52,493 matches
-
de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând pe deconstrucție, să reabiliteze genurile și realizările estetice minore. Alexandru Paleologu are fibră de moralist, contemplator cu stil al umanității canonice, al caracterelor și expresiilor artistice. Portretul făcut lui André Maurois, pe acest contur, e un foarte bun autoportret: "Portretele istorice ale lui Maurois sunt evocări în care imaginația nu se hazardează fără de răspundere; autorul lor e un spirit format în buna tradiție a moraliștilor francezi
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
modelele declarate ale autorului nostru (Paul Zarifopol și G. Călinescu îndeosebi, pentru care are un adevărat cult) reconfirmă formația sa culturală și filiația spirituală. Îmi place foarte mult modul în care Al. Paleologu rezolvă spinoasa problemă a vechiului și noului artistic, reflectându-le critic în succesiunea lor istorică. Pe de o parte, el își declară franc antipatia pentru toți "intendenții culturali", pretinșii apărători ai Tradiției (guvernante, profesori, arhivari, notari "și alții tot așa de tari"); pentru "saprofiții academici închistați în jurul capodoperelor
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
care se mișcă, al eseului, favorizând expunerea și marcarea celor dintâi. Dacă un cronicar are a se confrunta și cu rebuturi textuale ce se cer spulberate, cu produse toxice în câmpul literar, eseistul beneficiază de o totală libertate a opțiunilor artistice, de o detentă mult mai largă și un spațiu de manevră, virtual, nelimitat. Lecturile, audițiile, variatele experiențe culturale pot fi mai bine puse în valoare. Astfel că, de la cronica pitorească a Bucureștiului vechi, în a cărei vâltoare istorică "rezistentă e
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
a tranziției spre nu se știe ce, în care asistăm fascinați la destructurarea valorilor, la triumful necondiționat al prostiei agresive, al imposturii, al trivialității și al parvenitismului, o carte precum Tabloul de absolvire, de Mircea Gelu Buta, lipsită de valențe artistice deosebite și fără mari ambiții ideatice, are meritul de a scoate pentru o secundă la lumină copilul ascuns în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind-o, nu se poate să nu-ți pui întrebarea: "Dumnezeule, ce întâmplă cu viața noastră?"
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
se poate spune altfel despre un ins care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând-o mereu în priză, sensibilă la experiențe artistice noi, moderne, cu apetit pentru performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula adoptată, singulară în contextul regiei românești actuale, a fost una minimalistă, atât ca viziune, cât
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
și a cunoscut infernul siberian, Vasile Dobrian a experimentat incoerența istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viața cît și înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adăuga încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. între lumea
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte încipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici ca substanță și nici ca text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
muzicii italiene de secol XIX, de început de secol XX, de la Rossini la Verdi și Puccini manifestă tentația pătrunderii, a acreditării în climatul parizian al epocii. Marea metropolă franceză exercită o atracție, o fascinație în adevăr irezistibilă în toate mediile artistice ale epocii. Cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, la Milano, Teatro alla Scala aducea, prioritar, consacrarea națională. Parisul aducea consacrarea în plan european și internațional. Librete de operă traduse în limba franceză, localizarea în mediul parizian
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
situațiilor muzical-dramatice proprii teatrului muzical la Puccini. Cu mai bine de șapte decenii în urmă, opera "Adriana Lecouvreur" a fost reprezentată la București, la Teatrul Liric, sub bagheta dirijorală a maestrului Alfred Alessandrescu. în rolul titular apărea atunci acea prezență artistică fascinantă care a fost soprana Florica Cristoforeanu. Astăzi ne bucurăm pentru faptul că, în sfârșit, la noi acasă, am avut prilejul de a o fi audiat pe soprana Nelly Miricioiu, în rolul titular. Este un rol care "îmbracă" literalmente personalitatea
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
ceilalți artiști invitați, tenorul Kairschan Scholdybayev, basul Pompei Hărășteanu; Simonida Luțescu, Maria Jinga, Emanuel Ion, Teodor Ilincăi au constituit aparițiile episodice ale operei. Deși, trebuie menționat, doar momentele muzical-dramatice importante au intrat în recenta producție a operei "Adriana Lecouvreur", izbânda artistică a Formațiilor Muzicale Radio este importantă. Pentru melomanii bucureșteni, aceasta completează și lărgește spectrul informației muzicale în zone de semnificație ale artei lirice.
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
noile directive, acomodându-se accelerat cu directivele și plângându-se, cui stă să-i asculte, că altele sunt de fapt în inima lor... Fiecare dintre cei trei monștri, mutanți ai timpurilor noi, reprezintă o variantă tipologică tare, în aceeași serie artistică (nu și morală) cu Ioana Olaru. Socoliuc stăpânește peste văgăuna provincială numită Măgura, terorizându-i și dresându-i pe toți, mai puțin pe nevastă-sa, deloc intimidată. Mai e un om care pare în afara zonei de influență și dominație tiranică
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
foarte rapid. Ca autor de literatură, mă simțeam cam singur atunci, chiar și printre prietenii mei Radu Petrescu și Costache Olăreanu, care scriau altceva. - Mă folosesc de unele afirmații ale lui Nicolai Colentina, rugându-vă să explicați câteva din opțiunile artistice ale dvs.: ...o anume discontinuitate a scrierilor, conjugată cu ,,incapacitatea" de a realiza o proză de mare respirație: - Mi-ai pus o întrebare la care îmi e cam greu să răspund... (Ezită: Să-ți mărturisesc, să nu-ți mărturisesc? Îți
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
de literatura anilor '44 - '50, încât m-am ambiționat să găsesc forța de a crea altceva, dar aș minți! Nu a fost așa! Nici nu voiam să știu de literatura aceea! - Nu v-a obosit perseverența într-o anumită formulă artistică - aceea care v-a consacrat? - Nu, pentru că am făcut unele variațiuni care duc către altceva și acel altceva stă să se închege. Am publicat în revista de la Satu Mare a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
a scrierilor mele după 1990, deși sunt câțiva - Mihai Dragolea, Ion Buzera, Ion Bogdan Lefter, Virgil Podoabă - care s-au apropiat mai mult de esența operei mele. De o schimbare a viziunii critice într-una mai apropiată de intențiile mele artistice nu poate fi vorba. Dar nu e neapărat vina criticilor, pentru că unele amănunte ale scrierilor mele trebuiau explicate, ca să se creeze acest halou ce învăluie o operă. Partea anecdotică este captatoare de simpatii, aruncă o punte - cât o fi ea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
această repetiție. Nu mai am - ca altădată - nici plăcerea naturii, nici măcar tentația de a mai face descoperiri deosebite în pliurile realității. Perseverez doar în direcția de care am vorbit mai devreme - aceea de a găsi vreo șapte, opt, zece modalități artistice care nu există încă în literatura română. Sunt preocupat, în momentul de față, de neterminat. Mă întreb de ce rămân toate neterminate? Oare neterminatul acesta nu este propriu actului creației, fiindcă lumea însăși e o construcție nefinisată? M-am gândit că
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
acești ani, un fenomen care depășește cu mult cadrul instituțional consacrat; Muzeul Literaturii... este acum un climat, un loc de confluență a artelor, un reper cotidian pentru artiști, pentru numeroși oameni de cultură și pentru o bună parte din boema artistică bucureșteană. Dintr-o instituție necrofilă, introvertită și glacială, așa cum era înainte de 1990, cu privirile întoarse exclusiv către memoria difuză și către arhiva sistematizată, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa-zis obiectivă, el se manifestă exclusiv, profund și iremediabil față de
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
cînd în cînd. Adevărate sculpturi. Expresive. Fragile. Extrem de fragile. Ritmul acestei intrări îmi pare un fel de prolog. Un fel de timp necesar tuturor ca să ne aducem vibrațiile împreună. Să putem să pornim, împreună, onest, pe drumul unei evidente confesiuni artistice, umane și estetice. O podișcă rece, din inox, le susține pașii și le reflectă, vag, trupul. În spate,o pantă din lemn patinat. Spațiul este închis, într-o formă neregulată, de pereți din lemn - pavilionul de vînătoare. Cu o singură
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
atât de variabilului textualism), însă maniera obiectivă, plină de nuanțe și bine documentată, dovedește afinitatea nobilă cu numele grele și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
estetică lipsește, și totuși atenția îți este trează. Granița care separă textul literar de regiunea corozivă a non-literaturii ține pînă la urmă de un dozaj al emoției auctoriale. De cîtă emoție pune autorul în cuvinte depinde în mare măsură efectul artistic pe care îl va obține. Dozajul acesta înseamnă sensibilitate supusă tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativă la capătul căreia intensitatea unui sentiment e trecută prin filtrul epic al detaliilor folosite. Iar momentul cînd simți că lectura devine delectare marchează
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
am făcut-o mulți dintre noi: rareori deschidem un volum de memorii de închisoare cu gîndul de a ne desfăta estetic. Cauza ține tocmai de dozajul emoției de care vorbeam înainte. E atîta durere acolo încît textul își pierde virtuțile artistice. Se produce o suprasaturare mentală. Depășirea dozei atrage după sine neputința de a mai prelucra artistic un sentiment. și astfel se cade în tărîmul extraestetic al traumelor relatate pe viu. Consecința e o reacție de inhibiție dictată de nevoia de
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
de a ne desfăta estetic. Cauza ține tocmai de dozajul emoției de care vorbeam înainte. E atîta durere acolo încît textul își pierde virtuțile artistice. Se produce o suprasaturare mentală. Depășirea dozei atrage după sine neputința de a mai prelucra artistic un sentiment. și astfel se cade în tărîmul extraestetic al traumelor relatate pe viu. Consecința e o reacție de inhibiție dictată de nevoia de protecție. Închizi cartea spre a nu te mai încărca cu durerile autorului, așa cum, de pildă, eviți
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
de Jdanov, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și, din om pur și simplu, a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. Comunismul și
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și între puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a refuza colaborarea
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]