului cere bradului să-l treacă în „aialaltă lume”, dar arborele îl refuză pe motiv că în vârful lui „a puiat roșu șoimuleț”, în tulpină - „vidră lătrătoare”, iar la rădăcină - „galbenă șerpoană”. Sufletul amenință copacul că va fi tăiat „cu un toporel” și că din lemnul lui se va face „Punte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui se va face „Punte peste mare/ S-aibă trecătoare/ Suflete-ostenite/ Cătră rai pornite” (53, p. 107). în legătură cu acțiunea stihială a Vântului de Sud asupra copacului Huluppu și acoperirea lui de ape, este vorba de mani- festarea Haosului asupra Cosmosului (arborelui cosmic). Să nu uităm că tot Vântul de Sud este acela care distruge și scufundă corabia lui Adapa (21, p. 56), și tot el cel care aduce potopul asupra lumii în miturile sumero-akkadiene (21, p. 169). Fără să intre în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că textul sumeriano-akkadian pe care îl comentez poate să aducă noi argumente privind problema influențelor „sudice” de care a beneficiat șamanismul asiatic, în speță problema originii tobei de lemn a șamanului (56). Aceasta cu atât mai mult cu cât motivul Arborelui cosmic, din care șamanul își face toba (motiv central în șamanism), și, în general, sistemul cosmologic al șamanilor sunt probabil tot de origine mesopotamiană (108). Nu se poate afirma cu certitudine că toba șamanilor asiatici își are sorgintea în „toaca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
decât fragmente dintr-o temă mult mai amplă, aceea a facerii lumii prin sunete produse sau prin cuvinte emise de Demiurg. e) Legende finlandeze. Tema de mai sus, ca și cea a edificării unei corăbii (imago mundi) din lemnul unui arbore consacrat se regăsesc în legende finlandeze din cuprinsul Kalevalei (cânturile XVI și XVII ; cf. 61, pp. 229-266). Pe un ostrov, Väinämöinen vrea să-și construiască o luntre care să-l ducă până în ținutul mitic Pohjola, pentru a peți o fecioară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
consa- crată). Plopul îl refuză, pentru că viermele i- ar fi ros rădăcina, iar pinul, pentru că în vârful lui ar fi croncănit corbul. În fine, după lungi căutări, este ales un stejar în jurul coroanei căruia s-au rotit soarele și luna (arbore cosmic) și în crengile căruia și-a făcut sălaș și a cântat cucul (58). Din lemnul acestui copac consacrat eroul face „talpa” și apoi barca propriu-zisă, folosindu-se de descântece : Și-a-njghebat maestru barca, Doar prin vrăji făcut-a luntrea (61
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
provocată de meșter, dar acesta este pedepsit tocmai pentru fapta sa, percepută ca „nelegiuită”. Câteodată, cele două moduri rituale de stabilire a locului propice întemeierii unei biserici (pe locul unde a fost omorât un om și, respectiv, pe locul unui arbore consacrat) s-au suprapus în economia aceleiași legende. Un astfel de fenomen pare să se fi păstrat în tradiția legată de „Stejarul din Borzești”. Conform legendei, Ștefan cel Mare ar fi ctitorit o biserică în Borzești, pe locul unui falnic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care i s-a impus atât de sângeros meșterului Manole” (65, p. 468). Ca și în legenda românească a potopului, în legendele tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici transpare rolul paltinului (vom încerca să reconstituim valențele mitico-simbolice ale acestui arbore într-un capitol separat) și rolul toacei, chiar dacă, de data aceasta, este vorba de prototipul ei divin. „Toaca din cer” sau „toaca lui Dumnezeu” este „tot ca cea de pe pământ”, „asemenea celei de la biserică” și cu aceeași menire („piere tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]